– Nu-ţi mai dau plicuri, că le strici, îi răspunde Tătuţu, şi mă costă unul cincizeci de bani.
– Vreau să chiu la Braşov…
– Tot scrii şi nu mai înveţi să scrii. De un an, de când „chii”, au mai ieşit opt romancieri şi zece poeţi. Te rog, Baruţule, fii serios. Şi să nu-mi mai zmângăleşti plicurile, că mă supăr.Pauză.
– Dă-mi un plic, că nu mai chiu.
-Dacă nu scrii, de ce-ţi mai trebuie plic? Acum nu e timp de plicuri. Du-te de te culcă: mi-ai făgăduit că ai să dormi două ceasuri, în toate zilele, după masă, ca si te duc la cinematograf. Ţine-te de cuvânt.
– Mă cunc cu el! zice Baruţu.
– Cu cine cu el?
– Cu plicul.
– Şi mi-l dai înapoi nemâzgălit şi curat?
– Îl pui su’pernă.
– Bine, uite un plic. Să dea naiba să mi-l mototoleşti! Miţu a prins de veste că fratele ei a căpătat un plic.
– I-ai dat lui Baruţu un plic, zice Miţu.
– De unde ştii?
– L-am văzut.
– Şi dumneata ce vrei acum?
– Să-mi dai şi mie ceva…
– N-am nimic de dat.
– Să-mi dai ochelarii, să mă culc cu ei.
– Cum să-ţi dau ochelarii? Trebuie să citesc. Dacă-ţi dau ochelarii nu mai pot să fac nimic.
Miţu ştia că nu i se pot lăsa ochelarii. Repede: Atunci… dă-mi ceasul.
– Ai să-i spargi geamul. L-ai mai spart.
– Eram mică. Acum sunt… frumoasă.
– Şi când erai mică erai frumoasă, şi tot ai spart geamul. Dar ce vrei să faci cu ceasul?
– Îl pui la gât. Mă uit cât o să dorm…
– Lasă, când o să cunoşti numerele de pe ceasornic, îţi cumpăr unul de mână.
– Ştiu, zice Miţu: acu e douăsprezece.
– Ai pus deştiul pe patru.
– Patru nu-i douăsprezece? întreabă Miţuca.
– Ai dreptate, Miţule. Totuna e. Ţine ceasul. Stai să ţi-l pui la gât.
Aproape două ore reglementare au trecut. Tătuţu uitase, furat în povestirile unei cărţi cu poze, pe care o ascunde de copiii lui, lacom să mănânce singur din dulceţurile scrise. Baruţu căsca gutural, cu un mare accent de lene în vocea căscatului, scos dintr-un mare gâtlej. În privinţa lui, Tătuţu e fără grijă. Baruţu o să doarmă mult şi, o să-l răzbune pe el. O să ceară toată viaţa să-l dezbrace şi să-l îmbrace, să-l culce şi să-l scoale cineva, şi cum e băiat frumos, şi cum Tătuţu are un singur băiat, iar tătuţii ceilalţi au fete multe, Baruţu o să fie fericit.
A bătut de 6.
Bună dimineaţa, purcei!
MIŢU (înapoind ceasornicul):
– Nu ştiu ce are, Tătuţule, că se învârteşte mereu.
TĂTUŢU (tehnic):
– I-ai rupt, desigur, arcul.
MIŢU:
– Nu s-a rupt nimic.
BARUŢU (restituind plicul în perfectă stare):
– Poftim!
TĂTUŢU:
– Bravo, Baruţule!
BARUŢU:
– L-am şi lipit.
))
……………………………………………………………………………….:)
nu are xepresi artistice
Foarte amuzant si frumos
tare am citito in 5 minute lols doamna nea dat in 5 sptamani
A fost tare povestirea dar si amuzanta