Plicul ( Cartea cu jucarii ), de T. Arghezi

17
Baruţu vrea un plic.
– Nu-ţi mai dau plicuri, că le strici, îi răspunde Tătuţu, şi mă costă unul cincizeci de bani.
– Vreau să chiu la Braşov…
– Tot scrii şi nu mai înveţi să scrii. De un an, de când „chii”, au mai ieşit opt romancieri şi zece poeţi. Te rog, Baruţule, fii serios. Şi să nu-mi mai zmângăleşti plicurile, că mă supăr.Pauză.
– Dă-mi un plic, că nu mai chiu.
-Dacă nu scrii, de ce-ţi mai trebuie plic? Acum nu e timp de plicuri. Du-te de te culcă: mi-ai făgăduit că ai să dormi două ceasuri, în toate zilele, după masă, ca si te duc la cinematograf. Ţine-te de cuvânt.
– Mă cunc cu el! zice Baruţu.
– Cu cine cu el?
– Cu plicul.
– Şi mi-l dai înapoi nemâzgălit şi curat?
– Îl pui su’pernă.
– Bine, uite un plic. Să dea naiba să mi-l mototoleşti! Miţu a prins de veste că fratele ei a căpătat un plic.

– I-ai dat lui Baruţu un plic, zice Miţu.
– De unde ştii?
– L-am văzut.
– Şi dumneata ce vrei acum?
– Să-mi dai şi mie ceva…
– N-am nimic de dat.
– Să-mi dai ochelarii, să mă culc cu ei.
– Cum să-ţi dau ochelarii? Trebuie să citesc. Dacă-ţi dau ochelarii nu mai pot să fac nimic.
Miţu ştia că nu i se pot lăsa ochelarii. Repede: Atunci… dă-mi ceasul.
– Ai să-i spargi geamul. L-ai mai spart.
– Eram mică. Acum sunt… frumoasă.
– Şi când erai mică erai frumoasă, şi tot ai spart geamul. Dar ce vrei să faci cu ceasul?
– Îl pui la gât. Mă uit cât o să dorm…
– Lasă, când o să cunoşti numerele de pe ceasornic, îţi cumpăr unul de mână.
– Ştiu, zice Miţu: acu e douăsprezece.
– Ai pus deştiul pe patru.
– Patru nu-i douăsprezece? întreabă Miţuca.
– Ai dreptate, Miţule. Totuna e. Ţine ceasul. Stai să ţi-l pui la gât.

Aproape două ore reglementare au trecut. Tătuţu uitase, furat în povestirile unei cărţi cu poze, pe care o ascunde de copiii lui, lacom să mănânce singur din dulceţurile scrise. Baruţu căsca gutural, cu un mare accent de lene în vocea căscatului, scos dintr-un mare gâtlej. În privinţa lui, Tătuţu e fără grijă. Baruţu o să doarmă mult şi, o să-l răzbune pe el. O să ceară toată viaţa să-l dezbrace şi să-l îmbrace, să-l culce şi să-l scoale cineva, şi cum e băiat frumos, şi cum Tătuţu are un singur băiat, iar tătuţii ceilalţi au fete multe, Baruţu o să fie fericit.

A bătut de 6.
Bună dimineaţa, purcei!
MIŢU (înapoind ceasornicul):
– Nu ştiu ce are, Tătuţule, că se învârteşte mereu.
TĂTUŢU (tehnic):
– I-ai rupt, desigur, arcul.
MIŢU:
– Nu s-a rupt nimic.
BARUŢU (restituind plicul în perfectă stare):
– Poftim!
TĂTUŢU:
– Bravo, Baruţule!
BARUŢU:
– L-am şi lipit.

Dislike (2)
Distribuie:

17 comentarii

  1. A fost amuzanta povestea si am avut nevoie de eas pentru caietul de lecturi suplimentare!Perfect!!!
     (1)
     (0)
  2. macar aceste "povesti"sunt scrise chiar de autori,sau sunt repovestite de oameni carora chiar "LE PASA"(CICA) despre asa ceva!!!!
     (0)
     (0)
  3. e frate a fost frumos dar stiti voi si mie imi trebuie disa de lectura despre copilarie si am aleso pe aceasta
     (0)
     (0)

Lasă un comentariu