Vrabia si soricelul, de Victor Eftimiu

1
Şoricelul zise vrabiei:

− Surioară, cât îmi eşti de dragă! Esti tot aşa micuţă ca şi mine şi de aceeaşi culoare. De câte ori te văd coborând din pom după grăunţe, mi se pare că sunt eu, când mi-or creşte aripioare.

− N-or sa-ti creasca aripi niciodata! îi raspunse vrabia cu dispreţ. Eu nu sunt sora ta, şi te rog să nu-mi mai spui aşa. Se prea poate să fiu tot aşa de micuţa ca tine, să mănânc aceleaşi graunţe şi să am aceeaşi culoare, dar nu uita că eu zbor, câta vreme tu esti un biet şoricel nevrednic. Pe noi nu ne leaga nimic, nu ne apropie macar. Şi n-o sa fim alaturi niciodata!

Morala:
Am uitat să vă spun că această convorbire avea loc în stomacul unei pisici.


Un comentariu

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?