Regele-copil, Regele Soare(Ludovic al XIV lea)

2

Suntem în anul 1638, la curtea regelui Ludovic al XIII lea. Este toamnă si toată suflarea din regat aşteaptă marele eveniment: naşterea prinţului moştenitor. Emoţia este cu atât mai mare, cu cât venirea pe lume a vlăstarului regesc are loc după 23 de ani de căsnicie a părinţilor săi, Ludovic al XIII lea şi Ana de Austria. Pe 5 septembrie 1638 minunea se întâmplă şi pentru că era chiar o minune, micului prinţ i s-a mai spus şi Dieudonne, adică „darul lui Dumnezeu”.

La nici cinci ani, Ludovic al XIV lea devine rege. Se pare că se născuse într-o zodie norocoasă, soarta va fi de partea lui. Va avea cea mai lungă domnie din istoria Europei, 72 de ani, fiind considerat cel mai mare rege al Franţei.

De copil deprinde mai ales cunoştinţe practice, care îi vor fi de mare folos mai târziu. Învată mînuirea armelor de foc, călăria, dar şi istoria Franţei, arta diplomaţiei şi arta de a conduce un regat. Cunoscutul cardinal Mazarin, tutorele lui, este cel care  îl îndrumă, îl învaţă cum să descurce iţele întortocheate ale intrigilor permanente de la curte. Tot de la Mazarin se pare că ar fi învăţat cinismul şi viclenia, dar şi arta de a conduce cu autoritate.

Dacă la aceste calităţi mai adăugăm pe cele native ( inteligenţa, farmecul personal, perspicacitatea ), precum şi alte calităţi dobândite ( puterea de a-şi stăpâni emoţiile, politeţea ), obţinem portretul Suveranului supranumit şi „Regele Soare”, care a condus Franţa timp de 72 de ani cu autoritate, distincţie şi eleganţă. Ţinea foarte mult la impresia pe care o lăsa la apariţiile în public, se îmbrăca cu haine somptuoase şi pentru că era scund purta pantofi cu tocul mai înalt şi peruci înalte.

Citește și:
Boboteza si obiceiurile ei

Se căsătoreşte în anul 1660 cu Maria Tereza, fiica lui Filip al IV lea, regele Spaniei. Căsătoria, fiind făcută din motive politice, nu este o reuşită, iar după moartea Mariei Tereza, regele se va căsători cu doamna de Maintenon.

De mic a dovedit că îl interesează arta mânuirii armelor şi a războiului. Adolescent fiind, asista de la distanţă la bătălii şi asedii. Mai târziu va conduce personal diferitele incursiuni ale armatei. Acolo înfrunta aceleaşi condiţii grele ca şi soldaţii săi, pe care îi impresiona prin calităţile sale de strateg militar.

În 1661 Mazarin moare. Ludovic, la 22 de ani, devine monarh absolut. Desfiinţează funcţia de prim-ministru. Devine conducătorul armatei, al justiţiei, el este cel care dădea decrete-legi, avea controlul absolut, implicându-se chiar şi în viaţa religioasă ( la 22 octombrie 1685 printr-un decret interzice religia protestantă ).

Şi-a iubit foarte mult ţara, a contribuit la creşterea prestigiului Franţei, devenită o mare putere. Pentru felul în care înţelegea să conducă regatul este ilustrativă şi foarte cunoscută replica: “Statul? Statul sunt eu.”

Citește și:
Curiozități despre pepeni

Una din realizarile cele mai importante ale lu Ludovic a fost construirea unui palat imens la Versailles, care gazduia întreaga curte regala. Ludovic a domnit în acest palat înconjurat de o splendoare ceremonială care-i accentua măreţia. Regele gândise construirea palatului Versailles şi în alte scopuri. Era departe de Paris, astfel locuitorii acestuia nu mai puteau ameninţa monarhia, cum făcuseră în timpul frondelor. Pe măsură ce prestigiul lui Ludovic creştea, Versailles devenea un model pentru palatele Europei, iar limba şi cultura franceză s-au răspândit şi la alte curţi regale.

Drept recunoştinţă pentru soldaţii care au luptat alături de el, în anul 1670 dispune construirea spitalului Hotel des Invalides, care se va numi şi Domul Invalizilor. Aici erau îngrijiţi soldaţii invalizi şi cei aflaţi la vârste înaintate.

Domnia lui Ludovic al XIV lea a reprezentat şi o perioadă de înflorire culturală. Atât ştiinţa, cât şi artele, şi literatura au făcut mari progrese. În secolul lui Ludovic al XIV-lea, cum a fost denumita perioada domniei Regelui Soare, au creat scriitori importanti, precum Racine, Molière, La Fontaine.

„Regele Soare” moare în 1715, după o suferinţă cumplită ( reumatism, gută, cangrenă ). Sfârşitul a venit la 1 septembrie 1715. El l-a binecuvântat pe băieţelul care urma să-i succeadă, sfătuindu-l să nu imite exagerata sa pasiune pentru construcţii şi războaie.


2 comentarii

Lasă un comentariu