Ariciul ( Erinaceus europaeus )

3

Din grădina lui Mihai,
De sub tufe de urzici
A ieşit un ghem de scai
Ca să caute furnici.

Cu siguranţă, citind această ghicitoare am dori să vedem mica făptură, cu botul ascuţit, cu ochii scânteietori, avand corpul acoperit cu pădurea de ţepi. Ariciul comun este originar din Europa, dar trăieste în numeroase alte ţinuturi ( Asia, Africa, Noua Zeelandă, dar nu şi pe continentele americane ), supravieţuind în numeroase locuri, începând cu dunele de nisip, şi până la grădinile oamenilor.

Este un animal insectivor, dar îi plac şi râmele, păienjenii, melcii şi chiar şi şerpii. Hibernează între 4 şi 6 luni. Cântăreşte cam un kilogram şi are o lungime de 20-30 cm.

Este cunoscut mai ales datorită celor aproximativ 6000 de ţepi care îl protejează de prădători. Când cumătra vulpe sau alţi duşmani îl atacă, ariciul se face ghem, iar pofticoasele animale nu pot ajunge la carnea gustoasă pentru că dau cu botul în ţepii ascuţiţi.

Este un animal prevăzător, de aceea ziua stă mai mult ascuns, iar noaptea o porneşte după hrană. Pentru că se hrăneşte cu insecte, viermişori, el este un animal folositor, deoarece apără culturile de aceşti dăunători. El poate consuma până la 200g de dăunători. Deşi este foarte rezistent la otrăvuri ( se spune că ar fi chiar imun la orice înţepătură sau muşcătură veninoasă ), nu rezistă la otrăvurile folosite de om pentru protejarea culturilor de insecte.

Citește și:   Ursul polar ( Ursus maritimus )

Ariciul poate fi şi animal de companie. Cei care cumpără un arici, trebuie să-l hrănească în primul rînd cu hrana lui naturală, dar şi cu mâncare pentru câini şi pisici. În schimb, laptele şi derivatele acestuia îi dăunează.

Aricii din rase mai mici trăiesc in libertate 3-4 ani, iar în captivitate 5-7 ani. Aricii din rasele mai mari trăiesc mai mult , 6-7 ani în libertate şi peste 10 ani în captivitate , recordul deţinându-l un arici care a trăit 17 ani.

Aricioaica naşte 3-4 pui, care au din naştere ţepi mai scurţi şi mai puţin ascuţiţi. Aceşti ţepi se schimbă după primul an de viaţă cu ţepii definitivi.

Foarte apreciat ca dusman al insectelor, ariciul a fost introdus tocmai datorita acestei calitati în Noua Zeelanda şi în Scoţia. Cu timpul însa, s-a transformat el insuşi intr-un mic daunator. Avand puţini dusmani naturali, aricii s-au înmulţit foarte repede şi au ajuns să consume mult mai multe insecte decat se estimase initial. Hrana devenind insuficientă, aricii au inceput sa şi-o diversifice , consumând printre altele şi ouăle unor păsări de baltă.

Citește și:   Iepurele, ariciul şi liliacul

Aprecierea şi simpatia de care s-au bucurat dintotdeauna aricii sunt foarte vechi: românii chiar sarbatoreau, pe 2 februarie, Ziua Ariciului. Era data la care se credea ca aricii îşi părăsesc ascunzatoarea în care au hibernat si se arata din nou oamenilor. Aricii apar şi ca personaje ale unor poveşti sau desene animate.


Distribuie:

3 comentarii

  1. Ma...ce e chestia aia alba din strachina? Parca laptele si derivatele acestuia dauneaza aricilor! Apropo de daunatori, ii doresc dobitocului de tzaran prost care a lovit ieri un arici cu piciorul sa moara batut de consatenii sai betzi, pentru doi lei si o tzigara! Sa moara in chinuri!!!
     (0)
     (0)

Lasă un comentariu