Liliacul, mamifer zburator

3

Liliacul este unul dintre animalele care şi-a căpătat pe nedrept o proasta reputaţie. Există un mare număr de specii de lilieci, dar dintre acestea doar câteva se hrănesc cu sânge, atacând animale şi mai rar oameni, cele mai multe specii sunt inofensive pentru oameni şi preferă ca hrană … ţânţarii.

Liliecii sunt singurele mamifere care au un zbor susţinut si bătut, realizat prin miscarea aripilor. Se gasesc în toate regiunile de uscat, in afara zonelor muntoase inalte.Rboară mai uşor decât păsările pentru că aripile lor sunt subţiri.

Liliacul, pe lângă aspectul deosebit, are şi un mod de viaţă mai puţin obişnuit. Este un mamifer zburător ( singurul mamifer cu adevărat zburător ), fiind activ noaptea, iar ziua dormind sau stând ascuns în locuri întunecate şi puţin „vizitate”: poduri de casă, peşteri, scorburi.

  

Corpul lui este mic, acoperit cu o blană deasă, de culoare închisă, maronie-negricioasă. Capul mic, dar cu o gură mare şi pavilioanele urechilor mari îi dau un aspect bizar.

Membrele anterioare sunt transformate în aripi. Cum a fost posibil acest lucru? Între cele patru degete şi laturile corpului se află o membrană. Această membrană cuprinde si membrele posterioare, precum şi coada, având aspectul unei pelerine. La nastere, aripile sunt mici, nefuncţionale, atingând dimensiunile maxime doar în stadiul de subadult. Forma aripii şi viteza de zbor sunt diferite la lilieci în funcţie de prada consumata şi de adaposturile preferate.

Liliecii traiesc în toate zonele lumii, cu exceptia zonei Antarcticii si a unor insule izolate din ocean. Toti liliecii mari si unele familii de lilieci mici trăiesc numai în emisfera estica, alţi lilieci mici – în cea vestica şi foarte puţine familii au răspândire globală.

Dacă văzul este aproape inexistent, auzul, pipăitul şi mirosul sunt bine dezvoltate. Se spune că liliacul posedă un fel de „radar”. Iată cum funcţionează acesta: în timpul zborului mamiferul scoate anumite sunete, care nu sunt percepute de urechea omenească ( ultrasunete ). Aceste sunete se propagă sub formă de unde, ating obstacolele ( diverse obiecte întâlnite în cale ) şi se reîntorc sub formă de ecou de unde au plecat. Astfel liliacul este înştiinţat de existenţa obstacolelor respective.Aceste animale se dovedesc astfel a fi nişte radare ideale, a caror performanţă nu poate fi încă egalată de tehnologia moderna.

Citește și:   Cățel, pisică sau papagal? Iată ce nu știai despre animalul tău de companie

Zboară repede şi în zig-zag, dar datorită efortului mare oboseşte repede. Se odihneşte agăţându-se cu ghearele picioarelor posterioare de diferite obiecte, cu capul în jos şi înfăşurat în aripi.

Se hrăneşte cu insecte si de aceea cele mai multe specii sunt folositoare omului.

Femela naşte un pui pe care îl hrăneşte cu lapte. La naştere puiul are ochii închişi( pleoapele lipite ) şi corpul lipsit de păr.

Cel mai mare liliac este Pteropus, anvergura aripilor acestuia fiind de 1,7 metri si lungimea de 45 cm.  Cel mai mic liliac, Craseonycteris thonglongyai, are 2,9-3,3 cm lungime, anvergura aripilor de 15 cm si greutatea de aproximativ 2 g.

Iarna hibernează. În unele ţări sunt protejaţi prin lege.

În America tropicala se întalneşte o specie de liliecii specializaîi în pescuit, liliacul-pescar. Acesta zboară aproape de suprafaţa apei, efectează un picaj brusc şi plonjează lăsând în apă labele cu gheare lungi şi pescuind peştele, în felul acesta.

Curiozităţi:

… se cunosc aproape 1100 specii de lilieci, dintre care in Europa 31, si in tara noastra 30;
… 70 % dintre lilieci sunt insectivori;
… cea mai veche fosila de lilieci datează de acum 50 milioane de ani;
… cel mai mic liliac traieste in Filipine si cantareste doar 1,5 grame;
… cel mai mare este un liliac frugivor din Australia cîntăreşte 1,5 kg;
… cea mai mare colonie se gaseşte într-o peştera din Texas şi cuprinde circa 20 milioane de exemplare.

 

3 comentarii

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?