Printre previziunile înfricoşătoare care alcătuiesc tabloul sfîrşitului lumii, este şi aceea că Luna va dispărea de pe bolta cerească. Pentru noi, pământenii, acest lucru pare de neconceput şi preferăm să considerăm afirmaţia o proorocire lipsită de un suport logic.
Dar iată că astronomii elvetieni de la Observatorul Cantonal din Zürich, care au efectuat o serie de masuratori sub conducerea dr. Alfred Zeeiman au ajuns la o concluzie care ne pune pe gânduri: „Daca in primii ani ai deceniului sapte ( 1970 ), atunci cand au inceput proiectele americane de cucerire a Lunii, astrul noptii avea un diametru estimat la circa 3888 km, astazi, dupa aproape patru decenii, acesta nu depaseste 3700 km!” După calculele aceloraşi astronomi, dacă se menţine acelaşi ritm de scădere, este nevoie doar de câteva sute de ani ca astrul nopţii, atât de cântat de poeţi, să dispară.
Efectele ar fi dezastruoase. După cum ştim, fenomenul mareelor este legat de forţele de interacţiune care există între Lună şi Pământ. Se poate trage concluzia că, mareele vor deveni devastatoare, având valuri uriaşe. Se ştie deja că topirea gheţarilor s-a accentuat, se poate ajunge la o creştere alarmantă a nivelului oceanului planetar. Se crede chiar că nu va mai exista succesiunea normală zi-noapte, urmând să existe o zi şi o noapte, fiecare de câte şase luni, aşa cum este în regiunile polare.
NASA a confirmat faptul că luna se micşorează, dar nu a putut să dea nici o explicaţie acestui fenomen. O primă explicaţie se referă la misiunile Apollo care au cercetat Luna si prin care aparate şi oameni au ajuns pe sololul lunar. Se crede că în acest fel, rocile de pe suprafaţa selenară s-au destabilizat, apărând nori uriaşi de praf. Deoarece pe Lună forţa de atracţie este foarte mică, aceşti nori ar fi dispărut în spaţiu, iar fenomenul ar continua, fiind mereu antrenaţi alţi nori.
Specialiştii NASA au considerat această explicaţie fantezistă şi puerilă.
O altă ipoteză ar fi aceea că Luna s-a ciocnit cu un meteorit si în urma acestei ciocniri bucăţi mari din solul lunar s-ar fi desprins şi s-ar fi pierdut în spaţiu. Dar şi aceasta este doar o presupunere.
Certitudine rămâne numai micşorarea circumferinţei satelitului natural al Pământului.
2 comentarii