Sistemul solar – Planeta Pamant

1
article_272.jpg

Pamantul este cea de-a treia planeta de la Soare, cea mai mare planeta terestra a Sistemului Solar, atat in diametru cat si in masa. Are cea mai mare densitate, cea mai mare suprafata gravitationala si cel mai puternic camp magnetic.

Casa pentru milioane de specii inclusiv omenirea, Pamantul este singura planeta din Univers, din cate se cunosc, unde exista viata.

Numele de Pamant vine de la cuvantul de origine anglo-saxona „Erda”, din care a rezultat ulterior cuvantul „Earth” in traducere, pamant, sol. Pamantul este singura planeta al carei nume nu a derivat din mitologia Greco-Romana.

In multe religii exista mituri, povestind despre crearea Pamantului de catre o divinitate supranaturala. In mitologia azteca, Pamantul era numit Tonantzin (mama noastra), iar in cea hindusa, Bhuma Devi.

Dovezi stiintifice arata ca Pamantul a aparut acum 4.54 miliarde de ani, iar viata dupa inca un bilion ani.

Pamantul face o rotatie completa in jurul axei sale in 23 ore, 56 minute si 4.091 secunde (o zi siderala). Orbiteaza Soarele la o distanta de aproximativ 150 milioane km, si face o rotatie completa in 365.2564 zile

Planeta interactioneaza cu alte corpuri ceresti, inclusiv cu Soarele si Luna. Pamantul face o rotatie completa in jurul Soarelui o data la fiecare 366.26 rotatii in jurul axei sale.

Crusta Pamantului este impartita in placi tectonice. 71 % din suprafata Terrei este acoperita de apa sarata, restul fiind reprezentat de continente si insule. Apa potabila, necesara tuturor vietatilor nu se gaseste pe nici o alta planeta.

Initial moale, crusta Pamantului s-a racit cand apa a inceput sa se acumuleze in atmosfera.

Activitatea vulcanica si eliminarile gazoase au produs atmosfera initiala. Condensul vaporilor de apa cumulat cu impacturile cometelor de gheata au format oceanele.

Procesul fotosintezei a permis energiei solare sa fie absorbita de formele de viata. A rezultat oxigen acumulat in atmosfera si stratul de ozon. Incorporarea celulelor mici de cele mai mari a rezultat dezvoltarea unor celule complexe numite eucariote. Din celule au rezultat organismele multicelulare. Ajutata de retinerea radiatiilor solare de catre stratul de ozon, a aparut viata.

Timp de sute de milioane de ani, suprafata Pamantului s-a remodelat continu formand continentele. Acestea au migrat imbinandu-se si formand supercontinente. In timpul Neoproterozoicului un strat de gheata a acoperit intreaga planeta. Acest proces a precedat explozia Cambriana, cand forme de viata multicelulare incepusera sa prolifereze. Dupa explozia Cambriana au avut loc cinci extinctii in masa. Ultima, provocata probabil de un meteorit, a dus la extinctia dinozaurilor si a altor reptile, dar a crutat animale mici, cum sunt mamiferele. Viata acestora s-a diversificat, ajungand ca in cele din urma, o specie de maimute africane sa capete abilitatea de a merge in doua picioare, chiar sa foloseasca unelte si sa produca hrana necesara unui creier mai dezvoltat.

Formele de viata de pe planeta formeaza biosfera. Se crede ca biosfera a inceput sa evolueze in urma cu 3,5 bilioane ani.

Pamantul detine resurse ce sunt exploatate de om in folosul propriu. Biosfera ofera multe produse folositoare oameniloor, dintre care hrana, lemnul, oxigenul, etc.

Masa Pamantului este aproximativ 5.98 × 1024 kg. Este compus majoritar din fier (32.1%), oxigen (30.1%), silicon (15.1%), magneziu (13.9%), sulf (2.9%), nichel(1.8%), calciu (1.5%) si aluminiu (1.4%). Se crede ca miezul planetei este compus majoritar din fier (88.8%), si alte elemente precum nichel, sulf, etc.

Pamantul, ca si celelalte planete terestre, din punct de vedere chimic este impartit in straturi. Pamantul are o crusta solida, o manta vascoasa, un miez exterior lichid, si miezul solid.

Caldura interna a planetei este degajata, cel mai probabil, de descompunerea radioactiva a izotopilor de potasiu, uraniu si toriu. In centrul planetei temperatura poate ajunge la 7,000 K iar presiunea poate atinge 360 Gpa.

Potrivit teoriei placilor tectonice, cea mai mare parte a Pamantului este cuprinsa de doua straturi: litosfera, care cuprinde crusta si mantaua, si atenosfera.

Litosfera practic pluteste pe atenosfera, si este impartita in mai multe bucati, reprezentate de placile tectonice.

Placile tectonice principale sunt: Placa Africana, Placa Antarctica, Placa Australiana, Placa Eurasiana, Placa Nord Americana, Placa Sud Americana, si Placa Pacifica.

Placile continentale sunt constituite in mare parte din materii cu densitate mica, precum granit si andezit. Aproape 75 % din suprafata continentala este reprezentata de rocile sedimentare, rezultat al acumularii sedimentelor. Alta categorie de materie de pe Pamant o reprezinta rocile metamorfice, formate din rocile existente, ce au fost supuse unor temperaturi sau presiuni ridicate.

Suprafata Pamantului variaza dintr-un loc in altul. Fundul marilor si oceanelor are un aspect muntos, vulcanic, dar exista si canioane, platouri oceanice si campii abisale. 29,2 %, suprafata neacoperita de apa este reprezentata de munti, deserturi, campii, platouri si alte forme de relief.

Cea mai mare inaltime de pe suprafata Pamantului o reprezinta Muntii Everest, cu 8,848 m fata de nivelul marii, iar cea mai mare adancime, Mariana Trench, in Oceanul Pacific, cu 10,911 m sub nivelul marii.

Pedosfera este stratul superior al planetei, compus din pamant. Se afla la interferenta dintre litosfera, atmosfera, hidrosfera si biosfera.

 Abundenta apei de la suprafata Pamantului este o caracteristica unica ce distinge “Planeta Albastra” de celelalte ale Sistemului Solar. Hidrosfera consta in oceane, dar include toate suprafetele de apa din lume. Masa oceanelor este aproximativ 1.35 × 1018 tone, si ocupa un volum de 1.386 × 109 km³. Aproape 97.5% din apa este sarata. Partea cea mai mare a apei dulci se gaseste sub forma de gheata.

3,5 % din masa oceanelor o constituie sarea. Apa marilor si oceanelor are o mare influenta asupra climei, oceanele fiind un mare rezervor de caldura.

Presiunea atmosferica la suprafata Pamantului este de aproximativ 101.325 kPa. Atmosfera este compusa din nitrogen 78% si oxigen 21%. 1 % il reprezinta vapori de apa, dioxid de carbon si alte molecule gazoase.

Singurul satelit natural al Pamantului, Luna, are o mare influenta asupra acestuia. Provoaca valurile oceanice (fluxul si refluxul), stabilizeaza inclinatia axiala si ii incetineste treptat miscarea de rotatie.

Luna este practic o planeta terestra, cu un diametru egal cu un sfert din cel al Pamantului. Este cea mai mare luna din Sistemul Solar. Satelitii naturali ai celorlalte planete au fost numiti luni, dupa Luna Pamantului.

 Satelitul natural al Pamantului isi arata aceeasi fata planetei noastre, datorita miscarii sale de revolutie care este in concordanta cu miscarea de rotatie in jurul Pamantului.
 Cea mai acceptata teorie cu privire la originea Lunii este ca aceasta s-a format ca urmare a coliziunii Pamantului cu o alta planeta numita Theia. Aceasta ipoteza explica lipsa fierului de pe Luna si a elementelor volatile, si faptul ca Luna are o compozitie asemanatoare cu cea a crustei Pamantului.
 Pamantul a fost prima data fotografiat din spatiu de Explorer 6 in 1959. Yuri Gagarin a devenit primul om care a vazut planeta din spatiu in 1961.
 Viitorul Pamantului este strans legat de cel al Soarelui. Ca rezultat al acumularii de cenusa de heliu in miezul Soarelui, luminozitatea acestuia va creste. Cresterea radiatiilor ce ajung pe Pamant va avea consecinte grave, inclusiv pierderea oceanelor. Se presupune ca Pamantul va mai fi locuibil pentru inca 500 milioane ani.

Un comentariu

  1. este soooper tere saitul toate deteliile sunt date corect sunteti buni cine a facut acest sait, va pwp pe toti.La revedere!
     (1)
     (1)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?