Pluto este a doua ca marime dintre planetele mici ale Sistemului Solar. Clasificata initial ca planeta, Pluto este acum considerata un membru mare al unei regiuni numita Centura Kuiper (Kuiper belt).
Ca si ceilalti membri ai centurii, Pluto este compusa din roca si gheata, si este mica, aproximativ o cincime din masa lunii Pamantului, si o treime din volumul acesteia.
Pluto, impreuna cu cel mai mare satelit al sau, Charon, sunt adesea tratate impreuna ca un sistem binar.
De la descoperirea sa din 1930 si pana in 2006, Pluto era considerata a noua planeta de la Soare. La inceputul secolului 21, au fost descoperite multe alte corpuri ceresti asemanatoare in afara Sistemului Solar. La 24 august 2006, IAU a definit termenul planeta, definitie care o exclude pe Pluto.Uniunea Astronomica Internationala nu a formalizat o definitie pentru planete mici binare, si pana se va stabili acest lucru, Charon este clasificata ca o luna a lui Pluto.
Descoperirea planetei Pluto are la baza o conceptie gresita. Cand au analizat orbitele planetelor, oamenii de stiinta au observat ca Uranus nu se potrivea calculelor. Aceasta discrepanta s-a crezut a fi rezultatul interactiunii dintre Uranus si o alta planeta. Pluto nu este suficient de masiva pentru a influenta orbita altei planete, iar discrepanta s-a dovedit a fi datorita estimarii gresite a masei lui Neptun.
Pluto si-a primit numele oficial la 24 martie 1930. Fiecare membru al Observatorului Lowell, a votat dintre Minerva, Cronus si Pluto. Pluto a fost votat in unanimitate. In chineza, japoneza si koreana, numele Pluto a fost tradus ca regele stea de pe lumea cealalta. In vietnameza a fost numita dupa Yama, paznicul iadului din mitologia budista.
Telescopul spatial Hubble plaseaza densitatea planetei intre 1.8 si 2.1 g/cm³, sugerand compozitia interioara ca fiind 50–70% roca si 30–50% gheata.Magnitudinea aparenta a planetei este in medie de 15.1. Analizele spectroscopice arata ca Pluto este compusa 98 % din nitrogen, restul reprezentand monoxid de metan si de carbon.
Datorita mineralelor radioactive, gheata se va incalzi suficient pentru a se separa de roca. Este posibil ca aceasta incalzire sa continuie si in prezent, creand un ocean de apa lichida.
Atmosfera lui Pluto consta intr-un strat subtire de nitrogen, metan si monoxid de carbon. Pe masura ce Pluto se departeaza de Soare, atmosfera sa ingheata, si se depune pe suprafata planetei. Cand se apropie de Soare, suprafata planetei se incalzeste, iar gheata se transforma in gaz.
Distanta dintre Pluto si Pamant face dificila studierea planetei. Multe detalii despre Pluto vor ramane necunoscute pana in 2015, cand se preconizeaza sosirea navetei spatiale New Horizons.
Dintre toate corpurile ceresti ale Sistemului Solar, Pluto nu este doar mai mica si mai putin masiva, dar este chiar mai mica decat sapte luni: Ganymede, Titan, Callisto, Io, Luna Pamantului, Europa si Triton.
Pluto are trei sateliti naturali: Charon, Nix si Hydra. Charon, descoperita in 1978 poate fi clasificat ori ca cel mai mare satelit a lui Pluto, ori ca membru al unui sistem binar alaturi de Pluto.
In mitologia greaca, Charon era barcagiul mortilor, un personaj strans legat de Hades, personaj pe care romanii il identificau cu zeul lor, Pluto.
Diametrul lui Charon este de 1,207 km. Spre deosebire de Pluto, care este acoperit de nitrogen si metan, suprafata lui Charon pare sa fie dominata de gheata mai putin volatila, si pare sa nu aiba atmosfera.
Pluto si Charon isi arata intotdeauna aceeasi fata una alteia. Distanta medie dintre cele doua corpuri ceresti este de 19,570 km.
Nix si Hydra orbiteaza acelasi baricentru, dar nu sunt suficient de masive pentru a fi sferice, si sunt considerati sateliti ai lui Pluto, sau, din alt punct de vedere, ai sistemului Pluto-Charon.
3 comentarii