Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar. Pamantul si alte materii (alte planete, asteroizi, meteoriti, comete si praf) orbiteaza Soarele, care reprezinta 99,8 % din masa Sistemului Solar.
Soarele orbiteaza centrul galaxiei Calea Lactee, la o distanta de aproximativ 26 000 ani lumina de centrul galactic. Incheie o miscare de revolutie in aproximativ 225-250 milioane ani. Viteza orbitala este de 220 km/s, plus sau minus 20 km/s, echivalent cu un an lumina la fiecare 1,400 ani, si aproximativ o UA (unitate astronomica) la fiecare 8 zile. Aceste masuratori ale distantei galactice si ale vitezei sunt cele mai precise posibile in prezent, dar se vor schimba pe masura ce vom invata mai multe.
Soarele isi genereaza energia prin fuziune nucleara, si se afla in echilibru hidrostatic, nici nu se contracta, nici nu se dilata in timp.
Energia primita de la Soare, sub forma luminii si caldurii, intretine aproape toate vietatile de pe Pamant.
Lumina solara este principala sursa de energie a Pamantului. Aceasta este atenuata de atmosfera Pamantului.
Lumina ultravioleta a Soarelui are proprietati antiseptice si poate fi folosita pentru a sanitariza unelte si apa. De asemenea provoaca arsuri, si are alte efecte medicale cum ar fi producerea vitaminei D. Lumina ultravioleta este atenuata de stratul de ozon.
Desi este cea mai apropiata stea de Pamant si a fost studiata intens de oamenii de stiinta, multe intrebari despre Soare raman fara raspuns.
Soarele este o sfera aproape perfecta, ceea ce inseamna ca diametrul polar difera de cel ecuatorial cu numai 10 km. Deoarece se afla sub forma de plasma, si nu este solid, se roteste in jurul axei sale imaginare mai rapid la ecuator decat la poli. Perioada rotatiei sale actuale este de 25 de zile la ecuator si 35 zile la poli.
Soarele este compus din elemente chimice. Un interes deosebit il reprezinta distribuirea acestora in interiorul Soarelui. Difuzia elementelor Solare este influentata de multe variabile, inclusiv gravitatia, care face ca elementele grele sa se afunde spre centrul masei solare.
Compozitia suprafetei Soarelui consta in hidrogen (74 % din masa, sau 92 % din volum), heliu (24-25 % din masa, 7% din volum) si alte elemente, precum Fe, Ni, O, Si, S, Mg, C, Ne, Ca si Cr.
Interiorul Soarelui nu este vizibil, insasi Soarele fiind opac la radiatia electromagnetica. Oamenii de stiinta au masurat si vizualizat structura interna a Soarelui folosind undele de presiune (infrasunetele).
Miezul Soarelui are o densitate de pana la 150,000 kg/m³ (de 150 de ori mai mare decat densitatea apei pe Pamant) si o temperatura de 13,600,000 kelvin. Reprezinta 10 % din volumul total, si 40 % din masa. Energia solara este produsa prin fuziune nucleara printr-o serie de pasi numiti lant de p-p (proton-proton). Acest proces transforma hidrogenul in heliu. Miezul este singurul loc al Soarelui care produce o cantitate apreciabila de caldura prin fuziune. Restul stelei este incalzit de energia transferata in exterior de la miez.
Soarele nu are o limita exterioara, ca planetele terestre. Totusi, are o structura interioara bine definita. Raza Soarelui se masoara din centru pana la limita exterioara a fotosferei. Acesta este stratul in care gazele sunt prea reci sau prea rarefiate pentru a radia lumina. Fotosfera este suprafata cea mai vizibila ochiului liber.
Suprafata vizibila a Soarelui, fotosfera, este stratul sub care Soarele devine opac luminii vizibile. In exterior, lumina solara se propaga in spatiu. Schimbarea in opacitate se datoreaza ionilor H, care absorb usor lumina.
Cel mai rece strat al Soarelui este situat la 500 km distanta de fotosfera, cu o tamperatura de 4,000 K. Aceasta zona este suficient de rece pentru a sustine molecule simple cum ar fi monoxid de carbon si apa.
Dicolo de acest strat, se afla altul de aproximativ 2000 km grosime, cromosfera. Temperatura creste gradual cu altitudinea, ajungand pana la 100,000 K.
Soarele este o stea activa din punct de vedere magnetic. Are un camp magnetic puternic, in continua schimbare. Campul magnetic produce multe efecte numite colectiv activitate solara. Se presupune ca aceasta a avut un rol important in formarea si evolutia Sistemului Solar.
Intelegerea fundamentala a Soarelui este discul luminos de pe cer, a carui prezenta creaza ziua, si a carei absenta creaza noaptea. Unul dintre primii oameni care a oferit o explicatie stiintifica a fost filosoful grec Anaxagoras. Acesta a afirmat ca Soarele este o minge mare de foc. Teoria conform careia Soarele se afla in centrul in jurul caruia se rotesc planetele a fost propusa de cercetattorul grec Aristarchus.
Primii sateliti desemnati sa cerceteze Soarele au fist Pioneer 5, 6, 7, 8 si 9, lansati intre 1959 si 1968.
Una dintre cele mai importante misiuni a fost Observatorul Solar si Heliosferic, construit in colaborare de Agentia Spatiala Europeana si NASA, lansat pe 2 decembrie 1995. SOHO s-a dovedit atat de folositor, incat se planuieste o noua misiune asemanatoare in 2008.
4 comentarii