A curăți sau A curăța

10

Cu ocazia curățeniei de primăvară vorbim fix despre verbul care ne pune la treabă. Dar nu vorbim mult, pentru că avem de spălat geamuri, de golit debarale etc. Așadar, scurt și la obiect – forma corectă este a curăța și nu a curăți (deși DEX o menționează și pe cea din urmă ca variantă).

PS: Pentru că s-a mai întâmplat să mai aud greșeala asta, vă amintesc și că este corect tu cureți și nu tu curăți.

Distribuie:

10 comentarii

  1. Exagerați. DEX menționează drept existent și corect verbul a curăți, deoarece există infinitivul lung curățire, cu sens religios, de purificare. Putem spune curățirea sufletului și orice vorbitor de limbă română va înțelege la ce ne referim. Dacă încercăm să spunem curățarea într-un asemenea context, sintagma va fi improprie, eventual se va asocia sensului argotic s-a curățat (de pe lumea asta), adică a murit.

     (0)
     (0)
  2. Vladimir, te invit să citești aici: http://scri.ro/dex-sau-doom-2841.html. Sau, în fine, rezumatul e că-n limba română DOOM face legea, iar dacă un cuvânt nu e acolo, teoretic, e greșit. În rest, exemplul tău despre ”curățirea sufletului” e mai degrabă ceva ce ține de percepția personală...

     (0)
     (0)
  3. "...exemplul tău despre ”curățirea sufletului” e mai degrabă ceva ce ține de percepția personală…"
    ESTE personal, dar este pertinent.

     (0)
     (0)
  4. Victor, câteodată și pertinența-i subiectivă 🙂

    Altfel, e bună și curățarea sufletului în epoca noastră. Mă rog, pentru cine mai are preocupări spirituale 😀

     (0)
     (0)
  5. Emi,
    Imi permit sa va contrazic. Adica, este permis sensul lui "a curati".
    Iar ceea ce spune Vladimir se numeste licenta artistica. Care poate avea sau nu legatura cu religia. Nici macar cu lingvistica.
    Este un sens pe care termenul il dobandeste pentru a desemna exact operatiunea de purificare. Si care nu prea are vreo legatura cu vanjoasa operatiune de curatare a strazilor sau orice altceva in acest sens. Desi incercati sa plasati in derizoriu ceea ce va semnaleaza Vladimir, sigur, cu umorul si ironia aferente, pe care chiar le-am gustat, eu cred ca vorbiti de operatiuni diferite.
    Indraznesc sa sustin ca e vorba de operatiuni diferite pentru ca resortul lor e diferit si atunci mesajul se cere nuantat: sa faci smotru e una, sa purifici un teritoriu e altceva.
    Iar profesoara noastra de lingvistica ne spune mereu ca limba evolueaza, ca nu trebuie sa fim intepeniti. Mai intepeniti se dovedesc cei care stau cu barda - nu la Dvs ma refer ci tocmai la studentii care erau foarte vigilenti si derutati total de deschidere "profei" - sa pandeasca pentru a sanctiona aceste nuante care in final fac mesajul sa fie inteles exact in intentia in care e transmis.
    Cu stima,
    D

     (0)
     (0)
  6. parerea mea este ca forma corecta in cazul utilizarii cuvintelor care se termina cu " tenie " - in general - ar trebui sa fie cea cu " it " la sfarsit . Ex: uratenie - nu spunem ca ... s-a uratat, ci s-a uratit ; sfintenie - nu spunem ca ... s-a sfintat, ci s-a sfintit ; cumintenie - nu spunem ca ... s-a cumintat , ci s-a cumintit ; ( de la IDIOTENIE ) - nu spunem ca ... s-a idiotat, ci s-a idiotit ; ( de la CETATENIE ) - nu spunem ca ... s-a incetatenat, ci s-a incetatenit ; ( de la MUTENIE ) - nu spunem ca ... a amutat, ci a amutit ; repet ca este doar parerea mea si as vrea sa stiu si eu daca gresesc sau nu si care ar fi forma corecta - in cazul existentei unei reguli in acest sens - de la o persoana abilitata . Va multumesc si astept raspuns .

     (0)
     (0)
  7. D-na/D-l Hora a făcut o demonstrație logică excelentă. Din păcate limbajul nu se bazează totdeauna pe criterii logice. Și cum acesta nu este decât o criptare a gândului pentru a transmite o informație, trebuie să se supună unei reguli unice cunoscute atât de sursă cât și de receptor pentru a fi decriptat fidel la recepție. Ori sursa regulilor limbii române rămâne DOOM (care fie vorba între noi uneori mă enervează foarte tare!) și trebuie să ne supunem ca să evitam confuziile.

     (0)
     (0)
  8. CURĂȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) curăți și rezultatul ei. 1. Înlăturarea murdăriei, a impurităților. Curățirea petelor de pe haine. 2. Fig. Înlăturare, eliminare a elementelor oportuniste, dușmănoase din rîndurile unei organizații politice sau de masă. Sarcina organizațiilor de partid este de a nu privi lupta pentru curățirea rîndurilor partidului ca o campanie, ci ca o preocupare permanentă, de zi cu zi, a fiecărei organizații de partid, a fiecărui organ de partid și a fiecărui membru de partid în parte. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 465. Curățirea rîndurilor sale de elemente dușmane străine și oportuniste este o sarcină permanentă a partidului de tip nou. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 51. – Variantă: curățáre s. f.

    sursa: DLRLC (1955-1957) adăugată de blaurb. acțiuni

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu