A declina

6

Din definiția de dicționar nu mi se pare că ar avea sensul de „a refuza” (o ofertă), deși îl aud folosit frecvent cu acest sens…

 A declina = a trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale; a refuza să-și asume o sarcină, o răspundere, o funcție, a nu vrea să soluționeze un litigiu etc.; a pune la îndoială, a nu admite, a nu recunoaște competența cuiva sau a ceva.


6 comentarii

  1. Cred ca a intrat in limbajul curent de la "to decline" 🙂 Complet aiurea, ca si "patetic"/"pathetic" sau "locatie"/"location" (asta din urma mai are un sambure de adevar, ca in dex scrie [...] 3. Un loc anume, precis determinat. )

     (0)
     (0)
  2. un loc anume, precis determinat = coordonatele geografice, latitudine, longitudine, de-astea... cred ca a lasat dexul o portita.

     (0)
     (0)
  3. Traian, Alex

    Iată că DEX-ul este foarte generos şi menţionează inclusiv sensurile pe care le incriminaţi ca derivînd din barbarisme. Or fi fost odată barbarisme, acum ele sînt complet autohtonizate. Observaţi şi etc.-ul de după unele înşiruiri de termeni la diversele sensuri/definiţii ale verbului

    DECLINÁ, declín, vb. I. 1. Tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. Tranz. (Rar; în expr.) A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta. 3. Tranz. A refuza să-și asume o sarcină, o răspundere, o funcție, a nu vrea să soluționeze un litigiu etc. 4. Tranz. A pune la îndoială, a nu admite, a nu recunoaște competența cuiva sau a ceva. 5. Intranz. (Rar; despre aștri) A coborî spre asfințit; a apune, a scăpăta. – Din fr. décliner, lat. declinare.
    Sursa: DEX '98

     (0)
     (0)
  4. Traian, Alex

    Iată că DEX-ul este foarte generos şi menţionează inclusiv sensurile pe care le incriminaţi ca derivînd din barbarisme. Or fi fost odată barbarisme, acum ele sînt complet autohtonizate. Observaţi şi etc.-ul de după unele înşiruiri de termeni la diversele sensuri/definiţii ale verbului

    DECLINÁ, declín, vb. I. 1. Tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. Tranz. (Rar; în expr.) A-și declina numele, calitatea etc. = a-și spune numele, calitatea etc.; a se prezenta. 3. Tranz. A refuza să-și asume o sarcină, o răspundere, o funcție, a nu vrea să soluționeze un litigiu etc. 4. Tranz. A pune la îndoială, a nu admite, a nu recunoaște competența cuiva sau a ceva. 5. Intranz. (Rar; despre aștri) A coborî spre asfințit; a apune, a scăpăta. – Din fr. décliner, lat. declinare.
    Sursa: DEX '98

     (0)
     (0)
  5. Si TOTUSI - intr-adevar - nu regasesc aici sensul de refuz ("a declina o oferta"), pe care in limbajul practic il intalnim atat de des incat mie nici nu-mi trecuse prin minte sa ma indoiesc de existenta sa. (Oare sa fie doar o "scapare", o omisiune a celor care au intocmit dictionarul, SAU intr-adevar acea acceptiune a cuvantului nu are existenta "oficiala" in limba romana?)

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?