Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
Presupun că orice pasionat de integrame a dat peste cele două verbe şi, cel puţin începătorii, cred că au uneori dubii referitor la care ar fi cel potrivit, căci semnificaţiile lor se intersectează pe undeva. Iar dacă până acum v-a fost cumva lene sau peste mână să verificaţi cât de mult se intersectează, poftiţi:
A se ivi = a se arăta, a apărea (deodată, pe neaşteptate), a ieşi la iveală, a se descoperi;
A se iţi = a se ivi numai cu capul, a se arăta puţin, pentru un moment sau pe furiş; a se uita la ceva pe furiş sau în fugă, a arunca o privire fugară şi curioasă.
Deodată se ivi o fetiţă, al cărei căpşor se iţea de după perdea…
🙂
ZICI TU:
„Aşadar, sugestiile şi comentariile sunt oricând bine-venite, în măsura în care tonul lor este didactic, nu superior!”
ASTA CUM E?
„…dacă până acum v-a fost cumva lene sau peste mână să verificaţi…” ;-)))
(PS: Las-o-asa ca-i bine…)
radug, hai să formulez aşa: la mine acasă fac ce vreau 😉
Altu’ care credea ca-i democratie? 🙂
Păi a cam fost, dar dacă tot nu-mi aduce niciun fel de profit treaba asta, zic să nu-mi aducă nici motive de iritare 🙂
@radug…Sincer, nu vad unde a gresit Emi! Pana si VictorCh recunoaste ca uneori ii este lene sa mearga pana la dictionar. Da’ ai vazut ce comentarii impusca!
husisan66: Nu cred ca exista nici o legatura intre „prefectura” reprezentata de „lene” (de fapt – mai mult o lehamite izvorata din oboseala si din prea… abundenta diversitate a preocuparilor imperative, inevitabile) si (Biiip!) reprezentata de bunavointa manifestata in raspunsuri si/sau de logica (sau mai degraba de deprinderea de A GANDI) utilizata in conceperea si in formularea acestora.
@VictorCh…Pai am zis eu altceva? Lenea a inventat parghia, roata, saiba Grower, sugativa, robotii, etc. Pentru anumite persoane, lenea nu-i o rusine ci o virtute! Dupa umila-mi parere este ca si fuga. :/
CORECT!
Pana la urma, FOARTE putine inventii au alte cauze decat lenea, orgoliul sau lacomia:
– lenea: „Doamne! da’ CUM sa fac ca sa nu mai trebuiasca sa fac?”
– orgoliul – pt ca autorul inventiei sa se poata lauda cu ea in fata altora: „Sîc!* UITE ca – spre deosebire de tine – EU nu mai tre’ sa fac, IO-te ce destept sunt io!” (chiar daca pe el eventual nu-l deranjase „sa faca”)
– lacomia – ca sa poata produce/acumula mai mult, mai repede (SI mai usor, astfel nemaiavand nevoie de ajutoare care sa pretinda – pe buna dreptate – ori o parte din rasplata, ori plata ca atare).
Si ar mai exista categoria inventiilor aparute „din greseala” (o greseala cu rezultat „mai favorabil” (!) decat intentia initiala) – spre exemplu (ca TOT o pomenisi) sugativa, aparuta din greseala atunci cand ucenicul a uitat sa toarne si cleiul in hardaul in care se producea pasta de hartie.
* Un nou (potential) topic interesant: CUM ar fi corect de scris: „Sîc” SAU „Sâc”?
Eu aici optasem pt grafia „sîc” intrucat (din cate stiu eu) aceasta expresie actuala romaneasca provine din latinescul „sic” (= „aşa”), da’ STIU SI EU – CUM anume ar fi (teoretic) corect de procedat : de ramas pe linia originii etimologice SAU de conformat modificarii grafiei impusa de Academie? („Teoretic” pt ca eu STIU ca eu nu ma voi conforma alterarii grafiei, ramanand fidel – indiferent de concluzia unei eventuale analize – formei dictata de originea etimologica – da’ subiectul AR PUTEA sa fie interesant pt altii…)
@VictorCh…Da, da’ ucenicul a „uitat” SA PUNA CLEIUL IN MALAXOR , fiindca dormea. O fi, n-o fi, somnul o dovada de lene? Necesitatea somnului e clara 6-8 ore zilnic, dar acel ucenic, scriu unele surse, dormea 12-14 ore zilnic.
@VictorCh…”Sic transit gloria mundi”….”Aşè l-o traznit pă Grigore la munte”. Deci corect este (sic!)
„…ucenicul a “uitat” SA PUNA…”
Imi asum critica reprezentata de ghilimele: exprimarea corecta ar fi fost „a omis”.
Iar somnul indelungat POATE sa fie semn de lene, da’ mai poate sa fie determinat si (in mod obiectiv) de o caracteristica personala a persoanei in cauza care face ca aceasta sa „recupereze” mai lent.
Nu ştiu de unde sunt definirile astea, dar corect este :
A se ivi = a se arăta, a apărea (deodată, -nu pe neaşteptate-), a ieşi la iveală, a se descoperi;
Se foloseşte pentru atunci când cauţi pe cineva sau ceva şi te aştepţi să găseşti fără a şti când sau unde, dar atunci când o face, se iveşte în întregul său.
A se iţi = a se ivi numai cu un capat sau portiune mica, a se arăta puţin.
Priveşte numai ceea ce se observă, dar numai din perspectiva observatorului. Nu poţi spune “mă iţesc puţin”. A se arăta puţin se referă la o mică parte a ceea ce se iţeşte, nu la durata de timp în care ceva “se iţeşte”. Este greşit să se folosească pentru persoane. Nu se poate spune “copilul se iţeste din ascunzătoare”, ci capul sau altă parte a corpului copilului se poate iţi.
Trebuie ţinut cont de faptul că în perioada comunistă dicţionarele au fost redactate sub supravegherea şi la “indicăţiili” sovieticilor ce voiau să slavizeze limba română, aşa cum s-a întâmplat (e adevărat că din alte motive istorice) cu bulgara, sârba şi altele din zona balcanică, lucru pe care vor să îl facă şi acum cu “limba moldovenească”.
Nu ştiu dacă responsabilii cu conţinutul site-ului îşi dau seama, dar perpetuarea înţelesurilor greşite ale cuvintelor limbii este un lucru foarte grav. Parcă nu ar ajunge infestarea vocabularului cu “vorbele grele” ale “romglezei de baltă”…