Cine știe cunoaște

4

Cred că expresia asta ține mai degrabă de argou, dar m-a făcut să mă gândesc la diferența dintre a ști și a cunoaște…

A ști = a avea cunoștință (de…), a fi informat (în legătură cu…), a cunoaște;  a lua cunoștință de…; a afla, a auzi; a cunoaște pe cineva (din toate punctele de vedere); a ține seamă de ceva, a lua în considerație; a avea teamă sau respect de cineva; a recunoaște pe cineva sau ceva drept…; a avea parte de ceva, a se bucura de ceva; a se interesa de…, a se îngriji de…; a poseda cunoștințe sistematice într-un domeniu, a stăpâni o știință, o artă etc.; a vorbi și a înțelege o anumită limbă; a se pricepe să facă ceea ce trebuie, a avea îndemânarea, abilitatea necesară într-o anumită împrejurare; a putea, a fi în stare să facă ceva; a fi apt pentru ceva; a fi hotărât să facă ceva; a ține minte, a-și aminti; a-și da seama, a înțelege, a pricepe; a prevedea; a presupune, a bănui; a avea certitudinea, a fi sigur de ceva;

A cunoaște = a lua cunoștință de obiectele și de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conștiință; a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul; a avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței; a fi luat cunoștință de ceva; a ști, a afla cine este cineva, a identifica ceva; a fi făcut (personal) cunoștință cu cineva; a ști felul de a fi al cuiva; a recunoaște, a identifica; a distinge, a deosebi pe cineva sau ceva; a avea de-a face cu ceva, a fi în deplină cunoștință de cauză; a se băga de seamă, a se remarca, a se descoperi; a avea efect, a nu se întâmpla în zadar; a admite adevărul; a nu tăgădui; a-și arăta recunoștința pentru ceva; a răsplăti; a admite calitatea sau titlul cuiva; a-și da seama de ceva; a înțelege, a ști.

Definițiile de dicționar sunt lungi și cuprinzătoare, se intersectează în multe puncte, ba chiar se confundă pe ici, pe colo, însă cuprind și sensuri diferite.

După mine, a cunoaște e ceva mai mult decât a ști. Și cred că e mai clară distincția dacă mă gândesc la știință și cunoaștere – cea din urmă o include pe prima, dar nu se limitează la ea.


4 comentarii

  1. In optica mea, cunoasterea presupune sa te fi si gandit (cu sensul de a fi meditat) la ceea ce stii, si de a fi tras concluzii.

     (0)
     (0)
  2. Am folosit si eu expresia pe aici, pe undeva, inainte de a citi postul acesta. Si acum ma intreb: am scris-o bine cu virgula dupa "stie"? Vad ca aici e fara, dar mi se pare ca e corect cu. Nu-s doua verbe? Sunt foarte curioasa sa stiu. Multumesc celui/celei care-mi va explica.

     (0)
     (0)
  3. tatiana: In opinia mea (nu sunt o autoritate in materie) expresia scrisa fara vreun semn de punctuatie ar cam reprezenta un simplu truism, o afirmatie care nu mai necesita sa fie dovedita, pe cand ideea intentionata prin folosirea in acest sens a expresiei ar fi mai bine prezentata, definita, CU virgula.
    (SAU - dupa parerea mea - SI MAI adecvata ar fi scrierea expresiei nu cu virgula, ci cu cratima, sugerand (in mod socant-ironic) disjungerea celor doua forme de exprimale ale (aceleiasi, de fapt) idei": "Cine stie - cunoaste".)

     (0)
     (0)
  4. Nu, Victor, nu sunt de acord. N-as putea sa-ti explic de ce, nu stiu sa-ti demontez logica, dar cred ca e aiurea cu cratima. Si fonetic si ca aspect, ma irita rau. Am revazut azi diferite surse pt "cratima", nu se potriveste deloc.
    Raman la parerea mea, "cine stie, cunoaste". Asta daca nu vine cineva cu o argumentatie mai solida. Sunt dispusa sa invat.
    Dar oricum, iti multumesc pentru ca te-ai aplecat asupra dilemei mele.

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?