Da-mi și Dar îmi

7

Este corect să scriem da-mi în loc de dar îmi (de exemplu, ”da-mi spune și mie careva dacă-i corect?”).

Eu tind să cred că nu, pentru că respectiva cratimă ar trebui să țină loc și de r, și de î, iar asta ar fi neobișnuit. O cratimă și un apostrof iar n-au cum să fie o soluție și oricum înțeleg că apostroful nu (mai) este recomandat pentru scrierea formelor literare.

Totuși, mi-ar plăcea să mai citesc niște păreri/argumente.

Alexandra, îți mulțumim pentru inspirație!

Distribuie:

7 comentarii

  1. Părerea mea este că formularea "da-mi" nu e greşită, ba chiar sună şi arată destul de natural.
    Cine o sună pe Diacritica să o întrebe? 🙂

     (0)
     (0)
  2. La http://dexonline.ro/articol/1.2._Semnele_ortografice se spune printre altele așa:

    Când căderea unui sunet se produce în interiorul unui cuvânt scris cu cratimă, se recomandă folosirea numai a apostrofului (înșir'te, mărgărite, nu înșir'-te < înșiră-te).

    Chiar dacă nu e chiar la fel - nu-mi pot închipui scrierea "dar-mi spune si mie cineva..." - parcă totusi aș prefera varianta cu apostrof:

    Da'mi spune și mie cineva...?

     (0)
     (0)
  3. Cicu, la apostrof m-am gândit și eu. Dar tot am rezerve și în niciun caz nu s-au risipit după ce am citit articolul cu pricina, deși l-am consultat și eu (printre altele) înainte să scriu articolul.

     (0)
     (0)
  4. Păi... prea multe variante nu sînt, de fapt:

    1. da-mi
    2. da'mi
    3. da'-mi

    Varianta 3 ar fi probabil cea mai riguroasă, dar ținînd cont de recomandarea din DOOM, apostroful ar fi 'mai tare' și cîștigă.

    Între 1 și 2, așa avea două motive suplimentare să prefer varianta 1:

    a) dacă păstrez forma lungă a lui "îmi" - "da' îmi spune cineva și mie..." - apostroful "pre-există" eliminării lui î, și ca atare îl simt "mai în drept" să-și păstreze locul

    b) avînd în vedere că deseori și în diverse contexte se scrie fără diacrirtice, prin "da'mi" se evită elegant confuzia posibilă cu "dă-mi" (da-mi te rog prajitura de pe masa).

     (0)
     (0)
  5. - Dupa stiinta mea, in principiu orice se spune ("articulat", nu sunete nearticulate - spre ex un fluierat, sau un plescait din buze / limba) intr-o oarecare limba (care DISPUNE de scriere, nu este exclusiv orala - ca limba bosimanilor) ar trebui sa poata sa si fie scris. In concluzie, daca "da-mi" este folosit oral, TREBUIE sa poata sa si fie si el scris CUMVA (inteligibil), CITIBIL asa cum se pronunta.

    - Nu exclud sa existe, da' NICI nu-mi amintesc sa fi intalnit pe undeva, vreo regula care sa limiteze numarul de caractere pe care le poate inlocui o cratima / un apostrof.
    Din cate stiu eu, in limba romana, spre deosebire de apostrof (al carui principal rol este cel de a inlocui o litera / un grup de litere consecutive elidate ("scoase") dintr-un cuvant, si care mai poate avea eventual si rolul suplimentar ca - daca literele elidate sunt situate la extremitatea cuvantului - sa indice faptul ca acele cuvinte consecutive se pronunta impreuna, "legat"), cratima - atunci cand este plasata (fara lasarea unor spatii / blancuri) intre doua cuvinte - are drept principal rol sa indice faptul ca la citire cele doua cuvinte "legate" prin ea trebuiesc pronuntate impreuna, mai avand in plus si rolul suplimentar de a inlocui eventuale litere elidate la conjunctia celor doua cuvinte.
    In concluzie, in principiu ar trebui folosit fie unul dintre sisteme, fie celalalt (n-am auzit sa se fi exclus din limba romana folosirea apostrofului cu acest/e rol/uri), dar eu si aici procedez neconventional si - pt a facilita intelegerea completa si corecta a modului in care am gandit eu pronuntia - de multe ori folosesc concomitent atat cratima cat si apostroful, mai ales atunci cand am elidat litere din ambele cuvinte ("se poate si asa, DA'-'N cazul asta..." - cu "da'-'n" in loc de "dar în").

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu