Probabil că e inutilă discuția în condițiile în care la noi e complicat cu zăpada, dar să se consemneze că dezăpezire nu există în niciun dicționar, iar varianta corectă este deszăpezire:
Deszăpezire = acțiunea de a deszăpezi (a curăța de zăpadă (redând circulației) un drum, un loc etc.); destroienire.
wow
bine.
atunci eu ma desconectez de la retea pentru ca trebuie sa deszapezesc…
deconectatul a intrat ca atare din franceză; pentru restul, avem prefixul des-. 🙂
asta nu înseamnă că n-ar trebui, poate, să mai omogenizăm, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. poate institutul de mărgele verzi se va ocupa într-o bună zi de trebușoarele astea.
nenea, atunci incearca sa te si „decalţi”
In acest caz ar trebui sa se procedeze cu discernamant. Este jenant sa asculti un reporter care se chinuie sa – deSZapezeasca. Sau un dirijor care indica tutti-stilor (din orchestra) – e deSCrescendo…. In asemenea situatii care pun pronuntia la mare incercare, ar trebui sa existe exceptii : dedapezire, decrescendo… Aceasta se numeste – impamantenire, incetatenire a unor cuvinte pronuntate in afara unor reguli gramaticale stricte, „dictate” de situatiile concrete din timpul vorbirii cand oamenii obisnuiti tind sa pronunte, in majoritate, la fel. Este cam acelasi lucru cu cararile batatorite de oameni in afara celor trasate de arhitectii parcurilor, cartierelor de locuinte.
totuși, de ce-ar fi descrescendo mai greu de pronunțat decît descrescător, descrețit, a descrie? cum ar fi să trecem la a decrie? 🙂
am un exemplu mai rău de-atît: a abhora. nu că-i nasol de pronunțat?