Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
În marea lume a Facebook-ului am văzut pe undeva scris ”par 2 persoane diverse”. Mie mi-a sunat greșit și aș spune că forma corectă e ”par 2 persoane diferite”. Dar citind definițiile, parcă n-ar fi neapărat incorect:
Divers = care prezintă aspecte, trăsături variate, diferite; diferit, variat, felurit;
Diferit = (urmează după substantivul pe care îl determină) care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit.
Corect ar fi probabil „par două persoane diferite”, nu „par doi persoane diferite”, dar asta deja e altă discuție.
Faptul că termenii „divers“ și „diferit“ sînt folosite pentru a se explica unul pe celălat nu înseamnă că sînt interschimbabile.
Pe logica de mai sus ar trebui să „meargă“ atunci și „par două persoane felurite“ sau “două persoane variate” …
🙂
Comentariul pe care l-ai vazut tu, Emi, era scris de cineva care traieste in Italia. Mare ciuda am eu pe aia de-si uita limba in care au spus prima oara „mama”.
In limba italiana divers inseamna diferit si acest cuvant a intrat in limba romana vorbita de cucii romani plecati acolo.
Stii cum canta cucul cand se vede si el ajuns in America? With-with, with-with.
De asta eu le spun „cuci”. Au inventat rotaliana, un hibrid oribil si scarbos. Am zis !
Tatiana, with-with? :))))
In acceptiunea mea, sensurile celor doua cuvinte sunt oarecum asemanatoare, dar conotatiile lor difera: „diferit” se refera cu precadere la diferentele intre doua entitati, subliniind existenta acestora, pe cand „divers” pur-si-simplu statueaza apartenenta diferitelor obiecte la care face referire de categorii diferite (indiferent de criteriul dupa care s-a facut clasificarea pe acele categorii).
In plus, MIE „divers” imi „suna” „stramb”, deformat, daca se refera la doar doua-trei elemente, rostul sau fiind sa caracterizeze o multime mai… consistenta, un numar mai mare de elemente, in mod necesar fiind vorba si macar de un mai mare numar (mai mare decat doi) de caracteristici diferite in cadrul aceluiasi criteriu, daca nu si de un mai mare numar de criterii: din formularea „un numar de creioane divers colorate” eu nu inteleg creioane care sunt doar unele rosii si altele albastre, ci care au MAI MULTE culori – si similar se aplica si (spre ex) pt „o multime diversa de foi de hartie – ca marime, format si culoare” etc.
Daca multimea este constituita din doar doua elemente, „diferit” imi pare mai adecvat de folosit decat „divers”, diferentele fiind mai usor enumerabile (chiar daca enumerarea propriu-zisa nu are loc: „doua creioane de culori diferite” nu trebuie sa fie neaparat insotita si de precizarea „- rosu si albastru”).
Tatiana, eu stiusem anecdota ca referindu-se la limba franceza, in care – ci’ca – cucul ar „canta” „avec-avec”…
Textul comentariului mentionat in articol, asa cum apare el formulat acolo, MIE imi sugereaza mai mult decat faptul ca cele doua persoane ar fi diferite intre ele: eu mai subinteleg oarecum si faptul ca cele doua persoane la care se face referire sunt doar doua exemple, doi dintre exponentii unei mai mari multimi de persoane cu caracteristici diferite conform unor criterii (varsta, sex, nationalitate, religie, ocupatie / profesie, nivel si domeniu de scolarizare /educatie / cultura, pasiune / hobby, „stare materiala” etc).
Victòr, ce lipseste din „cica” de-ai bagat apostroful? Stiu ca ai o pasiune pentru ele, dar…
Aha, dar eu am zis bine „ele”? Un apostrof, doua apostrofuri, sau apostroafe. Dupa dex ar merge si asa, dar cine are doom imi spune si mie, va rooog? Ca de la 1958 incoace nu mai apare „apostroafe” in dex. Emiiiiii!!!!
dexonline.ro arată, printre altele, și ce scrie în DOOM1, 2002:
apostróf (semn ortografic) s. n., pl. apostrófuri
Sursa: Ortografic (2002)
DOOM2 (din 2007) nu a schimbat nimic aici.
Doar pentru că ma amuză:
există două apostrofuri, două apostrofări, două apostrofe.
A nu se încurca 🙂
Multumesc, Cicu. Dar „apostrofe ” ce-i? E un alt sens al aceluiasi cuvant?
Ptiu, drace, ce prostii debitez! E alt cuvant, nu?
E naspa ca nu poti edita aici, esti nevoit sa incarci blogul cu corectari, reveniri…
Mi-am dat seama ca vine de la apostrofare, mustrare, deh… dorm pe mine.
Tatiana, nu-i bai. Poate mai erau și alții care se întrebau același lucru și n-au avut revelații ulterioare 🙂
APOSTRÓFĂ1, apostrofe, s. f. 1. Imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent). 2. Figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, întrerupându-și brusc cursul expunerii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru personificat. – DIn fr. apostrophe, lat. apostropha.
Da, faptul că [nici] autorului nu-i este permis să-și corecteze un comentariu odată exprimat e destul de supărător, scapă ușor greșeli de care apoi ți-e jenă. Pe de altă parte, pentru a permite corecturi, ar trebui complicată modalitatea de acces: fiecare comentator ar trebui să se identifice, să aibă o parolă, … S-ar complica un pic lucrurile. Nicicum nu-i bine… 🙂
Mwhahahha, suntem mici Dumnezei aici. Doar eu și Alex putem edita comentarii. Însă n-am prea refuzat cereri de editare 🙂
Tatiana: „Zice-se ca…” (Corect ar fi ” ‘ci’ca”.)
Tatiana & Cicu: Ptiu, minunea Domnului! Pe neverificatelea si neindrumat, AS FI JURAT ca pluralul corect este „apostroafe”! (Mai invat…)
Victòr, fugi , ma, d’aci cu ” ci’ca” al tau ! Pe principiul asta, corect ar fi ” ‘ce’ca”. Dar daca dexul ni-l da intreg, tu de ce tii mortis sa-l desparti? Numai asa de-al dracu’, ca sa fii tu” plus royaliste que le roi” , mon chou? Sau mai catolic decat Papa?
Apropo, seful Papei nu e Dumnezeu? Acum trebuie s-si prezinte demisia la El, nu? Si apoi El sa-i faca lichidarea…
Mda… bat campii cu gratie si insistenta, comme d’habitude.
Nu-mi trecuse prin minte (n-o fi avut prin CE sa treaca…) sa-mi verific grafia confruntand-o cu DEXul…
(Atunci o sa adopt -uite numa’ asa, de-al dr(Biiip!), ca sa nu fac precum restul lumii – grafia ” ‘ce ca”, care (zice-se) ar proveni de la forma neinversata: „se zice ca”. 😛 Stai linistita, glumeam… Nici CHIAR asa!)
Si DA, bati campii cu gratie. (Ce, credeai ca dumneata esti scutita de primarie, numa’ eu am voie?)
Da’ – a propos de „batut campii”: oare CUM ar arata antetul, „titlul” si adresa de destinatie a „cererii de demisie” la care te refereai? (Document numit „cerere” doar in virtutea unei proaste obisnuinte, fiindca de fapt este vorba despre o declaratie, nu despre o cerere: nu e nevoie s-o aprobe nimeni, demisia reprezenta doar instiintarea angajatorului de catre angajat in privinta vointei unilaterale a acestuia din urma de a pune capat contractului de munca)
Si ( TOT a propos de „batut campii”): Te rog frumos! „Te rog FOARTE important”!
😛
In ciuda unei EVIDENTE asemanari fizice (rotund si umflat), eu nu de „varzoase” apartin (ca dealtfel nici de „dovlecoase” – asta pentru eventualitatea ca ai fi luat-o nu pe panta frantuzismelor, ci pe cea a englezismelor / americanismelor), ci de bunii nostri cartofi autohtoni (indiferent de descoperirea lor de catre civilizatia „lumii vechi” – prin intermediul lui Columb – in America), productivi, nepretentiosi, satiosi si (relativ) ieftini – cu care am drept principala asemanare faptul ca cea mai buna si utila parte a mea este (deja) sub pamant* … :))
* Din aceasta perspectiva as fi putut sa incerc sa ma compar si cu „alunele americane” (arahidele), dar pe de o parte nu sunt suficient de cosmopolit pt asta si pe de alta parte as cam fi fost mai caraghios chiar si decat sunt, comparand ditamai individul cu… flecustetele alea.
Nu e corect cu sensul din postarea (am zis bine ?) de pe faţăcarte, dar se foloseşte (in mod corect) cu sensul de oarecare, persoane diverse sau, mai frecvent, diverse persooane.
Excelenta completarea cu exceptia care inareste regula!