Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
[via Idei]
Eram sigură că am mai scris despre asta până acum, dar se pare că n-am abordat încă subiectul. Firește că înainte de a scrie, DOOM e prima oprire, fiind reperul care stabilește ce este corect în limba română. La o verificare superficială s-ar vedea că ambele sunt corecte, dar se referă la lucruri diferite. Emailul este o peliculă, o masă sticloasă aplicată pe suprafața unui obiect (gândiți-vă la căzi, chiuvete de bucătărie sau oale emailate). E-mailul (și nu e-mail-ul), cu pluralul e-mailuri (și nu e-mail-uri), este prietenul nostru cel de toate zilele – mesajul electronic.
Bogdan, îți mulțumim pentru sugestie!
Si daca folosim mai simplu „mail” si „mailuri” ? Eu cam asa am vazut ca se foloseste uzual, in firmele pe unde am lucrat si la clienti (tot firme). Nu am auzit aproape pe nimeni sa zica „e-mailuri”.
Sinekt, mi se pare important să știm formele corecte (din punctul de vedere al limbii literare). Apoi, la fel de important e să te poți adapta la context. În limbajul informal nu e neapărat o problemă să spui mail, cum nu e un capăt de lume nici să-i scrii unui prieten într-un SMS k în loc de ca atunci când te grăbești 🙂
In mod uzual nu mai pune nimeni cratima, nici la e-mail, nici la e-book, nici la e-commerce. Desi apar cu cratima in dictionare (webster & co).
SINEKT, Catalin Cerga: Si eu, si dumneata/voi, si altii (probabil si autorii acestui blog) in vorbirea / scrierea rapida, curenta, folosim varianta prescurtata „mailuri” (oarecum in acelasi fel in care folosim si alte prescurtari: „doamna” pt „doamna profesoara” (educatoare / institutoare / etc), „casuta” in loc de „casuta postala”, sau – MAI uzual, in scris – str, dr, pt, dpdv, etc.) – ceea ce insa nu inseamna ca ASA si este corect, este doar acceptat („oficial” sau doar tacit). (De fapt, chiar si noi – cel putin eu da – in imprejurari cat-de-cat mai formale (intr-o cerere, o declaratie, la un examen etc) FACEM precizarea „e-mailuri” (sau – unii – „emailuri”), folosind si pt asta forma completa, neabreviata.)
Cat despre ne-folosirea cratimei – in eventuala absenta a unui context clar care sa permita deducerea imediata a intelesului intentionat – ea poate conduce la aparitia unei confuzii intre posta electronica si smalţ.
Bravo, Victor, asta era cuvantul: smalţ. Citeam articolul si nu-mi venea eloc sinonimul pentru email, cel cu care se emaileaza oalele.
Asadar… (cu accentul pe i), emaìl=smalţ; e-mail=mesaj electronic.
Foarte utila precizarea. Multi folosesc ambele forme, dupa urece, fara sa stie ca ele au semnificatii diferite.
Stiti cumva care este forma verbala a cuvantului e-mail?(l-am gasit intr-o grila pentru facultatea de drept)
Andreea: Reciproc: stii cumva CARE este forma verbala pt cuvantul „posta” sau pt „scrisoare” (sau „biletel”)? (Asta – in aceeasi ordine de idei, dar cu referire la mesajele transmise NU electronic, ci pe suport solid.)
Multumesc pentru ca m-ati lamurit. Aveam tendinta de a scrie email, noroc ca am fost inspirat sa dau o cautare pe google in prealabil.
Cu tot dragul!
E interesant că s-a ajuns la un consens până la urmă. Sincer, le foloseam după ureche deoarece credeam că amândouă sunt corecte. Știam de cratimă, dar nu mi se părea prea estetică.
Într-un fel, nu mi se pare prea fabuloasă alegerea deoarece… chiar n-a mai auzit românul de omonime?! Plus de asta, are și accentul pus diferit iar adevăratul sens îl poți citi din context.
1. cele două sensuri aparțin de domenii total diferite pentru a fi confundate:
▬ emailat( oale, tigăi, gastronomie, etc.)
▬ email (tehnologia informației, comunicare, internet)
2. sunt folosite de grupe de vârste diferite
▬ babele și doar unele femei gospodine pomenesc acest cuvânt când gătesc. multe femei din ziua de azi abia recunosc tigăile, d-apoi să folosească cuvântul
▬ copii și tinerii nu folosesc acest cuvânt și mai familiar li se pare termenul de pe internet.
3. aria de acoperire/utilizare
▬ suntem moderni, emailul ocupă mai mult de 90% din viața noastră decât emaílul de pe oală, deci facem ușor distincția.
La voi pe site, de ce aveți formularul de contact din footer „you@email.com”? E corect?!
Per total, eu sunt adeptul folosirii cuvântului „email” (fără majuscule), pentru ambele sensuri, deoarece pot face cu ușurință distincția dintre cele două cuvinte. Nu înțeleg rolul cratimei.
Am elidat vreo literă pentru a alipi „e”-ul de „mail”?
E neapărat nevoie de majusculă „E-mail”? Suntem germani pentru a face asta? Are vreo regulă generală la români cum e pronumele personal „eu” de la englezi „I”?! NU!
Mi se pare aiurea să avem neologisme așa SF, neadaptate și fără noimă, de ne mai mirăm de ce copii noștri nu știu să scrie corect, atunci când nici noi nu știm s-o facem. Îi amețim. Îi băgăm în ceață cu reguli făcute ca de compania Apple…”iPhone”.
N-am nimic cu nimeni, nu arăt cu degetul către nimeni care greșește în acest sesns, însă asta e doar părerea mea personală și nu vreau să intru în polemici cu nimeni.
„copii și tinerii nu folosesc acest cuvânt”
„de ne mai mirăm de ce copii noștri nu știu să scrie corect, atunci când nici noi nu știm s-o facem”.
ai dreptate. 🙂
___
iPhone e un nume propriu – de marcă înregistrată. au voie să și-l scrie cum vor mușchiuleții lor.
Alecsandri, Hasdeu… 🙂
Ai grija, v, sa nu-ti musti cumva limba, risti sa mori otravit. (Da’ cu cata eleganta o servesti…)
iPhone e marca (substantiv propriu, nume), nu denumirea tipului de aparat (cum ar fi „tableta”), adica substantiv comun? Bagsama pateste si asta ca „Helanka”, ca „Adidas”, ca „Gilette”, ca „Nes”: numele marcii lor devine substantiv comun… (Mai mare elogiu cred ca nu poate exista!)
n-avea grijă, îs un soi de varan, nu mă otrăvesc pe mine, mă, m. 😀
*
iPhone-ul nu poate să devină substantiv comun, ca adidașii, fiindcă nu se-ndeplinesc condițiile pentru fenomenul ăsta. cînd ai un produs care intră pe o piață purtînd numele unei singure mărci și se menține situația asta un timp suficient de lung, cum a fost la noi în perioada neanicistă, atunci se-ntîmplă ne-ntîmplata. or, tipul de telefon mobil care e smartphone-ul a intrat în conștiința românului, ca să zic așa, nu doar cu iPhone-ul, ci și cu Blackberry-ul, Samsungul, Sony-ul și mai toate alealalte firme producătoare de aproximativ aceeași varză.
E-mail, conteaza si nu prea, deoarece nu este un cuvant al limbii romane.Noi il pronuntam uzual.Tradus din engleza inseamna ”posta electronica”.Or, un cuvant de origine straina se numeste barbarism. Nu trebuie sa avem studii la Oxford pentru a cunoaste acest lucru. Pe cand ”email” este un cuvant de alta natura, dupa cum bine-spus a fost mai sus.
„un cuvant de origine straina se numeste barbarism”
de fapt se numește neologism, iar la treaba cu Oxfordul ai perfectă dreptate. 🙂