Există frici?

17

[via Idei]

Nu ca emoții, că aici trăim cu toții cu certitudinea că avem fiecare câte o listă consistentă…

Mă refer la plural în sine. Eu nu mi-am pus niciodată problema asta până aseară, când am primit emailul cu ideea. Și vă spun cu mare surprindere că în DOOM2 nu apare nicio formă de plural pentru frică. Personal, nu prea văd logica, dar iau informația de bună și mi-o însușesc, mai ales că și în DEX văd la frici mențiunea ”rar”.

Frică = stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare.

Iar dacă vă năpădesc mai multe stări anxioase pe unitatea de timp, spuneți-le temeri 🙂

Ionuț B, îți mulțumim pentru sugestie!


17 comentarii

  1. Cum mă uit la explicații, am vaga senzație că și teamă, și curaj, și înfricoșare au probleme similare cu pluralul... 🙂

     (0)
     (0)
  2. Mi-ai luat-o inainte, Emi - voisem sa scriu ca pt plural se foloseste deobicei quasi-sinonimul "temeri".

    Presupun ca absenta formei de plural pt "frica" are o explicatie... FIZIOLOGICA!
    In optica mea, "temerea" este ceva constient, rational, rezultat in urma unui rationament, a unei analize a situatiei, a calculului riscului implicat.
    Prin contrast, pt mine "frica" este ceva visceral, pura simtire irationala cauzata de o perceptie senzoriala care sugereaza pericol, o simpla descarcare de adrenalina care iti biciuieste nervii, amortinduti-i (si evitand astfel intarzierea reactiei pt a avea timp sa gandesti), si muschii, punandu-i in miscare neconditionat, facandu-te sa fugi de pericol (fara sa prea mai conteze INCOTRO fugi, ci doar sa fugi DINSPRE sursa pericolului imediat).
    Spre deosebire de aceasta situatie, groaza - alt quasi-sinonim - are alt efect, contrar: te paralizeaza. (Groaza este "superioara" fricii - apare atunci cand pericolul este SI MAI (!) iminent, sursa de pericol SI MAI apropiata, astfel incat n-am mai avea ragazul sa fugim si organismul nostru "decide" sa "faca pe mortul", doar-doar om fi trecuti cu vederea, nebagati in seama de sursa pericolului.

    Frica ar fi deci un simtamant pe de o parte spontan, nepremeditat, pe de alta parte momentan, cu durata foarte scurta, si este un simtamant nu rational, ci fiziologic (cauzat de brusca descarcare de adrenalina la sesizarea sursei pericolului), si in aceste conditii nu prea vad CUM ar putea fi vorba concomitent despre mai multe frici: oricate surse distincte de pericol ar putea aparea instantaneu concomitent, frica (cu descarcarea de adrenalina si izbucnirea de efort aferente) este una singura (nu putem fugi in mai multe directii deodata), abia temerile ulterioare (la analizarea retroactiva a faptelor, separand secventele diferite) pot sa fie mai multe (si sa ocazioneze precautii ulterioare diferite pt a evita repetarea situatiei).

     (0)
     (0)
  3. @VictorCH:

    aproape că m-ai convins.

    Pînă ce m-am gîndit un pic la frica de dentist, frica de cîini, frica de zbor, frica de întuneric, frica de tunete și fulgere, frica de înălțime, frica de păianjeni - și dacă încerc să le număr, văd că sînt totuși mai multe toate fri... fri... fobiile astea.

    🙂

     (0)
     (0)
  4. Am să presupun că senzația (viscerală) e una singură și imposibil de confundat, chiar dacă motivele anxietății pot fi infinit de multe. Altă explicație rezonabilă nu găsesc 🙂

     (0)
     (0)
  5. Cicule, in contextul / lumina celor afirmate de mine incearca sa te gandesti in termenii "teama de dentist", "teama de caini" etc.

    Da, sunt mai multe aceste temeri, si (in masura in care - chiar daca nu sunt bruste, aparute pe neasteptate - sunt totusi irationale) pot fi chiar si fobii.

    Conform opiniei mele, fata de dentist (eu consider ca) avem nu fobie, ci pur-si-simplu teama - si anume teama (justificata - sau macar explicabila) de durerea pe care urmeaza sa ne-o pricinuiasca interventia sa, indiferent de faptul ca interventia este menita sa previna alte suferinte ulterioare si mai mari.

    Prin contrast cu aceasta situatie, este complet ilogic sa ne temem de un inofensiv paienjenas sau de un biet serpisor de apa mai subtire decat chibritul (nu ma refer la exemplarele fie mari, fie veninoase) - sau de un spatiu deschis nu mai mare decat un scuar din intersectie - dar este o teama pe care unii nu si-o pot stapani, si ACEASTA situatie (in care te temi desi recunosti ca logic n-ai motiv de teama) se numeste fobie (in exemplele date - arahnofobie, ophiofobie si respectiv agorafobie).

    Imi recunosc si eu slabiciunea temerii la fel de irationale de acul de siringa (in urma greselii unei adulte inepte din copilaria mea mica, persoana care - ca sa ma determine "sa stau cuminte" - ma amenintase ca "vine nenea doctorul si-ti face injectie, si SA VEZI ce-o sa te doara..."), incat s-a ajuns la situatia absurda in care acum, la varsta "trecuta din copt", mie - fara a-mi fi cu totul indiferenta - imi este mult mai putin teama de o interventie chirurgicala propriu-zisa (de "cutit") decat de injectia anestezianta care o precede (de "ac").

    Emi, nu confunda senzatia (bine spus "viscerala") de frica, relativ scurta si extraordinar de intensa, aparuta spontan la sesizarea (fie si numai subconstienta) a unui potential pericol imediat, cu anxietatea, care - la fel de irationala si neexplicata putand sa fie - este o teama care are intensitate mult mai mica si durata mult mai indelungata, si are atat cauze cat si mecanism de declansare precum si urmari fiziologice diferite de cele ale fricii.

     (0)
     (0)
  6. Tatiana, păi dacă ai văzut, de ce nu ne-ai tras de mânecă? 🙂 La structura site-ului nu umblăm chiar des 😀

     (0)
     (0)
  7. Imi pare rau, draguţă Emi, dar a cui e vina ca tu nu citesti toate comentariile? Chiar am semnalat greseala, numai ca a fost ca o intrebare sub forma de gluma, nefiind convinsa ca e chiar greseala. Stateam la indoiala: o fi dupa modelul "sti sa scri" ? O fi o scapare? Chiar am sa caut comentariul meu.
    Da, Victòr, mi se cam apleaca, insa de vina e "dăcât" gravitatia, nu altceva.

     (0)
     (0)
  8. Tatiana, s-ar părea că am ratat admonestarea anterioară (confirmată și de VictorCh). Pe asta n-am mai ratat-o...

     (0)
     (0)
  9. Emi, este destul de neplacut pt cel in cauza atunci cand o simpla si nevinovata remarca a sa, facuta (in mod binevoitor) cu intentii constructive - pt a ajuta la ameliorarea aspectului / comunicarii / whatever blogului - este interpretata drept admonestare.
    SAU - poate intelegem noi in mod diferit acest cuvant: pt mine, o remarca se poate numi admonestare atunci cand este facuta cu condescendenta in mod intentionat neplacut, de pe pozitii de (presupusa sau reala) superioritate catre cineva presupus inferior, si de obicei fie pt "greseli" facute cu intentie, fie pt nepasare in evitarea unor greseli deja remarcate, or eu personal sunt FERM convins ca Tatianei nici prin gand nu-i trecusera acest gen de conotatii, ci intentionase pur-si-simplu sa va ajute la optimizarea aspectului (exprimarii) blogului (nici macar nu insistase revenind cu remarca, atunci cand a observat ca nu-i bagaserati in seama atentionarea).

     (0)
     (0)
  10. Pot sa spun cu siguranta ca mai mult inclinam spre ideea de gluma a autorilor. Dar, Victòr, dragul meu cavaler, nu-i nicio suparare, eu am inteles ce zice Emi, acum va intelege si ea( am cautat, stiam ca e la "aseaza,aseza") :

    Tatiana
    January 30, 2013 at 6:35 pm
    Mie sa-mi explice cineva dupa care principii – ale logicii sau gramaticii, ma rog – s-a format imperativul verbului a se abona, persoana a doua sg, cel de sus din dreapta, pe aceasta pagina, unde scrie ” aboneză-te”. :))) De mult voiam sa intreb… sau doar eu il vad ?
    Ups, l-oţi fi scris asa, intentionat? Ca pe acel ” sti… sa scri… ?”

    Tatiana
    January 30, 2013 at 6:41 pm
    Aha, dupa modelul ” aboneză-te”, vom avea aşa:
    eu mă aşez
    tu te aşezi
    el/ se aşèză…
    Iar la imperativ.. aşèză-te, mai !
    hihihi…

    Hehei... vad ca aveam si o greseala acolo, am reparat-o acum :))

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?