Fir-ar să fie! sau Fi-r-ar să fie!

5

Am dat mai devreme peste articolul ăsta despre vechile înjurături românești și, recunosc, mi-am îmbogățit binișor vocabularul. Apoi m-am gândit că ar ieși un studiu psiho-sociologic interesant dacă ar fi să ne uităm un pic în spatele cuvintelor (de exemplu, nu pot să nu observ că ambele organe sunt numite și ”partia rușinuoasâ dinainti”, dar actul în sine e considerat de unii drept ”lucrul ăla care-l fac tăț oameni”).

Dar discuția asta ar fi mult peste ce ne-am propus să facem aici, așa că revenim la înjurat. La înjurat corect chiar! OK, partea cu măta care ”are cratimă”, deci mă-ta, au rezolvat-o alții deja (deși, între noi fie vorba, am tot văzut cu ochii mei că mesajul n-a ajuns chiar la toată lumea):

De fapt, prezența sau absența cratimei e ceva ce ține de logică, pentru că liniuța aia magică are funcții bine determinate și nu ne rămâne decât să ne gândim ce leagă sau înlocuiește în locul cu pricina. Numai că zilele trecute am întâmpinat o problemă cu fir-ar/fi-r-ar. Sigur e pe acolo verbul a fi, dar dacă e să punem cratima după ”fi”, cum rămâne cu ”r”-ul? De la ce vine?

Din fericire, am găsit confirmarea corectitudinii lui fir-ar într-un dicționar, respectiv în NODEX. Acolo apare scrisă explicit ca alternativă pentru fire-ar. Și probabil are legătură cu originea latină a verbului ”a fi”.

PS: Totuși, dacă avem printre cititori vreun cunoscător mai fin al limbii latine, ne-ar plăcea o explicație nuanțată. Cunoștințele mele sunt destul de limitate la ce am făcut în clasa a VIII-a și la dicționarul pe care l-am primit atunci de la bunicul meu. Așadar, am luat de bună indicația din DEX de la verbul ”a fi” și legătura lui cu ”sum, fui, fire (=fieri)”, deși dicționarul meu spune mai degrabă că: ”fio, fieri, factus sum = a se face, a se întâmpla, a deveni, a se petrece”. Pe de altă parte, n-am niciun dubiu că substantivul ”fire” e legat de verbul ”a fi”…

 

5 comentarii

  1. Formele inverse de conditional optativ prezent se construiesc cu infinitivul lung al verbului suport.
    a fi- fire=inf. lung
    fire-as,fire-ai,fire-ar ...

     (14)
     (0)
  2. Erica Eva Suhaida pe

    Folosim deseori "expresia" in limba vorbita si mai rar in limba scrisa, astfel ca am cautat si ...am gasit. Multumesc, Silvana!

     (1)
     (2)
  3. "În afară de realizarea “scurtă” a componentului continuu, care este şi realizarea curentă, există cu totul limitat (ca frecvenţă, ca utilizare discursivă, ca registru stilistic) şi o componentă “lungă”, constituind forma arhaică şi etimologică a infinitivului, deosebită de forma actuală prin întinderea sufixului de infinitiv: -are, -ere, -re, -âre. Componenta verbala “lungă” a infinitivului se limitează: (a) la apariţia în forma inversată de condiţional, construcţie arhaică şi populară, neuzitată în româna actuală (Închinare-aş şi n-am cui); (b) la apariţia în propoziţii principale cu valoare injonctiv-optativă, conservată în înjurături şi blesteme (Dare-ar boala în ei! Fir(e)-ar să fie de proşti!).” – Gramatica Academiei

    DRAGOȘ ȘERBAN
    Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.

    © Copyright: Dragos Serban | Alte secțiuni: Cărți online
    2012

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?