Flagranturi

2

Ieri am auzit la un buletin de ştiri despre nu ştiu ce flagranturi. Eu ştiam de flagrante, aşa că am verificat. Într-adevăr, forma de plural a lui flagrant este flagrante/flagranţi. Doar că în DEX flagrantul e adjectiv, iar în ştirea cu pricina (şi în general din ce în ce mai des) se folosea ca substantiv. Încă sunt în deplasare şi n-am DOOM-ul la îndemână, dar nu cred că a intrat în limba română substantivul flagrant, cu forma de plural flagranturi.

Şi, apropo, dacă pentru rigoare ar fi să spunem corect flagrant delict, la plural cum ar fi? Flagrant delicte?

 

2 comentarii

  1. Din cate stiu eu (si nu este exclus sa ma insel):

    - Nu sunt deloc rare (si cu atat mai putin "exceptionale") cazurile in care un cuvant definit ca adjectiv este utilizat cu rol de substantiv, ba (daca bine tin eu minte) procedeul respectiv se si numeste "substantivizarea adjectivelor" (similar cu "adjectivizarea participiului"). (Sincer, habar n-am sa teoretizez formarea pluralurilor in aceste cazuri, da' eu personal nu vad nici un motiv pt vreo eventuala necesitate / pretentie de a forma pluralul substantivului altfel decat pe cel al adjectivului de origine - da' eu ORICUM nu reusesc sa gasesc explicatia logica la MULTE dintre regulile decretate "ex cathaedra" de catre gramatica noastra, reguli pe care exact din aceasta cauza nici nu ma inghesui sa le respect.)

    - "Flagrant delict" este nu un substantiv compus ci o expresie, deci (daca nu gresesc) in principiu n-ar trebui (teoretic) sa existe absolut nici un motiv pt a nu forma pluralul in mod normal, acordand adjectivul cu substantivul pe care il determina, deci pluralul corect (in optica mea) ar fi "delicte flagrante" (chiar si in cazul inversarii ordinii cuvintelor in expresie).

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?