Frustrat și Frustrare

6

Astăzi n-am să vă dau o definiție de dicționar, dar pentru că am observat (inclusiv în câteva comentarii de aici) că ”frustrat” a migrat cu mare spor în sfera injuriilor, m-am gândit să vă amintesc că frustrarea e o stare perfect normală, e ceva ce simțim cu toții mai rar sau mai des și chiar face parte din sfera emoțiilor sănătoase (alături de tristețe, regret, dezamăgire, neplăcere sau preocupare și în contrast cu emoțiile negative nesănătoase ca: furia, anxietatea, depresia, vina, stânjeneala sau gelozia).


6 comentarii

  1. Dobandirea de catre "frustrat" a sensului peiorativ are un traseu (rationament) mai putin direct: face aluzie la o (presupusa) incapacitate a "subiectului" de a-si implini dezideratele, ceea ce se presupune ca ar conduce la permanentizarea starii de frustrare.

    (Mai bine ai "pedala" pe diferenta de semnificatie intre "frustrat" si "frust", ca prin alte parti am observat ca apareau confuzii - si nu este exclus ca si o asemenea confuzie sa poata sta la baza uneia dintre modalitatile de dobandire a sensului peiorativ.)

     (0)
     (0)
  2. Sîntem pe terenul tău aici, dacă am înțeles bine... 🙂

    Totuși: e chiar așa de clar și de simplu cu definirea frustrării ca o „emoție sănătoasă”? Mi se pare „rudă bună” cu invidia și gelozia, unde cea din urmă ai pus-o totuși în categoria „rele“ (dar nu ai categorisit invidia).

    Iar dacă mă uit la definiția de dicționar pentru „a frustra” -

    FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)

    - mi-e destul de greu să văd partea sănătoasă sau pozitivă a sentimentului asociat.

    E posibil ca semnificația termenului în psihologie să difere de cea din vorbirea curentă, chiar lăsînd deoparte conotația peiorativă intrată mai recent în uz?

     (0)
     (0)
  3. Cicu, partea sănătoasă vine din firescul trăirii. E absolut normal să resimți o stare de frustrare atunci când nu poți obține ceva, deși ai făcut tot ce ținea de tine pentru asta. Dar ca să nu-mi iasă vorbe (pentru că și-n psihologie sunt oarece discrepanțe de perspectivă între diferitele școli) am să menționez că ideea asta vizavi de frustrare îi aparține lui Albert Ellis, părintele terapiei comportamentului emotiv-rațional. Apoi, tot conform teoriei lui, nesănătoasă e tocmai intoleranța la frustrare, care blochează individul în starea de frustrare și abia blocajul e nesănătos pentru că transformă frustrarea în furie și anxietate.

     (0)
     (0)
  4. Victor, trebuie să admit că n-am întâlnit confuzia și de fapt sunt destul de sigură că foarte, foarte puțină lume se cunoaște cu ”frust” 🙂

     (0)
     (0)
  5. "Cicu, partea sănătoasă vine din firescul trăirii. E absolut normal să resimți o stare de frustrare atunci când..."
    Emi, eu nu am studii de specialitate, nu sunt decat un (modest) psiholog amator EMPIRIC, si HABAR N-AM de toate teoriile si sistemele.
    CEVA insa mi se pare (MIE) ca "schioapata" in explicatia data de catre dumneata: DA, este "normal", "firesc" sa resimtim (intre anumite limite de intensitate si tinand sub control modalitatile de manifestare) anumite sentimente cu conotatie negativa (frustrare, pizma, ciuda, etc - putand sa ajunga pana la ura) atunci cand noua lucrurile nu ne "ies" cum am vrea noi pe cand concurentilor nostri le "ies" si ei ne-o iau inainte - dar asta nu face ca acele sentimente sa fie pozitive. Pozitiva este insa (in opinia mea) NU insasi EXISTENTA lor, ci doar CONSTIENTIZAREA existentei lor (si a explicatiei cauzelor aparitiei lor), ceea ce ne poate ajuta sa le tinem sub control, sa nu le lasam sa se desfasoare si sa se dezvolte de-capul-lor, haotic, in subconstient.
    DE FAPT, daca acea constientizare este corect facuta si daca fondul moral al individului are o structura sanatoasa, acele sentimente (oricat de negative ar putea ele sa fie prin ele insele) pot sublima in simtaminte / modalitati de manifestare favorabile. (Spre ex, ciuda / frustrarea de a vedea ca ramai in urma concurentei poate - daca este bine "exploatata" - sa conduca la intensificarea ambitiei si a eforturilor depuse pt a nu mai ramane in urma.)

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?