Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Pentru mine e o achiziţie semantică proaspătă. Şi spuneţi drept – voi, asemeni mie, care auziţi pentru prima dată cuvântul, nu faceţi prima asociere cu o buburuză? Sau măcar cu ceva mic şi simpatic? Dacă da, greşiţi!
Găgăuză = persoană care aparţine unei populaţii de origine turcă, dar de religie creştină, care locuieşte în România (Dobrogea), în sudul Republicii Moldova, Ucraina, Bulgaria, Turcia; care aparţine găgăuzilor, privitor la găgăuzi.
Nu draga,nu-mi vine in minte ceva cum ai spus tu…imi vine imediat apartinator al poporului gagauz.Daca spuneai”Gagauta” era cu totul altceva.M-as fi gandit la un prostut,un „cu capu-n nori”,naiv sau asa ceva.
Bine dragă, dar atunci nu te încadrezi în categoria la care mă refeream, respectiv a celor care n-au mai auzit cuvântul.
A,scuze,tu adresasesi intrebarea celor care l-ar fi auzit prima data.
Poate sa-mi spuna cineva daca am scris,folosit corect”adresasesi”?Multumesc
Da, „adresaseși” este conjugarea corectă pentru mai mult ca perfect la persoana a doua singular.
off topic @emi @tatiana
am putea plasa apelativul „dragă” între virgule? așa, doar de dragul pedanteriei grămăticești… 🙂
V-a prins 😀
@kiddy…. ghileméle, (rar) ghiliméte s. f. pl.] – Din fr. guillemets. Fetele au pus virgule!!!
Na,ca te-a prins si pe tine!!
E drept că sună cam ciudat, dar sunt minti mai „luminate” care ar baga măna in foc că, zic ei, „găgăozar” este masculinul la găgăuză !
hahaha!!!…buna…
@husisan66
tocmai asta comentam, cum că fetele au omis, NU au încadrat apelativul între virgule! lămurește-mă, totuși, ce legătură are enunțul meu cu prefectura?! despre ce ghilimele îmi povestești tu acolo?
și, rogu-te, dacă vrei să-mi dai de gândit, sunt suficiente doar trei puncte de suspensie! fă un efort și renunță la al patrulea…
@tatiana
după virgulă, lasă un spațiu! întotdeauna! obligatoriu!
kiddy:
Cu separarea vocativului de cuvantul / cuvintele invecinat(e) prin virgula ai dreptate – este o regula de ortografie clar stabilita si incetatenita.
Insa „blancul” lasat „in mod obligatoriu” dupa virgula (SI dupa alte semne de punctuatie: punct, „punct si virgula”, „doua puncte”, „trei puncte” („puncte de suspensie”), semnul intrebarii, semnul mirarii (exclamarii), „paranteza inchisa”, „ghilimele inchise”) (semne INAINTEA carora in mod corect nu se lasa „blanc” decat in situatii exceptionale), precum si obligativitatea „blancului” lasat INAINTEA ALTOR semne de punctuatie (semne care in mod corect NU sunt urmate de blancuri – decat (deasemenea) in cazuri exceptionale) („paranteza deschisa”, „ghilimele deschise”) sunt – din cate stiu eu – reguli care tin mai degraba de estetica textului decat propriu-zis de reguli de corectitudine a scrierii (spre deosebire de EXISTENTA semnelor de punctuatie mentionate in anumite locuri – in anumite situatii).
Tot din cate stiu eu, cratima si apostroful sunt cazuri grafice aparte: in functie de locul unde apar si de rolul pe care il joaca, acestea pot sa fie PRECEDATE de „blanc”, sau URMATE de „blanc”, sau ambele, sau niciuna.
Daca are cineva vreo dovada ca eu stiu gresit, rog sa fiu instiintat pt a putea verifica respectiva afirmatie si a-mi putea corecta cunostintele. Multumesc!
P.S. SI EU stiam anterior semnificatia cuvantului „găgăuz/ă”, da’ mie nu-mi vine in minte (n-o fi avand IN CE sa-mi vina! 😀 ) nici o asociere cu buburuza (nici macar acum, dupa ce asocierea imi fusese sugerata) – decat cel mult prin existenta literei „z” inaintea „ă”-ului final, ceea ce sugereaza un fel de „zumzăială”; eventual prin forma „mămăruţă” – care are aceeasi succesiune a vocalelor – desi rezonanta celor doua cuvinte nu prea-‘i chiar asemanatoare?
Si – din cate stiu eu – cuvantul „găgăuz/ă” CHIAR ESTE etimonul epitetului „găgăuţă”.
tatiana: Găgăuzii formeaza un popor (distinct)? Parca nu… (PARCA totusi totalitatea lor ar putea fi caracterizata cel mult drept o populatie, nu drept un popor propriu-zis…)
@victor
cum îți explici că lași spațiu după virgulă? corect, de altfel!
mă întreb, oare comiți sau consimți? pare-se că, liber și nesilit de nimeni, accepți normele tehnoredactării, conform cărora, pentru confortul nostru vizual, semnele de punctuație sunt urmate de spațiu. (tasta „space” după punct, virgule și orice alt semn de punctuație; orice semn de punctuație trebuie legat de cuvîntul aflat înaintea sa). dacă sunt reguli, ne supunem lor. în anii ’50, de pildă, dactilografierea europeană impunea lăsarea a două spații (two whitespace) după punct. această manieră de editare text este acceptată și acum, după mai bine de o jumătate de veac. nicidecum fără spațiere, însă! ceea ce-mi amintește de oile noaste…
precizez încă o dată, dacă mai era nevoie, am spus spațiu după virgulă, nu înaintea ei, pardon! după ≠ înainte, antonime, două cuvinte diferite, accepțiuni diferite. greu??
cu voia dumitale:
de corectat „nu prea-‘i chiar” cu „nu-i chiar prea”! ori cratimă, ori apostrof! și oricum, grijă la topică!
de corectat „nici o asociere”!
în conformitate cu noile reglementări DOOM, se scriu într-un cuvânt: niciunul, niciuna, niciunii, niciunele, niciun, nicio, după modelul: vreuna, vreunul, vreo, vreun.
ex: nu am niciun prieten.
atenție, regula nu se aplică în cazul în care „nici” deține valoare de adverb sau conjuncție.
ex: nici măcar unul nu a fost prezent. nici unul, nici altul.
……………………………………………………………………………………………………
p.s. îmi asum toana strict personală de a scrie doar cu minuscule.
aviz amatorilor de apostrofări 😀
1. VictorCh are mereu dreptate!
2. Cand VictorCh nu are dreptate, se aplica punctul n° 1!
GĂGĂÚȚĂ ~i m. Om care vădește lipsă de caracter sau de inteligență; bărbat prostănac. /cf. găgăuz
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
@kiddy…Am citit P.S. „p.s. îmi asum toana strict personală de a scrie doar cu minuscule.aviz amatorilor de apostrofări :D”
Bine fratele meu, sau sora mea, ca nu rezulta unul sau alta!! Nu prea poti sa critici atat timp tu nu te supui regulilor…”îmi asum toana strict personală de a scrie doar cu minuscule.”. Pai ce facem aici; „Ori suntem critici, ori nu mai suntem?”
Asta-i plagiat da nu-i bai ca autoru’ , oricum nu calca pe aici !
„cum îți explici că lași spațiu după virgulă? corect, de altfel!”
Simplu! Dupa cum scrisesem in comentariul meu caruia i-ai raspuns dumneata (scuze pt autocitare): „Insa “blancul” lasat “in mod obligatoriu” dupa virgula […] precum si […] sunt – din cate stiu eu – reguli…” (este adevarat, in continuare urmeaza SI „…care tin mai degraba de estetica textului decat propriu-zis de reguli de corectitudine a scrierii…”), ceea ce justifica protestul meu legat de (sugerata de catre dumneata) OBLIGATIE de a lasa spatiul in cauza. (Eu il las pt ca sunt de parere ca asa arata mai bine, nu pt ca as crede ca asa e obligatoriu; in optica mea, estetica e mai redusa daca virgula este intre blancuri, si e nepractic sa nu fie insotita de NICI UN blanc: rezulta „un cuvant” imens, care poate pretinde trecerea la randul urmator fara ca randul precedent sa fi fost completat.) (Dealtfel, CHIAR SI DUMNEATA precizezi – in cadrul aceluiasi comentariu – „pentru confortul nostru vizual”.)
Stii cumva dumneata (imi poti da vreun link) ca ar fi undeva precizata obligativitatea „…tasta “space” după punct, virgule și orice alt semn de punctuație…” CA REGULA DE GRAMATICA SAU DE ORTOGRAFIE, nu de dactilografiere (acestea din urma n-as crede sa fie imperative si pt non-dactilografi…)?
„mă întreb, oare comiți sau consimți?”
Comit o consimtire – desi nu simt ca as avea vreo obligatie regulamentara s-o fac.
” (tasta “space” după punct, virgule și orice alt semn de punctuație; orice semn de punctuație trebuie legat de cuvîntul aflat înaintea sa).”
Primele doua semne de punctuatie din citatul mentionat de mine – care urmeaza dupa deschiderea ghilimelelor mele – (SEMNE SCRISE ASA DE CATRE DUMNEATA) iti contrazic teoria (NU SI PRACTICA: de aplicat aplici bine, doar teoretizezi gresit): AI lasat (in mod corect) spatii (indiferent ca sunt numite „space”, „whitespace” sau – ca in textul meu – „blanc”) care PRECED, si N-AI lasat spatii care SA URMEZE atat „paranteza deschisa” cat si „ghilimelele deschise”, in acest fel „legandu-le” (IN MOD CORECT) nu de cuvantul PRECEDENT, ci de cel URMATOR! (Sau in acceptiunea dumitale „paranteza deschisa” si „ghilimelele deschise” NU fac parte din categoria „orice semn de punctuatie” pe care o mentionezi in paranteza citata de mine?)
„dacă sunt reguli, ne supunem lor.”
DUMNEATA PERSONAL – ESTI convins de adevarul acestei afirmatii?
Daca da – CUM „se impaca” asta cu „îmi asum toana strict personală de a scrie doar cu minuscule.”?
Daca nu – DE CE nu accepti acelasi gen de „toana” si la altcineva (si nu (neaparat) in aceeasi privinta) – ai pus monopol pe „toane”, sau consideri ca ai asupra acestora vreun fel de „monopol natural”?
„precizez încă o dată […] am spus spațiu după virgulă, nu înaintea ei”
Adevarat, si ai mai completat (in alta parte) „tasta “space” după punct, virgule și orice alt semn de punctuație; orice semn de punctuație trebuie legat de cuvîntul aflat înaintea sa”, dar ai lasat spatiu INAINTE de deschiderea parantezei si respectiv a ghilimelelor, legandu-le astfel de cuvintele respective URMATOARE, nu de cele precedente.
„cu voia dumitale:
de corectat “nu prea-’i chiar” cu “nu-i chiar prea”! ori cratimă, ori apostrof! și oricum, grijă la topică!”
Cu voia dumitale, nu e nimic de corectat! EXACT ASA dorisem sa scriu:
– pe de o parte FUSESEM atent la topica (aceasta topica este un regionalism; as fi putut eventual sa inlocuiesc cu sinonimul „nu prea-‘i tocmai”)
– iar (pe de alta parte) combinatia „cratima – apostrof” (si – in alte cazuri si situatii – eventual „apostrof – cratima”, sau chiar „apostrof – cratima – apostrof”) mi-o asum si eu – TOT ca „toana personala” – (cum mai precizasem mai demult in comentarii la alte articole – daca nu ma insel la cel despre „cearsaf – cerceaf”), justificata de dorinta de a specifica anume (de a accentua) ca este vorba nu numai despre pronuntia „impreuna”, „intr-un cuvant” a celor doua cuvinte „despartite” (de fapt „unite”) prin cratima, ci si de elidarea unei/unor (sau eventual „CATE unei/unor”) litera/e, dupa cum indica apostroful.
In locul mentionat de dumneata este elidata litera „î” din „îi” – forma populara care inlocuieste forma (gramatical corecta) „este”.
„de corectat “nici o asociere”!”
în conformitate cu noile reglementări DOOM, se scriu într-un cuvânt: niciunul, niciuna, niciunii, niciunele, niciun, nicio, după modelul: vreuna, vreunul, vreo, vreun.”
Aici nu te contrazic, este posibil (te cred pe cuvant, desi eu HABAR N-AVEAM) sa se fi schimbat regulile de ortografie in acest domeniu – ceea ce PE MINE nu ma afecteaza IN NICI UN FEL: SI INAINTE (cand regulile se pare ca spuneau UNA) – SI ACUMA (cand regulile se pare ca spun ALTA), scriam (si scriu) dupa cum „simt” eu semnificatia si importanta negatiei respective in text: impreuna daca am o opinie oarecum negativa, si separat pt a indica o opinie negativa categorica (EXACT dupa cum precizai si dumneata – atunci cand intentionez sa sugerez sensul de „nici macar o (singura)”).
@husisan66
păi, din moment ce-am cutezat declarativ să încalc o regulă, înseamnă că o cunosc.
pe ea, regula! şi, taman d-aia, am voie! cu de la sine putere, mi-am permis să atenţionez potenții, mă rog, potențialii amatori, să nu se mai obosească cu redactarea unor eventuale critici, întrucât gestul meu ireverențios e făcut în deplină cunoștintă de cauză, şi, ca atare… cum spuneam? nu accidental, ci? a-su-maaaat! așa, bravo, ai ghicit! logică de fier! care, mama ei de logică, după câte văd, constat cu regret că trebuie totuşi explicată, tradusă din romană în românească…
îmi pare sincer rău că nu pot explica mai simplu de atât. uite, vezi, ăsta e defectul
meu… mi-s alambicată! (na, că mi-am dat în vileag și adn-ul… mi-s o feminina!)
dar, ia să trecem noi la treburi serioase, acum, după ceasul al doișpelea…
întrebare: de ce într-un text lapidar citezi din contemporani de două ori? am priceput din prima, doar erau vorbele mele! suficient să faci trimitere, să le reproduci o singură dată. mai abitir, m-ar fi interesat ca dreptul tău la replică să nu fie ratat, cantitativ, prin repetiţia inutilă a vorbelor mele. calitativ, mă abţin să comentez! 😀
întrebare: de ce omiţi cuvinte? „Nu prea poţi să critici atât timp (…?) tu nu te supui
regulilor…” (posibilă variantă: „atâta vreme cât”)
întrebare: atunci când vorbeşti de plagiat, faci referire la pastila youtube cu „ori suntem golani, ori nu mai suntem?” că, dacă e pe-aşa, sunt nevoită din nou să comentez cum că, în opinia mea, aici nu vorbim de un plagiat (conţinut însuşit, integral sau parţial, şi prezentat drept creaţie personală) ci, mai degrabă, de-o parafrază (interpretare amplificată în mod tendenţios, cu rea-voinţă).
@victor
respect efortul real pe care l-ai depus în a explica, oarecum pazvantesc pentru gustul meu, toată tărăşenia asta, cum devine ea, şi mai ales, de ce…
iţi mulţumesc pentru timpul acordat! aprob pozitiv! din păcate, trebuie să recunosc că m-ai pierdut de muşteriu pe la jumătatea dizertaţiei. spre rușinea mea, n-am reușit să termin! să duc textul tău pană la capăt, cu toată atenția cuvenită! mă vei ierta… ei, da, recunosc spășit! am, pâna si eu, limitele mele!
vrei date, soliciţi info despre spaţierea obligatorie. prietenul meu cel mai bun, google, te va ajuta să găsești câte-n lună și-n stele. totul e acolo, scris în slova netului. nu-ți rămâne decât să canalizezi energia de care ai dat cu prisosință dovadă, în aflarea „adevărului”. tastezi un string de căutare, formulezi deştept ce te-ar interesa să afli, şi, în speranța că știi să descifrezi texte în limba albionului (recte eng), raiul internautic își va deschide larg porțile cunoașterii. succes! știu că vei reuși…
………………………………………………………………………………………………….
dragilor, serios acum, pe lângă faptul că riscăm să transformăm topicul ăsta într-o dispută sterilă, consider că devine inutilă, şi implicit neinspirată, exagerata de-a dreptul, intenţia de a mai continua acest dialog… ba chiar, fără falsă modestie, mi se pare şi oarecum inegală distribuţia de forţe! motiv pentru care, cu voia celor implicaţi în prea lunga dispută, mă voi retrage grațios… nu înainte, totuși, de a da răspunsul cuvenit unei întrebări retorice. eram datoare…
pai, da! răspunsul este da, husisan, tu, cel născut probabil prin ’66! am fost, suntem, vom rămâne critici! ce-i drept, doar unii dintre noi reuşim. de ce? simplu! că ni se dă ocazia. și că avem cu ce… 😀
a, și încă ceva, rogu-vă… cei care au asistat la interminabilele texte de mai sus, pasiv sau activ, să-mi ierte aroganța fățișă, și să se amuze! cel puţin tot atât de mult cât am facut-o și eu…
vă sărut pe diacritice! :))
Felicitari autorilor – EXCELENTA ideea de a introduce moderarea comentariilor la un topic care a deviat in asa hal de la intentia initiala a dansilor!
@VictorCh…Daca-i moderare, semnez, daca-i cenzura, semnez si o dau anonima. Da’ nu-i bine.
Presupun eu (imi permit sa presupun) ca dansii dorisera sa evite ca o eventuala revolta a mea (impotriva ideilor exprimate de kiddy sau/si a formei sub care le exprimase) sa nu fie exprimata de catre mine intr-un limbaj mai… „frust” decat cel cu care va obisnuisem.
MIE comentariul meu de raspuns (lung) imi apare ca ar continua sa astepte moderarea – probabil ca nu i-au dat drumul sa apara (poate din cauza lungimii – sper ca SI DANSII sa fi considerat – ca si mine – ca eu exprimasem idei civilizate in limbaj civilizat, chiar daca „tonul” rezultat fusese cam… „corosiv”).
„Da’ nu-i bine.”
„nu-i bine”??? CINE zice?
Cine inafara autorilor crezi dumneata ca poate sa hotarasca (PE BLOGUL LOR) CE sa apara si ce nu? (Cu atat mai mult cu cat UITE cat s-a lungit sectiunea de comentarii la acest articol – si nu numai ca marea majoritate a acestor comentarii sunt off-topic, da’ ele se si tot indeparteaza de subiectul articolului.)
NICI MIE nu-mi place ca nu mi-a aparut comentariul (considerand eu ca inafara lungimii NU are alte „hibe” care sa-i impiedice aparitia – oricum nu mai multe decat au avut alte comentarii carora „LI S-A DAT drumul”) – da’ de la aceasta opinie (recunoscut) PERSONALA e CALE LUNGA pana la aprecieri de substanta facute „ex cathedra” asupra „politicii editoriale” a blogului.
@VictorCh…Eu cred ca cenzura este primul pas spre totalitarism. Singura cenzura, din punctul meu de vedere, este auto-cenzura. E drept ca nu o avem toti, eu inscriindu-ma la cei 50%. Nu pot sa nu impart cu voi bucuria de a citi aceasta carte; http://www.scribd.com/doc/6426922/Paraschivescu-Radu-Ghidul-Nesimtitului , este un ghid al auto-cenzurii, sau cum sa faci sa o eviti. Sunt sigur ca multi ati citit-o!
„Aşadar, sugestiile şi comentariile sunt oricând bine-venite, în măsura în care tonul lor este didactic, nu superior! ” – se poate ţine cont de această „regulă” ?
husisan66:
„…cenzura este primul pas spre totalitarism.”
CORECT! – pana este vorba de cenzura. NICI EU n-as suporta sa mi se interzica sa scriu sau sa mi se impuna ce sa scriu si/sau ce sa nu scriu – PE BLOGUL MEU, sau pe un site generalist, sau in oricare alt loc unde eu AS FI INDREPTATIT sa scriu.
Ideea nu se mai aplica insa „ca atare” atunci cand este vorba despre blogul personal al cuiva: acolo posesorul blogului are toate drepturile si nici o obligatie (inafara acelora pe care si le asuma de buna-voie), pe cand vizitatorii sunt „tinuti” sa respecte in comentarii toate regulile stabilite de autor (acesta fiind in dreptul sau sa instaureze aceste reguli pe care doar el insusi, autorul, are dreptul sa le incalce) – asta doar DACA autorul hotaraste sa permita vizitatorilor blogului sau sa comenteze. Vizitatorii unui blog au un singur drept inalienabil: cel ca – daca nu le convin conditiile de pe vreun anumit blog – sa paraseasca blogul si/sau sa nu mai intre pe acel blog.
Dumneata personal ai considera ca cenzurezi pe cineva daca ai interzice cuiva sa scrie ceva (sau i-ai limita CE, CAT si CUM sa scrie) in jurnalul dumitale personal – daca ai avea asa ceva? Sau dupa parerea dumitale blogul cuiva NU este ca un jurnal personal al acestuia, dar in format electronic?
Cristina: SPER ca nu la mine te refereai… Consideri ca este cazul sa-mi revizuiesc limbajul / atitudinea?
VictorCh: Nu, nu. Nu la tine mă refeream, ci la kiddy. Sincer, ca cititor, mi se par deranjante acele comentarii. Tonul face muzica. 🙂