Iască

4

Pe vremea când cei de la RCS&RDS încă binevoiau să-mi pună la dispoziție și Discovery Channel, printre altele, mă uitam cu mare plăcere la Bear Grylls. Iar unul dintre sfaturile elementare, valabil cam pentru orice zonă sălbatică în care te-ai rătăci peste noapte, era facerea focului și asta pentru că ține de cald (nu doar fizic), alungă prădătorii, te ajută să purifici apa, te ajută să gătești vreun gândac pe care-l dezgropi de sub o piatră etc. Și fie că ai obține scânteia inițială prin frecarea a două bețe, ori prin ciocnirea a două pietre, ori grație unei brichete, ori cine știe prin ce alt mijloc reușești să te descurci, pentru un foc sănătos ai nevoie de un pumn de uscăciuni care să-ți transforme scânteia inițială într-o bază utilă.

Ei bine, eu știam că pumnul ăla de uscăciuni s-ar chema iască, însă am aflat ieri că iasca e de fapt o ciupercă și nu seamănă deloc cu fibrele la care mă gândeam eu. Cel puțin ăsta ar fi sensul propriu. Altfel, din câteva indicii din definiție sau din expresia ”a se face iască” (care are sensul de ”a se usca”), aș putea presupune că iasca a devenit în timp un fel de simbol pentru ”uscat”, însă n-am văzut scris asta explicit nicăieri. În schimb, inclusiv în definiția din DEX am văzut referințe la materiale folosite pentru aprinderea focului, însă păreau să se refere strict la materiale obținute din ciuperca numită iască…

Citește și:   Mottoul de miercuri 20

Are cineva informații suplimentare pentru povestea asta?


4 comentarii

  1. Intr-adevar, iasca este o ciuperca maronie care creste (in umezeala si in umbra) pe trunchiul copacilor uscati (de unde este greu de desprins, "se tine cu amandoua mainile" si "nu se da dusa").
    In stare bruta este umeda si (ca si consistenta) tare de parca ar fi un lemn "verde", dar dupa preparare (despre care nu cunosc toate etapele, dar stiu ca include fierbere (sau numai oparire?) si uscare profunda - cand isi deschide culoarea catre un bej) dobandeste o consistenta relativ mai "moale" - asemanatoare celei a unui "burete" (spuma poliuretanica) foarte tare - si din ea pot fi desprinse cu unghia bucatele pt a fi folosite.
    Initial fusese folosita in zonele forestiere - unde este mai usor de gasit - (ca bucatele mici, cat bobul de mazare sau de fasole) pt a "prinde" "scanteile" (aschiile (minuscule) de piatra incandescenta) produse de amnar lovind cremenea si a lua foc (ca si rumegusul, arde doar cu jar, nu cu flacara), urmand ca apoi sa aprinda alt material combustibil (sau o tigara / pipa): daca se sufla asupra jarului sau, caldura emisa creste putand aprinde aschii de lemn uscat).
    Pt a lua foc cat mai usor trebuie tinuta - indiferent de imprejurari - cat mai uscata, de unde expresia "uscat ca iasca" (sau "uscat-iasca").
    Daca nu ma insel, mai era folosita (fiind un bun absorbant) si - in locul actualei vate medicinale - pt oblojirea ranilor, sub faşă.

     (0)
     (0)
  2. Rectificare: "Initial fusese folosita (ca bucatele mici, cat bobul de mazare sau de fasole, rupte din ciuperca cat pumnul) in zonele forestiere – unde este mai usor de gasit – pt a..."

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?