Imaginar sau Imaginal

12

[via Idei]

Sincer, noi nu l-am întâlnit până acum pe imaginal, dar ni s-a semnalat că ar fi un cuvânt din ce în ce mai des folosit. Şi dacă e aşa, ne-am gândit că n-ar fi rău să scriem despre asta. Aşadar, imaginal este, mai presus de orice dubiu, un cuvânt imaginar (care există numai în imaginaţie; închipuit, fictiv, ireal)! Nu există nici în DEX şi nici în DOOM!

Nicoleta, îţi mulţumim pentru sugestie!

 

12 comentarii

  1. E drept ca inca nu exista in dictionarele noastre, dar va intra curand cu sensurile urmatoare:
    IMAGINAL-adj. imaginativă, de imaginaţie; de o imagine mentală, o imago, de o insectă matură (Zoologie), care seamănă cu o imago (Zoologie)
    adj. imaginar, imaginativ.
    Cu toate acestea prefer si recomand utilizarea termenului ,iar , doar cand este cazul, in zoologie.
    IMAGINAR, vezi DEX, ca ma dor degetele !

    Astept replica lui BOBO MENTO-SAN, Hai !

     (0)
     (0)
  2. Erata: Cu toate acestea prefer si recomand utilizarea termenului "imaginar" ,iar "imaginal", doar cand este cazul, in zoologie.
    Se pare ca folosind anumite paranteze, cuvantul nu vine preluat de site.

     (0)
     (0)
  3. Eu am vazut la cineva intr-un comentariu scris acest cuvant si atunci am inceput sa imi pun intrebari, deoarece nu mai auzisem cuvantul, drept urmare am inceput sa caut iar pe Google l-am gasit de cele mai multe ori in texte legate de religie. 🙂
    Lumea evolueaza, trebuie sa evoluam si noi cu ea!

     (0)
     (0)
  4. Incep prin precizarea ca NICI EU nu retin sa fi intalnit cuvantul "imaginal" inaintea acestui articol, si nu stiu nimic despre el. DAR (poate ca oi fi gandind eu gresit) MIE cuvantul "imaginal" imi sugereaza referirea la o "imagine" (in timp ce cuvantul "imaginar" isi mentine asocierea cu "imaginatie").
    Cu alte cuvinte - OARECUM cam (pleonasm intentionat, pt accentuarea ideii de "aproximatie", prin opozitie cu "exactitate") aceeasi relatie ca si intre "familiar" si "familial", sau intre "popular" si "poporan"... (Poate ca SI ACESTE doua grupe ar putea constitui sugestii de subiecte de articol - in masura in care nu au fost tratate deja.)

     (0)
     (0)
  5. Ca sa torn gaz pe foc, aflati ca "imaginal" a fost folosit in limba romana nu ca utilizare gresita a lui "imaginar". Este folosit de Andrei Plesu in "Despre Ingeri", facand referire la Mundus Imaginalis a lui Henri Corbin:

    "Imaginalul desemnează o lume care subzistă şi se exprimă ca imagine."

    http://www.scribd.com/doc/28878403/Andrei-Plesu-Despre-Ingeri
    http://hermetic.com/bey/mundus_imaginalis.htm

    Daca nu e in DEX, nu inseamna ca nu exista si nu e folosit corect 🙂

     (2)
     (0)
  6. @Emi: dar care e frecventa cu care se actualizeaza DOOM-ul? Ca pot sa apara cuvinte noi, iar DOOM-ul sa nu fie actualizat cu ele. Eu sunt de parere ca o limba evolueaza, insa dictionarele nu evolueaza in acelasi ritm.

    Pe de alta parte, vrei sa spui ca Andrei Plesu e cam pe langa DOOM, cand le zice despre imaginal? 🙂

     (0)
     (0)
  7. Carmen-Maria Mecu pe

    IMAGINAL
    http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=364

    „Aşadar, intervalul, termen cu etimologie multiplă, provenit din fr. intervalle, it. intervallo, lat. intervallum, este definit drept „o lume intermediară, psiho-spirituală, la care avem acces printr-o facultate specială, „imaginaţia activă”. La cele două extreme există, într-o parte, „lumea sensibilă”, „lumea de aici”, la care avem acces prin percepţia senzorială”, iar la cealaltă parte este „lumea de dincolo”, „cerul” suprem al Inteligenţei, obiect al Intelectului pur” (p. 58). În alţi termeni, e vorba de o lume a universalului concret (a senzaţiilor), o lume a universalului logic (a ideilor) şi o lume a universalului „metafizic” (a „imaginilor”). Schema aceasta se regăseşte, în plan microcosmic, în triada corp – suflet – spirit, unde sufletul ocupă un loc de mijloc între corp şi spirit (p. 57).
    În textele de specialitate, intervalul sau inter-lumea de care e vorba capătă şi alte denumiri simbolice, precum: „Ţara lui non-unde”7, ceea ce nu înseamnă „ţara de nicăieri”, ci ţara ce nu poate fi localizată în termenii spaţialităţii curente, aşadar un teritoriu care nu răspunde la întrebarea unde?; „Al optulea climat”, primul după cele „şapte climate” care divizează pământul originar8; „Centura de smarald”, dincolo de care se află „cele 70.000 de universuri ale sufletului”9; „Insula verde”; „Cetatea perfectă” (Hurqalya)10; „Barzakh” („istm”), care ilustrează foarte bine aspectul ei de ţinut median, de „teritoriu de legătură”; „Ţara de dincolo de Muntele Qaf”, fiindcă acesta este considerat ca fiind axa lumii, locul prin care se poate ieşi, pe verticală, din graniţele lumii pământeşti; „Mundus imaginalis” sau „Imaginalul” (p. 58-61).
    Termenul imaginal nu apare în dicţionareleromâneşti curente, dar prin The Encyclopedia of Religion11, articolul The Imaginal, semnat de Gilbert Durant, intrăm în sfera sa de cuprindere. Mai întâi, Andrei Pleşu sugerează, pentru o bună înţelegere a semnificaţiei, o etimologie a sa. Imaginalul sau Mundus imaginalis induce deosebirea fundamentală între imaginar, „plăsmuit de imaginaţie; închipuit, nereal, fictiv”, şi imaginal, „cunoscut prin imagine”. Din unghi filologic, decalcul e riguros plauzibil. Aşa cum origo dă şi originar şi original, imago poate da, la rândul lui, perechea amintită, imaginar şi imaginal (p. 59).
    „Lumea imaginală e un plan de reflexie între lumea spiritului şi cea a materiei, sau, pe alt palier, între Dumnezeu şi oameni” (p. 63). Pentru a o putea înţelege, scriitorul ne oferă „metafora oglinzii”, „căci ceea ce vedem în oglindă nu e nici fantasmă, nici fiinţă aievea. Apariţia din oglindă nu e totuna cu fiinţa noastră concretă, dar depinde esenţialmente de „apariţia” noastră, se produce numai dacă ne aşezăm în faţa ei şi dacă privim spre ea” (p. 63).
    Cu lumea imaginală, a îngerilor, se ajunge la o noţiune în care binomul corporal – necorporal nu funcţionează şi, întrucât româna nu are un termen adecvat pentru a o exprima, autorul foloseşte termenii întâlniţi în bibliografia de specialitate: caro spiritualis sau Geistleiblichkeit, spissitudo spiritualis „un soi de densitate diafană”, apparentiae reales „apariţii” ”

     (1)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?