Nu mai știu dacă v-am mai povestit, dar în 2012 îmi propusesem să citesc în fiecare săptămână câte o carte. Îmi dădusem seama pe la finele lui 2011 că pierd mult din timpul meu liber cu prostii și parcă nu prea mai cresc, iar asta se putea schimba (relativ ușor) dacă îmi reorganizam un pic sistemul de priorități. M-am ținut de chestia asta și n-a rămas în stadiul promisiunilor-clișeu de final/început de an (știți voi, cele cu ”mă duc la sală”, ”mă las de fumat” etc., veșnic începute și nerezolvate). Chiar mi-am îndeplinit cu succes obiectivul.
Doar că, probabil așa cum știți deja, obiceiurile bune se cultivă greu și se pierd repede (spre deosebire de năravuri, care se asimilează cu spor și de care scapi cu mare greutate). Așadar, în 2013, când s-a și întâmplat să mi se aglomereze destul de mult programul față de anul precedent, mi-a scăzut drastic rata de lecturi și nici anul ăsta nu mi-am revenit complet. OK, sunt încă departe de performanțele ministresei culturii din Franța, dar tot departe sunt și de misiunea ”o carte pe săptămână”.
E drept, cred că a devenit ușor nerealist obiectivul acesta, dar sigur îmi pot reorganiza timpul liber pentru a mă apropia cât mai mult de scopul auto-impus în 2012. Așadar, reîncep auto-revoluția cititului și primul volum din lista mea este Roz tranchilizant (Adam Alter, Editura Publica). Să nu vă pripiți să judecați cartea după copertă, pentru că abia am ajuns la pagina 50 și deja mi-am notat câteva cuvinte noi și destule idei interesante (da, aș zice că îmbogățirea lexicală și informațională sunt primele două mari beneficii ale cititului). Am să vă scriu despre fiecare în parte, căci știți deja că-mi place să împărtășesc cu voi noutăți lexicale și concepte provocatoare, dar încep cu ceva direct legat de titlu – ideea de ”roz bombon”.
Sunt sigură că vă e cunoscută expresia și presupun că fiecare avem o anumită repezentare a nuanței cu pricina. Dar primul meu impuls a fost să investighez dacă e corect ”bombon” sau ”bonbon”. Sigur, n-am niciun dubiu că regula neaoșă este ca n să se transforme în m înainte de b sau p, dar tot regula asta are și excepții, în general pentru cuvinte obținute prin compunere. Ei bine, teoretic, am descoperit că nu avem, nici în DEX și nici în DOOM, niciuna dintre forme. Doar bombon apare într-un dicționar al anilor ’80 și e definit ca variantă pentru bomboană (la rândul său preluată din limba franceză – bonbon), iar eu l-aș suspecta că, la vremea lui, a fi fost un fel de furculision, născut din moda ”romcezei” (rudă de specie cu ”romgleza” zilelor noastre, dar mutație născută din încrucișarea fandosită a francezei cu româna, fenomen care a marcat și el din plin o anumită epocă).
Oricum, cert e că, oficial, n-avem nici bombon și nici bonbon. Însă ar fi la fel de adevărată povestea asta și pentru alte nuanțe celebre (doar la roz dacă mă gândesc îmi mai vin în minte măcar două: fuchsia și magenta, niciuna prezentă în DOOM). Așa că tura asta, motivată și de Cicu (cititorul nostru care mereu mă ceartă că mă cramponez prea mult în dicționar), aleg să susțin ”rozul bombon” (să fie cu m, dacă așa ne e regula), cu atât mai mult cu cât descopăr că pare să aibă efecte interesante asupra psihicului. Dar despre asta vă povestesc altădată…
laic. 🙂
„…îmi propusesem să citesc în fiecare săptămână câte o carte.”
Consider ca (intrucat avem toti mari variatii in program care conduc la variatii mari ale timpului disponibil in anumite perioade) ar fi mai practica (si mai eficace) ideea nu de „o carte pe saptamana”, ci cea de „50 de carti pe an”. (Cateva saptamani fara lectura (suficienta) pot fi „recuperate” ulterior, citind mai mult dupa relaxarea programului.) Sau (ca sa nu ne „lasam pe tanjala”*, amanand cititul in mod nemotivat, „ca si asa se poate recupera”), sa spunem ca ar fi nu o inlocuire a ideii initiale, ci o completare a acestreia.
* Stie cineva de unde vine expresia?
„…a devenit ușor nerealist obiectivul acesta…”
In varianta mea se poate actualiza la (sa zicem, daca „una pe saptamana” e doar USOR nerealist) „40 de carti pe an” (sau chiar la mai putin, dar fara a risca abandonarea (quasi)completa a cititului).
„…aș zice că îmbogățirea lexicală și informațională sunt primele două mari beneficii ale cititului…”
…alte beneficii fiind pe de o parte „slefuirea” modului propriu de exprimare si pe de alta parte corectarea unor idei proprii gresite (sau inlocuirea unor idei cu altele superioare*).
* La lecturarea „Artei conversatiei” a Ilenei Vulpescu (sper ca ati citit-o, daca nu – v-o recomand cu caldura), citind episodul cu „haşbilicele” (!) mi-am… revizuit atitudinea (mentala) fata de cei cu tare morale, si am inceput si eu sa consider rautatea, zgarcenia, lacomia, lenea, nesimtirea etc unor persoane drept infirmitati psihice, si – in locul dispretului de odinioara – sa simt pt acestea compatimire, in acelasi fel in care simt compatimire fata de persoanele cu infirmitati fizice. Nota bene: nu-mi plac mai mult, continui sa consider ca ar trebui sa faca eforturi pt a-si corecta respectivele trasaturi psihice, nu consider ca au justificare, nu ma port mai ingaduitor cu ele (ca nu-s prostul lor) si continui „sa ma ratoiesc” la ele pt corectarea macar momentana a atitudinii lor macar fata de mine si „ai mei”, ci mi-am schimbat doar atitudinea psihica fata de ele (mai putin – cel putin deocamdata – in prezenta lor, cand firea vulcanica ma impinge sa reactionez combativ, chiar daca nu si nu violent (deficienta asta mi-am corectat-o mai demult, in imprejurari pe care poate le voi relata altadata si/sau in alta parte) cat mai mult atunci cand ma gandesc la ele „la rece”).
dexonline.ro, Victor. toată lumea-ți zice, tu ‘Batman, Batman’ 😀
TÂNJÁLĂ, tânjeli, s. f. Un fel de proțap care se foloșește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală sau pentru a transporta greutăți mari. ◊ Expr. A se lăsa pe tânjală = a) (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală); b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. – Et. nec.
v: Regret, obtuzitatea mea persista (motivata – sper – doar de febra) – nu reusesc sa sesizez legatura (devenirea) acestui apelativ din comportarea mea. (Mi s-a spus mie in viata in multe feluri, unele mai laudative (poate chiar nemeritat de elogioase), altele mai… malitioase, poate chiar defaimatoare, majoritatea – amical-jucause, nu-i suparare pt inca un apalativ. Da’ macar daca l-as intelege (daca i-as intelege rostul, devenirea)…)
Eu n-am (si n-aveam) absolut nici o indoiala ca SUNTETI cativa (dintre cititori) care cunoasteti raspunsurile la toate intrebarile de acest gen pe care le pun eu (sau macar la majoritatea acestora), dar (avand in vedere multimea cititorilor precum si faptul ca – dupa cum rezulta din unele (destul de multe) dintre comentarii – nu toti sunt foarte bine informati) intrebarile mele intentioneaza sa aiba rostul de a trezi la cititori (macar la cei cu o fire mai curioasa, mai speculativa si scotocitoare, asa cum e a mea) curiozitatea de a afla o insolita informatie inedita. („Insolit” nu raspusul – in general nu e greu de gasit – ci intrebarea: mie personal INCA mi se mai intampla (cu referire la lucruri banale, pe langa care trec / pe care le folosesc mai in fiecare zi) sa descopar din-cand-in-cand, mai pornite de la mine, mai sugerate de altii, acest gen de intrebari care (intrucat subiectul este (cel putin in aparenta) atat de bine cunoscut si de mult utilizat) sunt (cel putin pt mine) surprinzatoare.)
aaaa, tu pui doar întrebări retorice! nu m-am prins, mă scuzi, bine că mi-ai zis, să nu mai răspund fodată la ele 😀
da’ o mică recomandare îmi permiți? poate mi-ar fi mai ușor să-ți urmăresc ideea (și-aș înțelege-o mai devreme) de n-ar fi întreruptă la fiecare două cuvinte de construcții incidentale; maniera asta de-a scrie mi se pare foarte obositoare la citit. iar dacă scrii răspunsuri ample în felul ăsta, sincer și cu regret îți spun că nu le mai citesc.
pardon, am uitat:
Ma voi stradui sa ma conformez – da’ nu promit: greu inveti cal batran in buiestru…
Mi-ar parea rau sa te pierd de cititor. Oricum, multumesc pt bunavointa manifestata pana acum fata de mine.
🙂 ei, prietene, de dragul matale fac eforturi, nu renunț, dar chiar m-ar bucura să mai perii din incidentale. îți mulțumesc și eu, anticipat.