Locatar

10

Până ieri m-aș fi contrazis cu oricine că locatarul e individul care locuiește undeva. Și chiar dacă am mai dat peste informații surprinzătoare de când scriu aici, pentru mine asta cred că intră în top 3 revelații :).

Așadar, dacă și voi credeați că vecinii voștri din bloc sunt locatari, aflați că locatarii sunt strict cei care locuiesc cu chirie. Sigur, are sens dacă e să mă gândesc la ce înseamnă de fapt locație, însă pentru mine e o noutate sensul ăsta restrictiv.

Distribuie:

10 comentarii

  1. Da, mă surprinde mirarea voastră, mie mi se părea evidentă semnificația și legătura dintre contractul de locațiune și locatar = chiriaș. Dar rămâne un detaliu care mă jenează: nu cred că e corect "cei care locuiesc în chirie" ci mai degrabă eu aș zice "cu chirie" ! Eu "stau în casă" ca și în expresia "stau în baie"... dar iau casă cu chirie.... probabil pentru că nu încap "în chirie"...:P

    uite că dex.ro îmi dă dreptate:
    chiriáș, -ă s. (d. chirie). Locatar care ĭa casa cu chirie.
    Sursa: Dicționaru limbii românești

    CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană sau instituție, organizație etc. care ia cu chirie o locuință, sediul unei instituții, unui magazin etc. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș.
    Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

     (0)
     (0)
  2. Este "cu chirie" si "in gazda".
    Recunosc ca folosesc termenul "locatar" ca fiind cel care locuieste undeva. Dar adevarul este ca nici nu stiu exact cum ar trebui sa inlocuiesc acest termen.

     (0)
     (0)
  3. Sunt asociații de locatari și asociații de proprietari...
    Dar pentru a desemna pe cel care locuiește undeva... putem zice LOCUITOR ?
    LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s. m. și f.] – Locui + suf. -tor.
    Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
    care mai nou :
    LOCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care trăiește într-un anumit loc. ~orii orașului. [Sil. -cu-i-] /a locui + suf. ~tor
    Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române

    dar și LOCATAR se poate folosi pentru că are si sensul de "Persoană care locuiește stabil într-un imobil." ca neologism...

    LOCATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care locuiește stabil într-un imobil. ♦ Posesor al unui contract de locație (1); chiriaș. [< fr. locataire].
    Sursa: Dicționar de neologisme

     (0)
     (0)
  4. @Emi: io n-am zis că-i corect sau nu "în gazdă" și nici nu e relevant dacă e sau nu corect, am zis doar că de la sintagma asta e posibil să fi venit contaminarea.

     (0)
     (0)
  5. Mie mi se clarificase (oarecum, ideatic dar neverbalizat) intelesul cuvantului "locatar" in nu-mai-stiu-CARE imprejurare cand aflasem de existenta "conjugatului" ("reciprocului") sau: locator.

    Cricket: Probabil ca prin pregatire, ocupatie sau preocupare esti apropiat al sistemului judiciar / comercial. (Sau sa fi fost o simpla intamplare familiarizarea dumitale cu "contractul de locatiune" pana la nivelul de a-l folosi ca referinta?)

    Emi: "Ești 100% sigur că ”în gazdă” e corect? 🙂 "
    Depinde pe de o parte de varsta, statutul socio-matrimonial, sanatatea si aspectul gazdei si pe de alta parte de "amabilitatea", "darnicia" ei / dispozitia ei de a "coopera"... (si de imprejurari) 😛

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu