Ce am învățat eu din primele perle de anul ăsta? În primul rând, mi-am dat seama că generația asta e foarte sensibilă. De exemplu, un elev a fost pur și simplu „cuprins de inimă de personajul Mara„. Un altul „nu are o carte preferată dar a fost impresionat de abecedar, din care a învăţat primele litere, dar şi primele poezii” și chiar și așa pare să fie mai interesat decât cel care susține că „eu şi cartea suntem două zări foarte îndepărtate„.
Poate că e normal ca lucrurile să stea așa dacă ei consideră că „relaţia profesor-elev e un amestec năstruşnic de sentimente„, iar „conflictul dintre profesor şi elev ajunge şi la vărsare de sânge„. Însă chiar și atunci când nu-l ai la inimă pe cel ce îți ghidează pașii, autorul și opera te pot cuceri. De fapt, „autorul îmi prezintă ca să văd nişte imagini auditive şi nu numai” și tocmai prin acest procedeu „Ion Creangă ne-a adus în faţă punguţa cu doi bani în care a învins binele„. Dar binele e mână în mână cu dragostea și chiar dacă te face să te porți ciudat uneori (de exemplu, “să-ți curgă privirea din ochi când îl privești“ pe cel drag), „iubirea este cel mai frumos lucru pentru că aşa m-a învăţat mama care îl iubeşte pe tata„.
Și dacă tot veni vorba de dragoste, nu putem să-l uităm pe Eminescu… Doar el a scris Luceafărul, care “e cea mai lungă poezie românească şi din lume, deşi nu s-a hotărât exact câte strofe are”. Tot el a scris și despre floarea albastră și, zău, „ce poate fi mai frumos ca o floare albastră? Aşa i-a venit poetului ideea să scrie despre iubirea lui cu o floare care nu creşte pe toate drumurile„. Numele său se leagă și de niște scrisori – „dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerată a treia„, scrisori în care pare să-și facă loc și „Mircea cel Mare, care prima dată a fost bătrân„. Acesta din urmă „stă la un discurs cu Baiazid” care îl primește „politicos, dar cu obraznicie, şi-l face în tot felul, ca pe o albie de porci„.
Dar avem și alți autori români cu oarece contribuții semnificative – de pildă, „balada e o specie a liricii populare inventată de Ciprian Porumbescu„. Și dacă tot veni vorba de balade, sper că știați că „mulţimile de boieri exploatatori îşi ţineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atacau şi îi uşurau de bani în toate baladele„. Și bine le făceau că le mai luau din bani! Uite, sărmanul Dionis! „Acest Dionis este pur şi simplu distrus de lăcomie, ajunge să se teamă şi de sine, ca nu cumva să i se fure banii„.
Până la urmă totul e bine când se termină cu bine. Cam ca în La Cireșe, unde „totul s-a rezolvat şi a ieşit cu brio„.
PS: Țineți-vă receptoarele aproape (receptorul fiind ”o femeie foarte frumoasă”) și aveți mare grijă cu cratimele – pe lângă faptul că mai „erodeaza o vocală„, „cratima uneori apropie sau alteori departează„.
PPS: „Sper că va plăcut”.
:))
Si astia sunt oamenii de maine. Avocatii, medicii, PROFESORII, jurnalistii, bancherii, parlamentarii de maine. Nu mai am ce face in tara asta/
Laura, ce te face să crezi că în alte țări nu există agramați sau oameni care aberează? Dacă eu sunt profesor, asta înseamnă că merit să fiu băgată în aceeași oală cu acei oameni? Generalizarea e mama interpretărilor. Tu te încadrezi în acel tipar? Încă mai sunt oameni inteligenți în țara asta amărâtă, care știu să scrie corect și să se exprime frumos.
Nu a spus nimeni ca nu exista si in alte parti. Si eu sunt profesor, dar ma gandesc la faptul ca, din cei care „produc” perlele astea, vor iesi poate alti profesori, avocati ori medici. La asta ma refeream. Si atunci cum sa imi mai educ odrasla, daca se intoarce de la scoala si spune „profa de romana a zis ca tu nu ai dreptate si putem sa folosim DECAT oricand vrem noi, nu numai la negativ, cum mi-ai zis tu”?
Știu ce spui, e lupta asta continuă pentru educația copilului. Ca părinte te străduiești să-i oferi tot ce e mai bun, ca să se dezvolte armonios și să fie un copil inteligent, bine educat, dar și tu și copilul vă veți ”lovi” de anumite obstacole. Într-adevăr este frustrant să vezi cum munca ta e distrusă de niște incompetenți.
Laura..Ori copilul tau minte,(profa lui nespunand tampenia aia referitoare la folosirea lui „decat”), ori „profa” e profana (ca sa nu spun idioata). Desi inclin mai mult spre prima varianta mai mult pt. ca mi se pare INCREDIBIL si inacceptabil ca o profesoara de romana sa sustina asa ceva.. Eu cred chiar ca as purta o discutie lamuritoare [ in sensul veridicitatii afirmatiei profei (minte sau nu copilul?) si nu al oportunitatii folosirii cuvantului „decat”] cu profa. Cred chiar ca daca profa sustine tampenia aia, ar trebui transferat copilul de la scoala aia sau macar din clasa aia. Cum mi-as transfera copilul si daca proful de matematica sustine ca 11 x 11 = 131 in loc de 121 . E ceva de domeniul incredibilului. Eu am invatat intr-un oras de provincie si apoi am studiat inginerie la Iasi. Sunt departe de a fi un om de litere.Tocmai de aceea imi dau seama de importanta covarsitoare a primilor ani de studiu precum si de importanta calitatii invatatorului si primilor profesori. Si tot de aceea veneam cu propunerea transferului..Pare exagerat dar cred ca nu e. Sau tu ( imi permit acest apelativ cu respect ) va trebui sa ai grija mult mai mare in ceea ce priveste copilul tau …cum nu ma indoiesc ,de altfel, ca procedezi si acum. Eu nu as ezita sa-i spun copilului meu ca „profa” lui e cel putin ignoranta. As submina astfel din autoritatea profesoarei lui doar pt. ca al tau copil sa puna sub semnul intrebarii afirmatiile ei si nu pe cele ale tale. In fine..E jale mare.Nu pot pricepe cum naiba e posibil ca cei mai multi dintre noii absolventi de liceu sa vorbeasca execrabil limba romana si s-o scrie si mai rau. E ca o apocalipsa. Avem absolventi de liceu aproape analfabeti. Am un nepot,premiant de altfel,care n-a citit nici macar o carte. Are in vocabular tot atatea cuvinte cat are si Hagi. Mi se pare o situatie aproape fara iesire.
” Desi inclin mai mult spre prima varianta mai mult pt. ca mi se pare „… Scz. pt. repetarea lui „mai mult”..dar sunt atat de indignat incat n-am mai avut rabdare sa recitesc textul inainte de postare.
Unul dintre elevii care au obtinut media 10 la BAC 2012, intervievat fiind la un post TV, a spus in prima fraza incropita ca invata de la inceputul ” clasei a DOISPREZECEA”. Desigur, in mod aproape firesc,doar cateva fraze mai incolo a spus „…..DOISPREZECE clase”. In mod cert, daca ar fi fost vorba despre clasa ce urmeaza clasei intai, nu ar fi spus „clasa a DOILEA ” si nici „DOI clase”. N-as fi postat randurile acestea daca nu ar fi fost vorba despre un elev care a obtinut 10 la BAC si daca nu ar fi vorba despre o greseala f.frecventa in ultima vreme . DOISPREZECE in loc de DOUASPREZECE are din ce in ce mai multi adepti ,indiferent de sexul celor care cuvanta. Am mai observat ca anumite greseli, cum ar fi folosirea eronata a cuvintelor DOISPREZECE, PROCENT, CIFRA, in loc de DOUASPREZECE, respectiv PROCENTAJ si NUMAR, au tendinta de a fi repetate din ce in ce mai des in mod special de prezentatori si realizatori TV. O frecventa ingrijoratoare are si folosirea complet aiurea a frantuzismului „vis a vis” in loc de „apropos” (am scris special „apropos” si nu „apropo”) sau „referitor la”. Si „trebuiesc” apare din ce in ce mai des. E ceva deprimant . Ar fi interesant de introdus o lege care sa sanctioneze pecuniar pe cei care gresesc in limba romana( fiind realizatori tv., gazde ale unor emisiuni , prezentatori sau invitati permanent ai unor emisiuni ) Sau si mai interesant ar fi ca fiecare post TV care gazduieste greseli de exprimare in limba romana, sa realizeze emisiuni despre limba romana a caror durata sa fie direct proportionala cu numarul greselilor debitate. )) Stiu ca suna a gluma…dar incerc sa elimin deprimarea ce m-a cuprins..)).. „Parerea mea”.
Da, da. Eventual să facă și emisiuni culturale proporțional cu cele mondene. Din păcate, n-ar avea cine știe ce audiență…
cerchez duiu (July 6, 2012 at 11:02 pm): „As submina astfel din autoritatea profesoarei lui doar pt. ca al tau copil sa puna sub semnul intrebarii afirmatiile ei si nu pe cele ale tale.”
Scuze ca intervin, dar opinia mea este ca „ăl mic” ar trebui sa fie invatat sa puna la indoiala afirmatiile neargumentate ALE ORICUI (INCLUSIV ale parintilor si educatorilor), neacceptand aceste afirmatii drept corecte decat in momentul in care l-au convins – in care el nu mai poate nascoci nici un criteriu, nici o modalitate (veridica) de a contesta adevarul respectivei afirmatii.
SAU (varianta mai putin buna, dar viabila) sa fie invatat sa accepte drept adevarate informatiile obtinute de la persoanele in care are incredere. Dar in acest caz, daca ii contesti dreptatea unuia dintre educatorii sai (in cazul dat – a profesoarei de romana), educatorul respectiv trebuie indepartat, inlocuit, nu mai poate fi permis sa supuna copilul altor afirmatii referitor la care copilul sa nu poata sa se decida daca sa considere ca sunt corecte sau false.
VictorCH. Desigur ca e de dorit sa procedeze asa cum spui orice elev..Dar cred ca nu poate proceda astfel un elev in clasa a2-a , de ex. In primele clase, eu am fost invatat sa iau ca fiind „sfinte” cele spuse de invatatoarea mea. Ce-i drept, mama mea fiind cadru didactic, mi-a insuflat fata de invatatoarea mea mai mult decat respectul pe care astazi parintii incearca sa-l insufle copiilor in ceea ce priveste dascalii lor. Cred ca ceva mai tarziu copilul poate pune la indoiala informatiile primite. Nu cred ca e normal ca un copil sa puna sub semnul intrebarii orice i se preda la scoala. Ar innebuni daca ar pune sub semnul intrebarii si ar verifica tot ce i se preda de catre profesori. Firesc e sa ia de bun ce ii spune un dascal. Tocmai de aceea in cazul de mai sus ( caz flagrant de incompetenta ) eu, daca as fi parinte, as spune pur si simplu copilului ca EA, profa de romana e cel putin nepregatita. Sunt absolut convins ca daca o asa-zisa profesoara de romana sustine idiotenia aia in ceea ce priveste (era sa spun vis-a-vis) conjunctia DACA, are nenumarate alte lacune in domeniu. Si daca e intr-una din clasele mici, profesorul de limba romana fiind CEL MAI important (desigur „dupa parerea mea”), as incerca sa mut copilul de la acea profesoara. Nu ar mai merge sa-l las cu ea dupa ce sunt OBLIGAT sa-i subminez autoritatea. Cred ca in ceea ce priveste punerea sub semnul intrebarii a informatiilor pe care urmeaza sa le asimileze, da,ai dreptate. Dar timpul s-o faca vine abia dupa ce asimileaza o seama de cunostinte fundamentale printre care se numara si ceva gramatica elementara. Ca elev, mai ales in clasele mici, este extrem de important sa ai in primul rand un invatator adevarat, apoi macar 2 prof. „adevarati”(de romana si mate). In mod normal nu trebuie sa ajungi sa pui semnul intrebarii teorema lui Pitagora predata de proful de mate si nici folosirea lui DACA. Totusi daca se intampla sa ai un prof. incompetent….hmmmm. Eu n-as lasa copilul meu sa invete limba romana cu profa aia. Ar trebui ca dupa fiecare lectie de romana sa verific ce i-a spus la scoala.. Si apoi, nu toti parintii stiu bine romana sau matematica(sau pe ambele). In concluzie : in cazul de mai sus, unde cred ca e vorba de o clasa „mica”, nu poti sa ai pretentia ca al tau copil , CITEZ, ” sa fie invatat sa puna la indoiala afirmatiile neargumentate ALE ORICUI (INCLUSIV ale parintilor si educatorilor), neacceptand aceste afirmatii drept corecte decat in momentul in care l-au convins – in care el nu mai poate nascoci nici un criteriu, nici o modalitate (veridica) de a contesta adevarul respectivei afirmatii” (am incheiat citatul).
Se pare ca in afara de vreo 2 virgule am omis si cuvantul „SUB” , pe undeva, pe langa un semn de intrebare referitor la teorema lui Pitagora . Nu reusesc sa-mi fac un obicei din a reciti ce scriu inainte de a posta. Asta e..Scz..!
Dragii mei, va cer scuze pentru absenta. Intre timp, am fost sa vorbesc cu profesoara (care da! este de o incompetenta vecina cu nebunia). A luat 1,25 la titularizare. Sa nu iti vina sa plangi? Am chemat-o si pe directoare (profesoara de romana la randul ei – cele 3 fete cucuiete), care a pus-o pe profesoara de la clasa sa ii scrie pe tabla conjugarea de la „a uri”. Sa va spun cum a scris? „a ura”. Si pentru ea cariera s-a terminat in aceasta scoala.
cerchez duiu:
1. Nu luasem in considerare cazul unui elev atat de „mic”. (Slaba scuza: in ultima vreme nu mai urmaresc acest blog decat sporadic (majoritatea celorlalte bloguri pe care obisnuiam sa le urmaresc asiduu – nici macar atat) din cauza lipsei de energie personala (sunt „prins” cu altceva), si probabil atentia nu-mi era concentrata doar aici.)
2. PANA LA „teorema lui Pitagora” (echivalentul gramaticii), tre’ sa aiba suficienta incredere incat sa „toceasca” „tabla inmultirii” (echivalentul vocabularului).
3. NICI EU nu prea apuc sa-mi recitesc textele inainte de a le expedia…
Laura: Felicitari pt rezolvarea reusita. Copiii din acea clasa au noroc de faptul ca macar unul dintre parinti stie, poate si vrea sa faca ceva.
„La vremea mea”, eu am trecut printr-o faza similara, dar eram elev de liceu. Toata clasa in cor am scos „in huiduieli” afara din clasa suplinitoarea de la romana atunci cand (cu o caligrafie impecabila) a scris pe tabla ca urma sa invatam despre „George Ibraileanu”. A fost destul de proasta incat sa se duca sa se planga de raul tratament pe care i-l aplicasem directorului scolii (profesor de matematica, dar nu „incuiat”). Acesta a venit in clasa ca sa afle CE se intamplase de fapt, si singura noastrra replica a fost sa-i aratam tabla. A plecat din clasa cu suplinitoarea de romana (profesoara titulara – in concediu de maternitate atunci – era de nota unsprezece), si din acel moment nimeni dintre elevii scolii n-a mai stiut CE s-o fi intamplat cu suplinitoarea.
Culmea este ca acesti copii, de la clasa odraslei mele, veneau la mine in unele seri, ca sa le mai explic una-alta, astfel ca nu erau complet neajutorati. Dar cei care nu au parinti profesori ce fac? Aia sunt viitori agramati cu 1,5o la BAC.
Bravos….A fost exact cum banuiam. Tipa are desigur multe alte lipsuri in domeniu. Si rezolvarea a fost ideala(dar merita chiar si efortul unui transfer daca nu scapa altfel de agramata). Au scapat si colegii fiului tau de pericolul ala public. Felicitari. Eu abia acum imi dau seama ca am fost totusi norocos. Am avut parte de profesori adevarati care m-au facut sa nu-mi fie rusine acum de felul in care ma exprim. Si asta desi mie mi-a placut dintotdeauna matematica cel mai mult. Stiu ca parintii mei au avut un rol important (daca nu chiar principal) in asta dar nu pot omite meritele primului meu prof. de romana. Profesor care si cand mai comiteam o nazdravanie stia cum sa procedeze. Imi aduc aminte cum intr-o zi,eu fiind seful clasei pe atunci ( insarcinat cu verificarea colegilor daca si-au scris compunerile, de ex.) , fiindca pe mine nu ma verifica nimeni cu regularitate mi-am permis sa nu-mi scriu compunerea in acea zi. Dupa ce proful a ascultat pe cativa dintre colegii mei, m-a pus si pe mine sa citesc a mea compunere. Neavand nimic scris, am luat caietul si am inceput sa palavragesc mimand cititul si dand si pagina din cand in cand. Dupa ce m-a laudat, a urmat din pacate( „din pacate”…asa am am gandit atunci) si solicitarea caietului pt. cautarea eventualelor greseli de ortografie. A urmat un intreg scandal (” cine ti-a dat caietul sa citesti?”…verificarea celorlalte caiete sa se afle de pe caietul cui am citit…in fine..) Acum imi aduc aminte amuzat de groaza ce ma luase in stapanire atunci precum si de rusinea netarmurita ce ma incerca. Am aflat dupa muuuulti ani (cativa dupa ce am terminat prima facultate) de la mama mea ca profesorul, desi ma certase ingrozitor atunci (cearta urmata si de o urecheala din partea mamei mele), i-a povestit de fapt mamei mele foarte amuzat el insusi de intamplare. Dar pe mine m-a invatat ce inseamna raspunderea si asumarea ei..Un adevarat Dascal care nu urmarea sa ne invete doar invatarea materiei ci si cate ceva despre etica si morala. A nu se intelege ca am fost un tocilar adevarat, ba dimpotriva( spun asta nu pt. ca mi-ar fi rusine ci doar pt. a pastra adevarul). Am facut sport de performanta si desi am terminat liceul la o clasa speciala de matematica am vrut sa dau la IEFS. In fine. Ideea este ca le multumesc si acum primilor mei dascali pt. tot. Cine minimalizeaza rolul lor in ceea ce priveste transformarea picilor in oameni adevarati, greseste profund. P.S. De unde am pornit si la ce am ajuns…Se pare ca simteam nevoia sa multumesc inca o data invatatoarei mele si profesorilor de scoala generala in special si am folosit pretextul de a scrie Laurei..Merci si gazdelor pt. oportunitate.
P.S 2. Multumiri adresate lor mai ales pt. ca toti (in afara invatatoarei mele) au plecat dintre noi. De fapt un umil omagiu !
Mi se pare cea mai simpatică și inspirată expunere legată de perlele de la Bacalaureatul ce a a avut loc anul acesta. Felicitări !
Mulțumim! Și ne bucurăm că ți-a plăcut! 🙂
Hahahgagaha,is beton elevj astia,habar nu au de nimic,da is curajosi,si iti exprima parerea lor fata de fiecare subiect.bravo!!! Am ras pe cineste in seara asta !astea sunt mai amuzante decat bancurile!!!
Ai ras pe chinezeste? „elevj” se scrie cu doi de „j” in cazul acesta. :))
Foarte desteapta esti tu,tatiana,mancatish mintea ta,scriu de pe telefon si nu tot timpul nimeresc tastele.da na ma bucur ca exista inteligenti ca tine sa ma corecteze :))
Andreea, chiar daca acceptam ideea semnului tastat gresit din cauza dispozitivului de pe care scrii (desi – din cate stiu eu – chiar si telefoanele mobile au un ecran pe care se poate citi EXACT ceea ce s-a tastat, deci se poate corecta), TOT n-ai dreptate: INTELEG (Hm!) ca in loc de „i” ai tastat „j”, dar in acea constructie cuvantul „elevii” trebuia scris cu DOI de „i”, ori in textul dumitale apare un singur „j” (si aici nu mai merge ca la bani sau la greutatile cantarului, sa spui ca „un zece” inlocuieste „doi de cinci”). In acelasi fel, as putea eventual sa inteleg absenta vreunui semn, dar in textul dumitale „cinste” are un semn IN PLUS („cineste”), fapt care chiar daca pe o tastatura „normala” qwerty ar putea fi acceptat (litera suplimentara fiind considerata a fi fost „agatata” din greseala de deget), de pe tastatura telefonului mobil aceasta explicatie nu mai este acceptabila. Sa-ti mai atrag atentia si ca la majoritatea semnelor de punctuatie (punct, virgula, semn de exclamare etc) SE lasa spatiu dupa semn dar NU SE lasa si inainte de acesta? Sau doresti cumva sa-ti comentez in acelasi fel tot textul ambelor comentarii?
(Ai putea sa fii putin mai atenta ce – cui raspunzi: Tatiana in primul rand ti-ar putea fi mama (si ESTE inteligenta – SI educata), si in al doilea rand corecteaza cu blandete – glumind, nu batandu-si joc – si fara a se inversuna impotriva celor corectati.
MAI MULT decat atata: daca vei fi dumneata cat-de-cat un pic mai atenta, vei remarca faptul ca – spre deosebire de dumneata – ea (si eu, si autorii blogului, si majoritatea celorlalti comentatori) uneori „ne duelam” intre noi cu IDEI emise de altcineva, nu cu PERSOANA care a emis ideile cu care nu suntem de acord.
Iti urez sa fii sanatoasa si altadata sa comentezi mai corect – atat ca idei sustinute cat si ca modalitate de formulare / scriere a acestora).)
De-a cui sunteti voi?ca tot uit :))
Acum tu victor chiar ca esti de la tara :)) sau pur si simplu esti plictisit rau frate :))
” De-a cui sunteti voi?ca tot uit :)) ”
Misto asta! Si eu o folosesc. Numai ca eu zic „ai cui”…
O bila alba pentru cratimă, care e la locul ei. O bila neagra pentru ca eu cred ca esti baiat si nu fata. Din nou o bila alba pentru ca esti pasare de noapte ca si noi ( data fiind ora la care ai scris aici ).
Victòr, mon chevalier sans peur et sans reproche… tu stii ca eu il apreciez, macar si numai pentru faptul ca a intrat aici. Inseamna ca ceva in creierul lui misca.
Da, Tatiana, misca – da’ misca gresit.
Las-o (sau – vorba ta – poate „lasa-l”), nu vezi ca – in ciuda faptului ca I-AM SUGERAT (verbatim) modul corect de a proceda, insista ca in continuare sa emita aprecieri nu la adresa ideilor enuntate, ci la adresa autorului ideilor? (De parca ar avea asta vreo relevanta in privinta eventualei corectitudini a ideilor mele…)
Nu vezi ca atunci cand ramane fara argumente revine la clasa a doua, si – neputandu-mi combate in mod logic argumentele – singuru’-‘i contra-argument ramane (desi ne-verbalizat ca atare – „esti prost”? (Pardon – de data asta nu-s chiar prost, ci doar „plictisit” „de la tara”…)
Peizanule! :)))
Acia is – cine m-a strigat pe nume? 😀 ( 😛 )
Nu te-am strigat, era doar o constatare. :))
Vai ce mine , ce mai perle , si pe langa asta ce mai cearta in coment-uri( nu sunt bun la amstecat engleza cu romana)
George, zi-ne tu una bună 🙂