Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Eu știu că înseamnă același lucru și inclusiv DEX pare să spună că ar fi sinonime. Însă zilele astea cineva a încercat să-mi explice că vanitatea ar fi de bine și e un ceva care te stimulează să crești, iar orgoliul ar fi de rău și te ține în loc.
N-am putut să fiu de acord (și din punctul meu de vedere sunt cam de rău amândouă), dar sunt curioasă cum percep și alții diferența dintre cele două (dacă o percep).
Îs de rău amîndouă, după cum bine zici. 🙂
(pe lîngă subiect: pe mine mă zgîrie acel „și inclusiv” – mai ales dacă mă uit la definiția lui inclusiv, „Împreună cu; și cu. ♦ Și cel din urmă (dintr-o serie de numere, de date etc.)”)
1. Dupa cum si cat stiam eu (fara insa sa fi pus (neaparat) ideile in cuvinte), prin comparatie cu „mandria” (care este un simtament de multumire (auto)satisfacuta (pt vreo realizare pe care o consideri deosebit de meritorie), simtamant interiorizat, pe care-l simti fata de tine insuti, si care ar trebui sa-ti influenteze in bine parerea TA despre tine insuti), „orgoliui” ar fi un simtamant oarecum similar, dar proiectat inafara, resimtit fata de celorlalti, fata cei a caror parere despre tine ar trebui sa fie influentata de realizarea despre care e vorba, iar „vanitatea” (ruda lexicala cu „van” = „zadarnic”) ar fi un (oarecum) cam acelasi tip de simtamant, dar care (indiferent daca este doar interiorizat sau si exteriorizat) nu prea are la baza o realizare importanta pe care sa fie construit.
2. Sunt (vorba lui v) „de rau” amandoua (fiindca ambele denota lipsa de modestie)… da’ poate ca NU NEAPARAT (nu intotdeauna) AMBELE „de rau” (si nu la fel de rau ambele): imi spunea cineva odinioara ca „majoritatea inventiilor (nu si cele mari, esentiale pt supravietuire) sunt realizate fie de catre lenesi (in cautare de posibilitati pt a nu mai trebui sa munceasca atata), fie de catre orgoliosi („Uite, ma, ce-am fost eu in stare!”)”, si ca un om (harnic din fire) singur pe o insula pustie n-ar mai face inventii. Asadar , spre deosebire de vanitate, care nu cere realizari pt a exista, orgoliul ar putea sa fie (prin el insusi) un „motor”, un imbold spre cine-stie-ce realizare.
v, inclusiv DEX din seria surselor de informare pe tema asta…
Victor, totuși, care e distincția dintre cele două? Altfel, nu zic nu. O fi și orgoliul și vanitatea bune la ceva. Mă pot gândi cu ușurință la oameni care au fel de fel de reușite colaterale unor motivații destul de nefericite…
Mi-e greu sa explic altfel decat ca orgoliul este o manifestare doar exterioara si ca este justificat de realizari meritorii pe cand vanitatea poate sa se manifeste doar exterior, doar interior sau mixt si ca nu e justificata prin nimic mentionabil.
Comentariul lui v cred ca nu se referea la partea „inclusiv DEX” ci la sintagma (combinatia) „si inclusiv”.
exact.
O diferențiere posibilă, unde cele două cuvinte sigur nu se suprapun: cine își cumpără un tricou no-name ieftin pe care apoi îl face să treacă drept unul „de marcă”, dă dovadă de vanitate, dar nu de orgoliu.
Victor, v, cum ați rescrie? Și e cuvânt de legătură…
Cicu, aici îți dau dreptate 🙂
depinde. ‘și DEX pare să spună’, ‘ba chiar și DEX pare să spună’, ‘inclusiv DEX pare să spună’ – deși nu-i prea văd rostul lui inclusiv aici, nu e nici enumerare de resurse, nici generalizare. îmi pot închipui că îl percepi ca avînd mai mult un rol de întărire (rolul lui chiar din exemplul meu) și de aceea nu ți-a sunat strîmb.
Și tot legat de diferențiere: un înfrînt în luptă care refuză să se plece în fața învingătorului, chiar știind că își riscă viața prin asta, dă dovadă de orgoliu – nu de vanitate. Nu…?
Cicu: Da!