Mă pregăteam să scriu undeva despre vasul ăsta termorezistent, dar chiar dacă eram destul de sigură că-i zice Jena, am hotărât să verific. Ei bine, prietenul Google mi-a sugerat să caut Yena, DEX și DOOM n-au o părere oficială, iar referințele din alte dicționare țin cu Iena.
Așadar, încă n-avem un răspuns de la autoritățile care tranșează clar problemele de genul acesta, dar îmi explic de ce alte dicționare au optat pentru forma Iena. Numele pare să fie peluat din limba germană (Jena) și, dacă-mi amintesc eu bine din bruma de germană pe care am învățat-o la un moment dat, într-adevăr s-ar citi Iena, iar limba română tinde să preia fonetic.
Este în germană, și cum pentru cei care nu știu „Jena” ar fi jenant, se transcrie Iena, așa cum se pronunță și în germană. Niciodată Yena.
de unde-or fi scos-o pe asta cu Yena? orașul se cheamă Jena, desigur.
dar sintagma cea mai sigură e „sticlă termorezistentă”.
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/302532/Jena-glass
Da. Denumirea vine de la sticla fabricata de sticlarii din Jena. In 1881 este inventata de catre germanul Otto Schott sticla termorezistenta. Mai tarziu, in 1884, a fondat la Jena, impreuna cu fizicianul Ernst Abbe si Carl Zeiss, ceea ce urma sa devina fabrica Schott si Cie. Practic Otto Schott a descoperit ca adaugand acid boric in sticla normala, ea devine termorezistenta
In mai toate retetele unde apare, autorii si autoarele scriu, din lipsa unei culturi generale care le-ar face onoare, tot felul de versiuni: IENA, YENA, ba chiar si YENNA. Cum se scrie corect a explicat mai sus cu lux de amanunte Slavulete Ovidiu.
@Mihai: Slăvulete Ovidiu a povestit diverse lucruri (interesante) despre orașul care în germană se scrie Jena. Cum se scrie în românește însă este o altă poveste.
Chiar dacă uneori preluăm scrierea originală, o mai adaptăm atunci cînd aceasta riscă să genereze confuzii. Vezi și orașul Pola din Croația, de exemplu. 🙂
Puținele dicționare românești care pomenesc orașul scriu – toate – Iena (și menționează originalul Jena).
Un argument suplimentar pentru toleranță: un cititor de ecran pentru persoane cu handicap vizual ar fi frumos să poată citi corect și el. Dacă scriem la fel cuvinte care se citesc altfel, în funcție de context, e semnificativ mai greu să nu greșească.
DOOM2 precizează că
1. În scrierea și pronunțarea în limba română a numelor proprii – de persoane și de locuri – străine din limbi scrise numai sau si cu alfabetul latin se respectă grafia și pronunțarea din limbile respective: […]
Deci ar fi Jena. Dar
3. Unele nume de locuri străine cunoscute de mai multă vreme la noi au, pe lângă formele cu grafia și pronunțarea originare – folosite în lucrări de specialitate (hărți, studii de limbă etc.) – , și forme tradiționale curente, intrate prin intermediul altor limbi și adaptate limbii române: […]
Deci ar putea fi foarte bine și Iena, avînd în vedere că Iena apare în dicționarul lui Șăineanu din 1929.
Iar în acest caz particular, Iena mi se pare preferabil – chiar dacă este o excepție.
Ca sa eliminam orice confuzie, in limba romana a fost adoptata denumirea Pola, dupa numele italian al frumosului oras din Peninsula Istria, Croatia, oras care a apartinut intre cele doua razboaie mondiale Italiei. Sigur ca in versiunea croata acest nume ar fi fost prea agresiv pentru unele urechi sensibile de la noi.
Si totusi nu pot fi de acord cu scrierea „IENA” pentru ca nu scriem nici NIU IORC SITI, nici CHEIP TAUN (in loc de New York City sau Cape Town).
Admirabil acest „ping-pong” intelectual ! Sunteti grozavi domnilor. Iata un mod – si chiar un model – civilizat de dialog in contradictoriu. Argumente, ratiune, exemple.. etc.
Asta as dori sa intalnesc si pe forum-uri.
Felicitari !