Vechil

3

Dat fiind faptul că m-am născut în 1988, eu practic n-am amintiri din comunism. Însă am auzit o mulțime de povești și, în plus, (încă) pot să observ zilnic atitudini și comportamente derivate din ”greaua moștenire”. Iar toate astea m-au format cu un fel de curiozitate aparte față de tot ceea ce a însemnat epoca respectivă, așa că citesc adesea materiale dedicate subiectului.

Cea mai recentă lectură cred că a fost articolul acesta, dar pe lângă niște informații noi despre specificul acelor timpuri, am mai dat și peste un cuvânt nou pentru mine – vechil. Și, dacă e cumva o noutate și pentru unii dintre voi, aflați că se referă la omul de încredere al unui moșier, la o persoană care supraveghea și administra munca de pe o moșie.

3 comentarii

  1. Din introducere s-ar putea înțelege că „vechilul” ar avea ceva cu comunismul 🙂 Dar nu - moșierii și burgezii ce defineau „regimul burgezo-moșieresc“ erau cei de dinainte de comuniști. Un exemplu poate reprezentativ:

    “Familia Eminovicilor a avut un destin tragic. Gheorghe Eminovici, tatăl lui Eminescu, născut în 1812, în satul Călineşti şi mort în 1877, se desprinde de satul său natal şi urmează şcoala la Suceava. La început intră cu bruma sa de cunoştinţe pe care o acumulase în şcoală în slujba unor proprietari din Ţara de Sus şi se deprinde a fi ,,vechil”, un fel de administrator de moşie. Un spirit cult, plin de vervă, vorbeşte nemţeşte, ruteneşte, româneşte şi idiş. Stă mai mult ca vechil în slujba boierului Balş, ale cărui moşii erau întinse în Dumbrăveni.[...]“

     (0)
     (0)
  2. ...si - inafara intamplatoarei rezonante oarecum asemenatoare - n-are nici o legatura cu "vechi" (asa cum imi imaginasem eu in copilarie, dupa ce citisem pt prima oara cuvantul si inainte de a-mi fi fost explicat intelesul sau corect.)

     (0)
     (0)
  3. ...iar din articol s-ar putea intelege ca vechilul e un slujbas servil ceea ce este fals.
    Din pacate tot articolul e de o amarastenie si o puticiune de limbaj (asta ca sa fiu in ton cu autoarea), care frizeaza o cota de retard avansat (tot pentru tonul autoarei).
    Revenind la limba romana, pot sa fac o lista intreaga de cuvinte si expresii folosite nepotrivit sau la limita (viziteaza...dupa imprejurari, fata ascunsa a deplasarilor, cat ce-a incheiat, etapa disiparii, l-a trimis...cu bobârnace, nesatisfacut, deturnaseră un avion din Oradea la Viena, sceptrul de cap al Republicii, a frânt şi ascensiunea). Un cuvant importat cu picioarele inainte, curent de la currently, insemnand la origini "in prezent" este deturnat cu sensul de obisnuit, zilnic (acceptat, dar fortat), cuvintul german leitmotiv apare "cratimat" (din nou de dragul autoarei), la fel si atu-uri, care are un singular scris altfel; de ce naiba-i mai pui cratima la plural daca a fost "romanizat". "Moldoveanul" e folosit intr-un fel ce sugereaza peiorativul, "acesta l-a urecheat, fără urmări" nici nu stii ce-ar vrea sa fie, management n-ai la Ceausescu dupa cum n-ai la Burebista samd.
    Prezentarea faptelor concrete e stangace si neclara iar tentativele de exprimare plastica se lasa cu calcaturi violente pe sireturi (iar in tonul autoarei).
    Uiti si ca Ceausescu a fost un monstru, ce sa mai pomenim de bietul vechil cu sensul si etimologia lui, iti vine sa faci o invitatie la o scoala de dans si patru clase dar....
    ...te lamuresti cand vezi "ca cacofonia" e de pe mosia lui Cartianu, iti explici cum retardul poate fi si avansat si regreti timpul pierdut cu lectura.

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu