Selfie

1

Am citit aici că ”selfie” a fost declarat ”cuvântul anului 2013” și nu chiar de oricine, ci de omuleții care au în sarcină Dicționarele Oxford. Ca să clarificăm de la început, ”selfie” e specia aia de poză pe care ți-o faci singur (de regulă cu telefonul) și pe care o plantezi pe rețelele de socializare. Se pare că termenul a fost folosit prima dată în 2002, pe un forum australian, apoi a apărut timid pe Flickr în 2004 și s-a răspândit cu mai mult spor în 2012. Totuși, în 2013 chiar s-a remarcat, pentru că frecvența de utilizare se pare că ar fi crescut cu 17000% față de anul precedent.

E drept că rețelele de socializare ne mănâncă din ce în ce mai mult timp, așa că e perfect explicabil de ce un termen s-a propagat atât de eficient dacă are legătură cu ele. Apoi, se pare că ne place să comunicăm din ce în ce mai mult prin poze (vedeți cum s-au schimbat în ultimii ani platformele pentru a permite încărcarea și expunerea mai facilă a fotografiilor); iar despre noi mai comunicăm (măcar) din când în când și prin poze cu noi înșine, doar că mediul ăsta ne permite să filtrăm foarte mult ce transmitem și probabil că cel mai controlat procedeu de fotografiere e chiar din categoria ”auto”. Și dacă e să mai luăm în calcul că cei mai mulți dintre utilizatori (și sigur cei mai activi) sunt dintr-o anumită categorie de vârstă (puternic preocupată de imaginea proprie), mi se pare de înțeles popularitatea lui ”selfie”. Ba chiar fără să pun la socoteală că au tot existat tendințe separate pentru categorii de ”selfies” (de exemplu, ”duckface”) și controverse aprige în jur lor.

Citește și:   Accepțiune

Însă cel mai interesant aspect din povestea asta mi se pare simplul fapt că cineva se ocupă de asta. Adevărul este că în orice domeniu lucrurile se schimbă în ritmuri din ce în ce mai alerte, deci și limbile se modifică mai repede. Mi-ar plăcea să aflu că, măcar de curiozitate, cercetează cineva și la noi dinamica. Și nu de alta, dar datele sunt mult mai ușor de colectat acum (puteți citi aici despre procedura celor de la Oxford Dictionaries, dar ținând cont de faptul că monitorizarea lor se bazează pe conținutul nou din mediul online, sigur s-ar putea implementa și la noi). Adică, per total, mi se par mult mai atenți la ce se întâmplă cu limba lor și mult mai deschiși la cuvinte noi (care se impun prin folosirea curentă). În schimb, inerția noastră e mult mai mare și părem ceva mai obtuzi la adiții. Și cum să nu fim așa dacă noi ne raportăm la un DOOM editat în 2005, în timp ce Oxford English Dictionary (similar cu DEX, dar care include absolut toate cuvintele, actuale sau ieșite din uz, cu toate formele și sensurile pe care le-au avut în timp) și Oxford Online Dictionary (un fel de DOOM cu tot cu mențiuni referitoare la sens) se actualizează de patru ori pe an?


Un comentariu

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?