A-şi da cu părerea sau A se da cu părerea

2

Am fost surprinsă prima dată când cineva s-a dat în vorbă cu mine  şi „s-a dat cu părerea” . Apoi au fost alţii care au făcut la fel. Nu m-am dat în vânt după formulare nici prima oară, dar nu m-am dat bătută şi i-am corectat pe toţi.

Na expresii în care îşi are locul reflexivitatea. Mai sunt încă vreo două pe lângă cele de mai sus, dar „a se da cu părerea” nu intră în categorie!

PĂRÉRE, păreri, s.f. 1. Opinie, punct de vedere; concepţie, idee, credinţă. ♢ Expr. A fi de părere = a crede, a socoti, a considera. A(-şi) da cu părerea (ori câte o părere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia. A fi de aceeaşi părere (cu cineva) = a fi de acord (cu cineva). A fi de altă părere = a crede altceva, a nu fi de acord. Părere de bine = bucurie, satisfacţie, mulţumire. Părere de rău = mâhnire, căinţă, regret, invidie. 2. Iluzie, închipuire. ♢ Loc. adv. Într-o părere = într-o doară; la întâmplare. ♦ (Concr.) Arătare, nălucire, vedenie, fantomă. ♢ Expr. O părere de… = o cantitate infimă de… – V. părea.


2 comentarii

  1. Pe vremea mea, Dl. Pruteanu sustinea la cursuri cum ca forma corecta ar fi "a-si da parerea", iar "a-si da cu parerea" un barbarism. Eu inca mai cred in ce spunea fostul meu profesor.

     (3)
     (0)
    • Si eu cred la fel, desi eminentul domn Pruteanu, nu mi-a fost profesor (direct, la facultate).

       (0)
       (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?