Cacofonia nu este o greşeală gramaticală, ci doar o alăturare de sunete mai puţin fericită. Cuvântul are origini greceşti – „kakos” = rău, urât şi „phone”= sunet – şi nu se referă numai la perechea ca-ca, deşi aceasta este cea mai nefericită alăturare de silabe. La fel de neinspirate sunt şi grupurile la-la, să-să, ma-ma, ci-ci, ca-că etc.
Cum puteţi evita asocierile neplăcute de sunete? Cel mai simplu ar fi să reformulaţi, dar asta este mai uşor de făcut în scris decât în vorbire. Pentru cel din urmă caz se folosesc frecvent două tehnici: intercalarea lui „şi” sau a cuvântului „virgulă”; nu sunt mecanisme grozave de evitare a cacofoniei (mai cu seamă al doilea), dar trebuie să recunoaştem că, de exemplu, „ca şi copilul” sună mai bine decât „ca copilul”.
Sunt însă şi situaţii în care cacofonia este „acceptată”: Biserica Catolică, Banca Comercială, Ion Luca Caragiale etc.
Ziua buna! Eu folosesc in loc de „ca si copilul” forma „precum copilul”, e corect? Si daca tot sunt aici, as vrea sa va intreb cum e corect : „unul din actorii mei preferati” sau „unul dintre actorii mei preferati”? Multumesc!
Mai exista cîndva şi „tactica cavaleriei”, dar această armă, cavaleria, nu mai există decît … în cărţile de istorie şi în filme, ca atare sintagma a cam ieşit din uz, dar a apărut Banca Comercială şi, astfel, triada a fost reconstituită :). Totuşi, în ultima vreme, deşi se vorbeşte şi se scrie atît de prost (în mass-media, pe net etc.), aud tot mai multe voci (cîtă pudibonderie!) care incriminează cacofoniile, cele mai insignifiante, pînă la urmă, greşeli şi care ţin doar de sonoritate, şi nu de sintaxă, de morfologie, ortoepie. Decît evitarea unei cacofonii în exprimarea orală cu acest „ca şi” folosit in extremis şi atît de artificial, mai bine o cacofonie sănătoasă într-un discurs coerent, consistent şi neîmpănat cu talaş sau aşchii de lemn. Părerea mea!
Soluţia cu „precum” este salutară adeseori, deşi există şi contexte unde se potriveşte ca … nuca-n perete. Interesant este că doar în limba română sînt incriminate cacofoniile. N-am auzit ca englezii, francezii, nemţii, spaniolii etc. să aibă reguli privind evitarea cacofoniilor lingvistice. Om fi noi mai catolici decît Papa :).
@Corina,
Dacă nu au nimic împotrivă gazdele site-ului, o să-ţi răspund eu la întrebare. Prepoziţia ‘dintre’ se construieşte, corect, EXCLUSIV cu un plural (pronume, substantiv):
Este unul dintre actorii mei preferaţi.
La noi a venit deja unul dintre ei.
Unul dintre cei pe care i-am cunoscut ieri m-a sunat azi-dimineaţă
Cea mai căutată dintre cărţi este aceasta.
Prepoziţia ‘din’ se foloseşte cu valoare partitivă, atunci cînd substantivul cu care se construieşte (sau pe care îl precedă) este la singular:
Azi, 49% din populaţia României trăieşte în mediul rural.
Spre deosebire de:
Azi, 60% dintre locuitorii României au acces la Internet
@Florin Multumesc!
Monica Columbeanu 😀
In cazul grupului la-la (ex: la Laura), se numeste lambdacism, nu cacofonie. Exista denumiri pentru fiecare grup de asonante in parte.
@Florin: mulţumim pentru promptitudine 🙂
@Georgiana: dacă, în sens extins, cacofonia înseamnă o asociere neplăcută de sunete, e chiar greşit să încadrăm şi „la Laura” acolo? Pot să admit că fiecare grup de asonanţe are denumirea sa, dar categoria cea mai mare nu e tot cacofonia?
Şi in cazul sa-sa ?
Vorbind la general, există cacofonia şi eufonia (antonimul), ambele se referă la alăturarea mai mult sau mai puţin fericită a unor silabe.
Domnul Pruteanu mă aprobă.
PS: http://www.dex-online.ro/lambdacism/cauta/
Lambdacismul e o afecţiune legată de pronunţarea literei L, nu de o silabă.
Sunt perfect de acord cu cacofoniile (sic!) atunci când ele nu pot fi evitate. Apropo, Biserica Romei nu se numeşte Biserica Catolică, ci Romano-Catolică (şi Biserica Ortodoxă este catolică, adică universală), aşadar nici nu ar trebui să existe cacofonia.
Problema e că oamenilor le e lene să reformuleze – în cele mai multe cazuri chiar se poate. Şi atunci spun „virgulă” sau „ca şi”, la fel cum folosesc „face sens”, „mă focusez” şi diverse alte expresii debile care li se par corecte şi frumoase doar fiindcă sunt la modă. E şi asta o formă de semidoctism… Dacă ar fi sancţionaţi probabil s-ar corecta. Dar aşa ce să înţeleagă, când mai toţi folosesc „ca şi”, iar la televizor se „concluzionează” cu seninătate?
„Virgula” este un semn de punctuație. Nu se citește. Pentru a evita cacofonia într-o discuție, eu fac o pauză, poate adăugând un „hmmm” sau reformulând propoziția.
@ Altu… Cazul Monica Columbeanu s-a rezolvat, divorteaza, deci nu va fi prinsa in exceptiile acceptate de limba romana! Sau mai stii, daca se va chema Monica Costin?
Coca-Cola, tuica calda, „Banca „Carpatica” „…
Si faptul CA_CAvaleria este o „arma”… desueta nu este catusi de putin un argument in favoarea impsibilitatii de „a se face vorbire” (in scris sau in vorbire) despre tactica sa – spre ex in scrieri istorice, sau in manualele militare de tactica si strategie.
corina: Se foloseste „din” cand este vorba despre o parte intrinseca (sau mai multe) dintr-o unitate intrinseca (sau din CATE o asemenea unitate), si respectiv se foloseste „dintre” cand este vorba despre o unitate intrinseca intreaga (sau mai multe) dintr-un grup de unitati.
Poate ca o anecdota ar fi mai lamuritoare:
Capitanul galerei face un anunt vaslasilor:
– „Am pt voi doua vesti, una buna si una rea. PE CARE doriti s-o auziti intai?”
Vaslasii:
– „Pe cea buna, ca vesti proaste am tot avut!”
– „O jumatate din voi pleaca acasa!”
– „Urrraaaaa! Da’ CARE-i vestea rea?”
– „Inca nu s-a stabilit CARE jumatate din voi pleaca acasa – cea de sus, SAU cea de jos.”
(El nu spusese ca o jumatate DINTRE ei pleaca acasa.)
sa pronunti cuvantul ‘virgula’ pentru a evita o cacofonie este o aberatie! ce-ar fi sa pronuntam toate semnele de punctuatie?! ex.: sunt fericit semnul exclamarii
Am si eu o intrebare. In expresia – persoane cu caracter- cu caracter este o cacofonie?
Va multumesc!
Cam da.
Sa pronunti cuvantul „virgula” pt. a evita o cacofonie e de-a dreptul penibil. Mi se pare chiar mai rau. Un cacofonaut care „evita” o cacofonie folosind cuvantul „virgula”…ramane un agramat..(parerea mea). De aceea sper sa nu tina cont cineva de recomandarea cu „virgula”. E o idiotenie (si nu cred ca exagerez).
„Sunt perfect de acord cu cacofoniile (sic!) atunci când ele nu pot fi evitate.” Ai putea sa ne spui si noua cazurile alea ? (CU CAfoniile sigur nu e unul din ele)
Alex : Sunt însă şi situaţii în care cacofonia este “acceptată”. Am sustinut (si inca mai sustin) ca orice cacofonie poate fi evitata (nu acceptata).
Teama de trepte (July 28, 2010 at 10:21 am):
„…Biserica Romei nu se numeşte Biserica Catolică, ci Romano-Catolică…”
Cu afirmatia prescurtata ca in citatul meu sunt perfect de acord – PANA LA faptul ca „biserica catolica” are drept „antonim” – in optica mea – (in sens religios, caci altfel ai oarecum dreptate dreptate cu raspandirea peste tot a ambelor, chiar daca niciuna nu este universala adica fara concurenta in univers) „biserica ortodoxa” (ca principale si traditionale „directii” (credinte, culte) diferite din interiorul bisericii crestine), pe cand „biserica romano-catolica” (in interiorul bisericii catolice) are drept „antonim” „biserica greco-catolica”. Intr-un fel, in optica mea biserica romano-catolica este un „caz particular” al mai generalei bisericii catolice, aceasta la randul ei fiind „caz particular” in cadrul religiei crestine. Intr-alt fel (TOT din perspectiva mea considerand lucrurile) confuzia pe care (probabil ca involuntar) cred ca o faci dumneata este de a compara entitati de tip diferit (chiar daca de aceeasi natura – religioasa); este in acelasi fel ca si cand ai opune parti de vorbire unor parti de propozitie (ambele – categorii gramaticale).
Nefiind eu (nici pe departe) vreun fel de expert in probleme religioase, astept sa fiu contrazis (in mod argumentat, desigur).
P.S. Poate ca (nu stiu sigur, nu sunt foarte stapan nici macar pe religie, si cu atat mai putin pe… „sforariile”, pe „dedesubturile” politicii religioase; da’ dupa cate stiu eu) „biserica greco-catolica” (uniata) ar fi mai corect descrisa nu drept „antonimul” (religios) al bisericii romano-catolice, ci drept o… tentativa, o incercare (nereusita, fara succes – decat eventual (CEL MULT) partial) de reconciliere a bisericii catolice cu cea ortodoxa, de re-instaurare a unitatii bisericii crestine de dinainte de marea schisma.
Eu as prefera ca cineva daca nu reuseste sa evite cacofonia, sa nu foloseasca virgula, ci sa spuna cuvintele asa. Cel mai bine se evita cu si, in majoritatea cazurilor. Ce ma deranjeaza cel mai mult, e cand la televizor folosesc virgula, pentru ca asa ajung sa foloseasca si alti aceasta tehnica, pentru ca in cel mai rau caz copii sunt cei care ajung sa o foloseasca, ei uitandu-se cel mai mult la televizor.
Mai Andi…of,of, mai,mai ! Ce ai prefera tu e deja putin important dupa ce ai scris „alti” in loc de „altii” si „copii” in loc de „copiii”. Daca era vorba de un „i”, mai treaca mearga. Dar 2 greseli intr-o singura fraza si ambele de acelasi gen nu prea aduc a intamplare.De unde si mai mica importanta (spre deloc pentru mine) a parerilor tale.
Doar am zis parerea mea, nimeni nu e obligat sa tina cont de ea, mai ales tu.
Si cum am mai spus in alt comentariu. Voi, cei care corectati pe altii (am scris bine de data asta nu)?, nu ascultati ce vi se zice, ci voi sunteti atenti cine ce a gresit, ca sa va simtiti voi mai culti.
Chiar daca am avut aceasi greseala de doua ori in aceeasi fraza, asta nu inseamna ca eu nu-s educata si trebuie sa ma cataloghezi drept proasta si nedemn de luat in seama.
Of of, mai mai! Duiule nici tu nu esti ferit de greseala…Ii datorezi o floare Andei, dui-o…
Flori . Nu te-am catalogat in vreun fel. Si daca ai scris corect „altii” si nu „alti” doar pt. ca te-ai simtit jignita (desi nu te-am jignit), tot e bine. Nu e nimeni cult doar daca scrie si vorbeste corect. Nu prea are legatura cunoasterea gramaticii elementare(de scoala generala) cu nivelul de cultura. Eu cunosc persoane care vorbesc si scriu corect fara sa fi citit un numar de carti format din 2 cifre. Deci nu ma simt cult pt. ca te-am corectat pe tine si nu de asta mi-am permis s-o fac..Si daca tot eram la cacofonii-eufonii…”ce vi se zice, ci..” nu e chiar o eufonie. In rest numai de bine,Andi. Si apoi, husisan, ar trebui sa nu mai comentam nimic doar pt. ca mai gresim si noi ? Nu cred. Accept orice critica, justificata desigur. Bineinteles ca mai gresesc si eu uneori. Dar as fi chiar bucuros sa fiu corectat (mai ales daca e vreo greseala cronica si nu una cauzata de graba sau neatentie, pt. a intelege de-ce-si-cum si astfel sa evit repetarea ei ). De aceea nu prea inteleg ofuscarea lui Andi. P.S. Si am corectat doar pt. ca nefolosirea numarului potrivit de „i” e chiar o greseala f. deranjanta ( ca dovada ca nu m-am legat de alte cateva greseli ). Parerea mea.
Of of, mai mai!
Husisane, se pare ca NICI DUMNEATA nu esti ferit de greseala: „du-i-o”!
cerchez duiu ( September 26, 2012 at 8:15 pm):
„Nu prea are legatura cunoasterea gramaticii elementare(de scoala generala) cu nivelul de cultura.”
Stiu si eu ce sa spun? PARCA totusi are legatura cu nivelul de cultura aceasta cunoastere a gramaticii elementare, mai ales daca punem expresiile la forma lor negativa: NEcunoasterea gramaticii (si cu atat mai mult a celei elementare) consider ca este graitoare in privinta INculturii (LIPSEI de cultura) a cuiva – si anume cu atat mai mult cu cat nivelul de educatie formala a respectivei persoane este mai ridicat (adica se poate presupune ca a avut mai multe ocazii ca sa-si dea seama de importanta acestei cunoasteri si sa si-o insuseasca): daca din partea unuii ciurdar sau a unui caramidar o exprimare agramata este acceptabila atat timp cat nu afecteaza inteligibilitatea mesajului comunicat, este CU TOTUL inacceptabil un limbaj similar din partea unui (sa spunem) ziarist sau crainic la radio-TV – sau din partea unui avocat sau a unui profesor, ba chiar si din partea unui inginer, biolog sau medic).
VictorCh..Sunt de acord in totalitate cu cele spuse de tine. Evident ca nu ai cum sa fii cult si sa fii si agramat. Dar e posibil sa nu fii cult si sa te exprimi corect macar gramatical (am un exemplu viu in familie…un nepot). In sensul asta spuneam ca daca imi permit sa corectez pe cineva din punct de vedere gramatical nu rezulta ca ma dau si cult. Observatia mea cu privire la cei doi (de) i omisi putea fi facuta si de un absolvent decent de 8 clase. Cunoasterea gramaticii e o conditie necesara dar nu si suficienta pt. a putea fi considerat cult. Parerea mea.
E prea mult spus ca exista legatura intre cunoasterea gramaticii si nivelul de cultura. Fortand putin putem spune ca si cunoasterea literelor are legatura cu nivelul de cultura. Cantitatea si calitatea lecturilor, nivelul de inteligenta, astea da, sunt intr-adevar in directa legatura cu nivelul cultural. Alfabetizarea si cunoasterea gramaticii sunt niste conditii sine qua non si despre care nu poti spune ca influenteaza nivelul cultural. Se subintelege ca fara cele doua poti vorbi despre nivelul de INcultura si nicidecum despre cultura. Imi amintesc despre vremuri de acum 40-45 ani cand corectam caietele unor colegi de clasa si nu eram nici pe departe cult la cei 7-10 anisori ai mei. Mda..Evident ca am exagerat scriind atata aproape despre nimic. Toate cele bune inca o data lui Andi.
cerchez duiu: Consider ca (asa-a, fara nici o precizare) o parte dintre afirmatiile dumitale sunt mult prea generalizante, omitand exemple contrare mai putin evidente, care „sar in ochi” mai putin, iar altele (dintre afirmatii) – tocmai dimpotriva – sufera de particularizare excesiva.
„Cunoasterea gramaticii e o conditie necesara dar nu si suficienta pt. a putea fi considerat cult.”
De FOARTE multa vreme n-am mai intalnit (nici nu-mi mai amintesc dac’-oi fi „gasit” pe undeva formulat ca atare sau daca o fi fost o selectie arbitrara facuta de mine – in urma exemplelor contrare intalnite de mine in viata – pt uzul propriu si al celor apropiati mie) o… nu neaparat o „definire”, dar o… caracterizare, o delimitare (in jos, spre minim) a ceea ce inseamna a avea cultura (si ma refer la cultura generala a individului, nu la cultura specifica, intr-un anumit domeniu).
Concret: poti (in mod justificat) sa pretinzi ca ai cultura generala daca – CE?
Daca „suferi de” curiozitate (care sa te imboldeasca sa-ti largesti continuu cunostintele) si daca ai si „educatia invatarii” (care sa-ti permita sa-ti satisfaci in mod cat mai corect si eficient curiozitatea) precum si rationalism (deprinderea de a gandi in mod logic si rational).
Daca te pricepi (macar empiric, practic, daca nu si teoretic) la relatii inter-umane si comunicare (aici inscriindu-se si – spre ex – atat cunoasterea SI RESPECTAREA regulilor de politete / curtoazie / civilitate cat si priceperea de a intocmi in mod corect si pertinent o declaratie, o cerere, un raport, un proces-verbal, o autobiografie – actualmente i se spune „un CV” – si alte mijloace de comunicare (in scris sau verbal) oficiale si semioficiale) care nu intra sub incidenta relatiilor strict profesionale.
Si – BINEINTELES – daca dispui de cunostinte in minimum anumite domenii. Un posibil inceput l-ai facut dumneata: daca te exprimi corect (in vorbire si in scris) – si (in optica mea) este vorba nu numai despre gramatica, ci si despre ortografie / ortoepie, vocabular, morfologie, sintaxa, topica etc (nici nu-mi mai amintesc acuma CATE asemenea ramuri si domenii ale lingvisticii concura la o vorbire / scriere corecta si eficenta…)
CE alte domenii ar mai trebui sa le stapanesti (sau macar sa ai oarecari cunostinte despre ele)?
– Minimum 2-3 limbi straine „vii” (stapanite la nivel cel putin acceptabil, care sa ingaduie transmiterea unor minime comunicari in mod decent) precum si (macar la nivel rudimentar, elementar) 1-2 limbi „moarte”
– Cunostinte de nivel cel putin acceptabil despre majoritatea materiilor studiate la scoala – poate cu un accent suplimentar pe istoria si geografia patriei / continentului / lumii
– Cunostinte (macar… „modeste”) despre diferite domenii ale artei
– Oarecari cunostinte despre politica -MACAR la un nivel care sa-ti permita sa stii care iti sunt drepturile si indatoririle cetatenesti – si sa ti le poti exercita
– Cunostinte cel putin generale, elementare, despre diferite aspecte ale religiei/ilor si ale mitologiei/ilor (actuala/e SI trecute, deci inclusiv elemente de istoria religiilor si rudimente de religii comparate)
– etc
Cu alte cuvinte, cunostinte cat mai profunde si corecte despre un cat mai larg evantai de domenii si subiecte (care nu sunt (neaparat) „conectate” intre ele), cunostinte care sa-ti permita ca in majoritatea imprejurarilor sociale ale vietii sa nici nu fii nevoit „sa ramai tacut” si sa nici nu te lase sa spui chiar „prostii”, ci sa participi in mod cel putin decent (chiar daca poate putin mai… sumar) la discutii despre cam orice subiect ar fi abordat.
„Fortand putin putem spune ca si cunoasterea literelor are legatura cu nivelul de cultura.”
In opinia mea, nici macar nu trebuie fortat, ci cred ca INTR-ADEVAR cunoasterea literelor / alfabetelor CHIAR ARE legatura cu nivelul de cultura: te rog frumos sa-mi comunici si mie (sincer) CE parere imediata (chiar daca superficiala si susceptibila de a fi amendata ulterior) ti-ai forma dumneata personal – referitor la un ne-specialist, la un ne-lingvist – daca ai intalni intamplator un individ care cu volubilitate si nonsalanta – si stiind despre ce vorbeste – „s-ar misca” cu lejeritate si naturalete intre alfabetul nostru (latin), cel grec, cel slav (chirilic), cel semit (PARCA arabii si evreii au acelasi alfabet, da’ nu sunt f sigur), eventual cel hieroglific – poate si/sau cuneiform – si poate si macar unul-doua „alfabete”* extrem-orientale: ai considera (asa-a… la prima vedere si nestiind nimic despre alte caracteristici si cunostinte ale acestuia, decat ca nu e lingvist) ca ARE – SAU ca N-ARE un nivel de cultura macar acceptabil?
* Ghilimelele sunt ocazionate de faptul ca „alfabetele” extrem-orientale (cu exceptia – parca – a celui corean) sunt formate nu din litere (simboluri ale unor sunete) ci din simboluri ale unor silabe.
„Cantitatea si calitatea lecturilor, nivelul de inteligenta, astea da, sunt intr-adevar in directa legatura cu nivelul cultural. Alfabetizarea si cunoasterea gramaticii sunt niste conditii sine qua non…”
De acord – cu conditia existentei unei precizari: in societatea noastra contemporana. Sa nu uitam ca – din cate stiu eu – dacii nu numai ca erau in marea lor majoritate oameni simpli, da’ parca nici n-aveau un sistem propriu de scriere, si nu cred ca se poate afirma ca n-ar fi fondat o cultura. Aceeasi afirmatie – si in aceleasi conditii – este (in optica mea) CU ATAT MAI MULT valabila cu referire la quasi-totalitatea popoarelor din Africa ecuatoriala si subecuatoriala.
Nu m-am simtit jignita, ci ignorata, sau cum am mai zis nedem de bagat in seama doar pt ca am avut doua greseli, poate mai multe. Inteleg ca atunci cand n-am pus doi de i sau trei de i cand a trebuit e o greseala (pe care am facut-o din neatentie), n-am zis ca nu e, sau ca nu am si alte greseli. Ce am vrut sa zic, dar aparent exprimarea mea a lasat de dorit, e ca doar pt ca am greseli, asta nu inseamna ca parerea mea nu ar trebui luata in seama.
Citez
„Mai Andi…of,of, mai,mai ! Ce ai prefera tu e deja putin important …De unde si mai mica importanta (spre deloc pentru mine) a parerilor tale.” cherchez duiu
Nu ma deranja daca doar imi semnala greselile, chiar am recunoscut ca am gresit. Dar dansul a avut grija sa imi si spuna ca pararea mea e lipsita de importanta, pentru ca am avut greselile respective.
Recunosc ca am exagerat si eu cu unele cuvinte.
„nu-s educata si trebuie sa ma cataloghezi drept proasta” intradevar cherchez duiu nu a zis aceste cuvinte, dar tot tin sa cred ca le-a gandit. Acu in scris nu prea ai cum sa stii intonatia celor spuse, deci intentia pusa in acele cuvinte, deci imi rezerv posibilitatea de a fi interpretat eronat.
In conluzie
Nu vreau sa-mi petrec toata viata, cautandu-mi greselile din comentarii facute pe acest site sau altul, care nu-s scrieri literare pentru a fi fara greseala, doar pentru ca cherchez duiu, ma face lipsita de importanta.
Acum cand vorbesti cu cineva (prieten, familie), cu care ai o discutie sa zicem cat de cat importanta, eu nu cred ca l-ai intrerupe si i-ai zice parerea ta pentru mine n-are importanta ca n-ai conjugat cum trebuie verbul a fi.
Andi, imi pare bine ca ti-a mai trecut incrancenarea. Ai devenit chiar amuzanta pe alocuri ( ” intradevar cherchez duiu nu a zis aceste cuvinte, dar tot tin sa cred ca le-a gandit.. ..nu vreau sa-mi petrec toata viata, cautandu-mi greselile din comentarii..”). Poate parea paradoxal dar crede-ma ca atunci cand un prieten sau cineva din familie „o comite” adresandu-mi-se, primeste si „corectia” cuvenita (desi din fericire nu e cazul decat f. f. rar). Eu unul consider ca cei care au ocazia sa fie corectati sunt privilegiati. Acest site e unul unde poti scrie si unde poti fi corectat ( din fericire ). Sunt convins ca Igas, acel individ care a starnit rasul pronuntand „branconier” ar fi fost scutit de penibilul acelei situatii doar fiind corectat la timp de cineva apropiat sau mai putin apropiat. Oricine l-ar fi corectat anterior i-ar fi facut un serviciu. De aceea cred ca cineva care e corectat dupa o greseala comisa din nestiinta si nu din graba, e dator sa multumeasca (fara exagerare). Cineva corectat AICI poate fi scutit in viitor de situatii neplacute. Recunosc, am exagerat si eu referitor la „parerea ta”, dar am facut-o doar pt. a evidentia ca parerea despre teorema lui Pitagora generalizata a cuiva care nu stie tabla inmultirii, risca sa nu fie ascultata si cu atat mai putin sa se tina cont de ea. Cu speranta ca ai inteles demersul meu, iti urez toate cele bune (iarasi).
VictorCh. Nici o clipa nu am incercat sa enumar toate conditiile necesare pt. a fi incadrat la cei culti. Desigur ca ma refeream la cultura generala. Desigur ca pt. „cultura specifica” nici nu e nevoie intotdeauna sa fii alfabetizat. Nu cred ca doar cunoasterea literelor te face sa fii cult. Nu cred nici ca daca doar te descurci in 2, 3 sau 4 limbi straine ai un nivel de cultura acceptabil. Bineinteles ca ma refer la toate cele in societatea noasta contemporana (si nu la cultura Cucuteni). E drept ca cei care vorbesc si scriu corect sunt din ce in ce mai putini. Asta doar si ne poate face sa tragem concluzia ca si numarul celor cu un nivel al culturii generale cat de cat acceptabil (?..de catre cine?) e intr-o scadere vertiginoasa. Scrisesem: cunoasterea gramaticii e o conditie necesara dar nu si suficienta pt. a putea fi considerat cult. In societatea contemporana, desigur. O afirmatie banala si aproape superflua care nu voia sa spuna ca esti cult daca…ci ca nu poti fi cult sub nicio forma daca NU. Nu-mi propusesem sa insir conditiile minimale pt. a trece pragul spre „cult”. Sunt convins ca fiind doar alfabetizat si cunoscand gramatica esti la aceeasi distanta fata de cultura pe cat era de departe fata de titlul olimpic Usain Bolt la varsta la care a invatat sa mearga. E ca si cum abia ai facut rost de TAC in drumul spre a deveni un bun jucator de biliard. Ai in schimb (cunoscand gramatica si alfabetizat fiind ) cateva din uneltele care sa te ajute sa posezi un nivel de cultura respectabil (revin si precizez: in societatea contemporana, desigur). Cat despre acel cineva (ipotetic individ) care (te citez) „s-ar misCA CU lejeritate”…hmmm..ar fi impresionant (desi nu cred sa existe persoana care sa fie dezinvolta in aproape toate alfabetele si sa fie NE-lingvist). Alfabetele chirilic, grec, cel folosit de evrei, chiar si cel japonez, ba chiar si 3-4-5 limbi (la nivel cursiv), pot fi stiute de un relativ mare numar de persoane care sa fi muncit in diverse locuri fara sa aiba neaparat si o cultura generala satisfacatoare. Marturisesc faptul ca si eu stiu alfabetele chirilic si grec fara sa fiu lingvist si fara sa fi locuit in afara Romaniei. Lasand deoparte faptul ca cineva umblat si trait pe toate continentele dobandeste un oarecare nivel de cultura generala chiar si fara sa fie interesat de asta, mai mult apreciez ( in ceea ce priveste cultura ) pe cineva care poate discuta despre aproape orice decat pe un specialist in fizica nucleara habarnist in alte domenii. In locul unui tip specializat doar pe limbi (sa ma scuze cei care se gandesc aiurea) sau doar in religie ori matematica, as prefera pe unul care sa stie cate putin despre Shakespeare, Petrarca, Boccacio, Ovidiu, Marquez, Tutea, Homer, Eminescu, Dickens, Sofocle (si Eschil), E. IonescU, Cervantes, Caragiale, E. A. Poe (enumerati la intamplare, desigur), marile religii, istorie, fisiune si fuziune, mari inventatori, pictura, curente artistice, matematica, mecanica, electricitate, geografie, sport, sculptura, politica etc. Am o cunostinta medic, un incult aproape perfect ( altminteri f. apreciat profesional ). VictorCh, apreciez ceea ce ai scris (ca de altfel cam tot ce scrii), dar nu vad contradictii intre ceea ce scrisesem eu in 2-3 randuri si toate cele scrise de tine in cele 40-50 randuri.
Andi, stai cuminte si inainte de a publica un comentariu… „corosiv” intai numara in gand (rar) pana la 10, apoi scrie comentariul, mai numara inca o data, apoi citeste (atenta la continut) comentariul pe care l-ai scris, apoi cugeta la ceea ce ai scris, apoi mai citeste inca o data (atenta la forma sub care ai scris), pe urma corecteaza-ti greselile pe care ti le constati singura si abia apoi trimite comentariul spre publicare. In caz contrar risti sa patesti ca si cu aceste ultime comentarii.
„Nu m-am simtit jignita, ci ignorata…”
CUM (Biiip!) sa te simti ignorata exact in timp ce citesti un comentariu care anume dumitale (nominal) iti este adresat? Neglijata nu fusese persoana dumitale ci – din cauza formei sub care o exprimasesi – doar opinia dumitale.
„…doar pt ca am avut doua greseli, poate mai multe.”
Mda! Cu opinii de genul acesta exprimate exact pe un blog al carui subiect este exact corectarea greselilor de exprimare (aratand astfel CATA importanta acorzi respectivelor subiecte, chiar daca iti sunt „puse sub nas” cu forta) consider ca nu te poti astepta la mai multa consideratie pt parerile dumtale exprimate in acest fel, sub aceasta forma. Dupa parerea mea, avand in vedere citatul pe care-l comentez acum, publicat taman aici, dumneata ai beneficiat din partea lui cerchez duiu de nemeritat de multa atentie (cu atat mai mult cu cat nu ai avut nici macar elementarul bun-simt de a nu gresi, de a nu-i „poci” numele).
„…dansul a avut grija sa imi si spuna ca pararea mea e lipsita de importanta, pentru ca am avut greselile respective.”
ITI JUR ca n-am recitit nici ce ai scris dumneata, nici ce a scris dansul, dar eu sunt CONVINS ca dansul era de parere NU ca parerea exprimata de dumneata este lipsita de importanta (asa cum pari sa consideri dumneata) ci doar ca acea parere – exprimata in acest fel de… sfidator de deficitar – nu merita luata in consideratie.
„…intradevar cherchez duiu nu a zis aceste cuvinte, dar tot tin sa cred ca le-a gandit.”
– numele este gresit ortografiat
– sunt curios daca dumneata ai inteles DE CE eu am dreptate scriind numele dansului fara majuscula, pe cand acelasi lucru – din partea dumitale – l consdider a fi un afront.
– numitul „comentator” nu a ZIS nimic (sau n-ai avut dumneata – in opinia mea – posibilitatea sa auzi nimic din ceea ce a zis), ci A SCRIS.
„Nu vreau sa-mi petrec toata viata, cautandu-mi greselile…”
N-ai decat sa nu ti-o petreci (conform convingerilor dumitale) ASTFEL, da’ atunci te rog sa nu te miri de nivelul de atentie acordat opiniilor dumitale (cu atat mai mult atunci cand acestea sunt simple „pareri”).
„…nu-s scrieri literare pentru a fi fara greseala…”
BA PARDON! In srieri LITERARE eventuale greseli (ocazionate de faptul ca „te-a luat valul” argumentarii) sunt (oarecum si cat-dfe-cat) scuzabile, pe cand in scrieri „de specialitate” (pe ACEST blog, si pe altele) aceleasi greseli „se bucura” de o toleranta mult mai scazuta, eventual chiar nula.
„…cand vorbesti cu cineva (prieten, familie), cu care ai o discutie sa zicem cat de cat importanta, eu nu cred ca l-ai intrerupe si i-ai zice parerea ta…”
Nu-ti invidiez prietenii / familia…
VictorCh…Te rog sa consideri ca mi s-a parut firesc sa ma adresez „tie” si nu „dumitale”. De asemenea fii convins ca nu am facut-o din lipsa de respect (ba chiar te asigur de consideratia mea) ci doar (acum imi dau seama) pt. ca TE consider intr-un fel destul de apropiat mie. Cu scuze sincere daca in vreun fel te-ai simtit nerespectat prin felul in care m-am adresat tie. De altfel tind sa ma adresez la pers. aII-a sing. tuturor de pe acest site pt. ca-i consider camarazi pe meterezele luptei pt. o limba romana macar decent de corecta.
erata..”tuturor celor de pe acest site”..cred..in loc de „tuturor de pe acest site”.Nu stiu de ce,, dar parca nu-mi suna bine „tuturor de pe acest site”
erata 2..Sau poate „tuturor pe acest site”
cerchez duiu:
1. Stai linistit, nu sunt un „sensibil” (in orice caz nu dinspre partea unor egali: da, SI EU te consider apropiat – si nu numai ca generatie – si „iti port respect”)
2. Cu scuze catre autori pt o asemenea „poliloghie” care CHIAR „n-are nici in clin, nici in maneca” cu subiectul articolului (si cu tematica blogului in general):
La mine adresarea cu “dumneata” este o “deformatie profesionala” din vremea stagiaturii profesionale, cand “m-am trezit” brusc avand in subordine (cu insarcinarea de “a-i coordona, supraveghea si indruma”) oameni care aveau VECHIMEA neintrerupta in munca la acelasi loc de munca aproape dubla decat VARSTA mea de atunci: educatia de-acasa nu ma prea lasa sa ma adresez in asemenea imprejurari cu “tu”, dar NICI adresarea cu “dumneavoastra” nu era o solutie: aceia erau oameni… simpli, pe care acest mod reverentios de adresare ar fi putut sa-i determine sa creada ca ma simt inferior lor (si sa-i determine sa se si poarte fata de mine in consecinta – ca fata de un inferior). In aceste imprejurari, “descoperirea” adresarii cu “dumneata” a fost salutara si a reprezentat o usurare – si acelasi mod de adresare mi-a fost util SI ulterior, atunci cand – in mod fortuit si pasager – avusesem SI functie didactica pe langa elevi mai mult maturi, astfel incat pana la urma modul acesta de adresare a reusit sa-mi intre in reflex (cu exceptia adresarii catre cunostinte apropiate).
In rest, STIU ca in mediul virtual suntem doar colegi (eu inca invatacel), si nu ma intereseaza politetea formala, ci politetea de fond (corectitudinea ideilor exprimate si a formei lor de exprimare – ca “ton” si limbaj) imi este suficienta.
Remarca: ma mir ca vocabula in cauza este tot mai rar folosita, motivul pt faptul ca se intampla asa „imi scapa”, atata timp cat adresarea cu „dumneata” are – dupa stiinta mea – aceeasi linie de provenienta (de la „domnia ta”) ca si „dumneavoastra” (care – din cate stiu eu – provine de la „domnia voastra”), dar reprezinta o nuanta cu ceva mai putin reverentioasa, mai putin deferenta – si deci mai apropiata, mai “calda” – de apresare, prin comparatie cu aceasta din urma.
Si – a propos – adresarea cu „dumneata” reprezinta TOT persoana a doua singular (intr-o forma mai „rece”, mai distanta, dar mai deferenta, denotand o mai accentuata nota de respect), ca si adresarea cu „tu”, nu este o exprimare la persoana a doua plural: „dumneata esti”, NU „dumneata sunteti”.
cerchez duiu:
„…nu vad contradictii intre ceea ce scrisesem eu in 2-3 randuri si toate cele scrise de tine in cele 40-50 randuri.”
Nici nu intentionasem sa te contrazic, ci doar sa accentuez niste precizari.
Iar amploarea comentariului (desi comentariul insusi iti era destinat) era destinata nu dumitale (este evident „si din avion” ca dumneata AI cultura generala, deci STII „cu ce se mananca”) ci mai tinerilor nostri eventuali cititori: poate or fi cativa care ar vrea sa-si formeze o cultura generala si nu stiu cum s-o faca, sau poate chiar am norocul sa dezmeticesc pe careva dintre ei (anterior mai putin informat) aratandu-i ca asa ceva exista si ii este chiar apreciata (de catre „unii”) existenta.
,,că creștinul” e cacofonie?