Cratima

29

Ieri am văzut un ”î-mi place”, iar azi am dat peste un ”aduce-a” și mi-am amintit că singurul motiv pentru care unii pun cratime aiurea este faptul că niciodată n-au încercat să înțeleagă motivele care justifică prezența ei. Așa că n-ar strica să ne amintim funcțiile cratimei, nu? De la DOOM citire și (pe alocuri) adaptare:

  1. redă pronunțarea ”legată” a unor cuvinte (de exemplu: dă-l, pentru că dă îl n-ar fi chiar o ”construcție firească” în limba română; de-abia în locul lui de abia atunci când se dorește rostirea în tempo rapid;  ducă-se-pe-pustii – o situație în care pur și simplu 4 cuvinte s-ar pronunța ”legat”). Totuși, cele mai frecvente confuzii pe care le-am observat sunt din categoria ”scrieți/scrie-ți” și cred că cea mai ușoară cale de a verifica dacă ”minusul” își are locul este căutarea unei forme extinse a cel puțin unuia dintre membrii ”ecuației cu cratimă”. Dacă e să luăm exemplul cu ”scrie-ți”, descoperim relativ ușor că se ajunge la forma asta de la ”scrie ție”, iar dacă are logică așa în context, cratima e la locul ei. Altfel, e doar verb și verbele nu se conjugă cu cratimă. Adică într-un enunț de genul ”scrie-ți ce vă vine în minte”, dacă ar fi să înlocuim bucățica ”dificilă” cu ”scrie ție ce vă vine în minte”, n-ar avea nicio logică, deci cratima n-ar trebui să apară acolo. Majoritatea formelor ”problematice” sunt legate de situații de tipul verb+pronume și verificarea nu e chiar dificilă, dar va necesita o perioadă de practică până ce consolidați noul automatism;
  2. redă rostirea în tempo rapid a situațiilor de compunere de tipul de-/ne-/re- + un cuvânt care începe cu î (de exemplu, de-nmulțit în locul lui deînmulțit, ne-ncetat în locul lui neîncetat sau re-ncălzit în locul lui reîncălzit); în general, sunt șanse mai mari să găsiți forme de acest fel în poezii, iar acolo apar din ”rațiuni prozodice” (adică, în termeni foarte simpli, folosirea lor nu e obligatorie, dar pronunția în tempo rapid ajută la păstrarea ritmului);
  3. marchează limitele dintre silabele unor cuvinte rostite sacadat, cu valoare stilistică (de exemplu, dacă ați vrea să accentuați ”Nemernicule!”, ați putea scrie ”Ne-mer-ni-cu-le!”);
  4. apare în anumite derivate; de exemplu: ex-ministru, non-eu, ultra-progresist (valoare de superlativ), ne-voie (atunci când se referă la ”absența voinței”, deci la sensuri mai puțin obișnuite), extra-extrafin sau endo-exocrin (derivate supraprefixate),  răs-străbun (pentru că prefixul ”răs” începe cu aceeași literă ca ”străbun”, cuvântul de bază);
  5. unește elementele unor cuvinte compuse (de exemplu, mai-mult-ca-perfect);
  6. unește componentele unor locuțiuni (de exemplu, calea-valea);
  7. leagă substantivul care denumește gradul de rudenie/relația socială de adjectivul posesiv (pe scurt, celebrul ”mă-ta” care are cratimă și vine de la ”mama ta”, situație perfect valabilă și pentru soră-ta, ta-su etc.);
  8. leagă articolul hotărât în cazul numelor literelor/sunetelor (x-ul, x-uri), substantivelor provenite din numerale cardinale notate cu cifre (de exemplu, 11-le ca metaforă pentru echipa de fotbal), cuvintelor împrumutate pentru care există diferențe între scriere și pronunțare (de exemplu, Bruxelles-ul sau show-ul) sau în cazul substantivelor provenite din abrevieri sau sigle (pH-ul, RATB-ul);
  9. apare în scrierea numeralelor romane/ordinale (al XIII-lea, a 11-a) sau în scrierea numeralelor fracționare (16-imi);
  10. marchează omiterea unei secvențe din interiorul cuvântului în anumite abrevieri (d-ta în locul lui dumneata sau P-ța Unirii în loc de Piața Unirii);
  11. se păstrează în abrevierile compuselor scrise cu cratimă (adică, dacă nord-vest sau locotenent-major sunt compuse cu cratimă, la fel vor fi și N-V sau lt.-maj.);
  12. poate lega unele interjecții identice, repetate accidental (hai-hai, ha-ha-ha etc.);
  13. poate lega unele cuvinte care se repetă, fie că se repetă integral (doar-doar, foarte-foarte) sau cu unele modificăr (încet-încetișor, singur-singurel).
Citește și:   Temporar sau Temporal

bufnita-despartita-de-cratima


Distribuie:

29 de comentarii

  1. Eu nu stiu cum sunteti voi, dar mie efectiv mi se face rau cand vad scris(pe Facebook) : "ce mai face-ti ?, cum sunte-ti ?", am impresia ca unii oameni folosesc cratima doar pentru ca stiu ca exista asa ceva si din cand in cand trebuie folosita. Dar cand, unde si de ce asta deja nu mai este important. Offf !!!

     (0)
     (0)
  2. Anca: ASA inteleg unii "sa recupereze" faptul ca in alte locuri, unde cratima fusese necesara, omisesera s-o "puna" (gen "dămi" in loc de "dă-mi")...

     (0)
     (0)
  3. Anca, deocamdată zic mersi că n-am văzut și ”sunte-m bine”. Deși, tocmai pentru că n-am văzut și confuzia asta, aș zice că ar fi ușor (pe cale de logică) să se renunțe și la ”sunte-ți” 🙂

     (0)
     (1)
  4. Emi, te rog sa nu fii rea. Mie TARE-mi vine sa cred ca Anca NU la ACEL inteles al expresiei s-a gandit. (Da' SI dumneaei ar putea sa fie nitelus mai atenta la modul de exprimare - MACAR aici, pe blogul acesta, unde (macar UNII dintre noi, macar uneori) ne intrecem in folosirea de subintelesuri si de conotatii si de exprimari subtile si/sau aluzive...)

    Pe de alta parte, eu cu acea forma "policratimala" (!) citata de mine CHIAR MA INTALNISEM in realitate (desi habar nu mai am daca exact de la verbul "a pune", si NICI exact UNDE anume o intalnisem nu mai stiu - oricum, in mediul virtual).
    CULMEA: desi forma scrisa de mine e gresita, forma SI MAI exagerata (!) (CAH! Grad de comparatie pt "exagerat"...) scrisa de dumneata AR PUTEA FI corecta, reprezentand un exemplu corect si pertinent pt punctul 3. din articolul pe marginea caruia comentam (in acest caz nemaiputand sa fie vorba despre discernerea locului / locurilor in care ORICUM ar fi trebuit sa fie pusa cratima, pt corectitudine ortogafica), numai ca intr-un asemenea caz eu as fi scris intreg cuvantul numai cu majuscule, indicand SI in acest fel accentuarea sa deosebita...

     (0)
     (0)
  5. Anca, eu știu vorba aia care zice că ”prostul are mintea odihnită”. Și să mă scuzi că nu-s prea entuziasmată când mi se zice de bine la mine acasă, cu atât mai mult cu cât tura asta nici n-am scăpat vreo prostie...

     (0)
     (0)
  6. AOLEU, Anca! CHIAR nu stii?
    MIE mi se pare evident: o minte odihnita este o minte care nu-i obosita, care nu "munceste" prea mult. (In exprimarea curenta se spune ca "mintea prostilor este odihnita".)

     (0)
     (0)
  7. Multumesc Victor. A fost doar o observatie nevinovata, subtila/aluziva... si fara nici o rea intentie. Am crezut ca se poate si glumi din cand in cand.

     (0)
     (0)
  8. Deci....e rau acela care la rau se gandeste. Absolut nu am avut intentia sa jignesc pe nimeni, pentru ca nu aveam motiv. Am spus ca aveti minti odihnite , in sensul in care Victor postase acea intrebare cu "pune-ti-mi " si tu i-ai raspuns ... Atat. De ce trebuie sa ne complicam ?
    Oricum imi cer scuze daca v-am suparat . Si cu asta am incheiat subiectul.

     (0)
     (0)
  9. NA! Asta numa' ca sa nu spuna AnCA_CA_COmentariile mele le dezavantajeaza pe ale ei: iaca mi se incrucisara SI cu ale ei...

    Anca, Emi, TOTI mai avem (MACAR uneori, din-cand-in-cand) chef de gluma (si nu totdeauna gluma "ne iese" taman cum am gandit-o noi), tot asa cum FIECARE dintre noi mai inregistreaza (in alte dati, cu alte ocazii) SI dispozitii mai... (Hm!)... mai posace, mai putin receptive la glume (MACAR cand suntem intens preocupati (psihic) de vreun subiect (sau de mai multe) lipsite de nuante frivole - fie ca e vorba despre subiecte sumbre, sau grave (de importanta majora), sau care ne impresioneaza puternic etc... Este destul de neplacuta situatia in care dispozitia ludica a UNEI persoane se trezeste intersectata taman cu o dispozitie foarte sobra din partea ALTEI persoane (a preopinentului) - da' HAI sa acceptam (cu totii) ca pt asa ceva nu este de vina niciunul dintre participanti (si CU ATAT MAI PUTIN asistenta) (sa acceptam lipsa intentiei malitioase / dusmanoase), sa ne linistim, sa respiram adanc si sa incercam sa trecem mai departe, depasind acest episod...

     (0)
     (0)
  10. P.S. Pt necunoscatorii limbii franceze: intelesul expresiei este "Rusine sa-i fie cui se gandeste la rau!"

     (0)
     (0)
  11. Anca dragă, din câte văd, ai probleme cu acordul articolului posesiv-genitival. Mă întreb cum îți permiți să dai lecții de limba română în cazul acesta?
    Și ar mai fi ceva: ce înseamnă „în cazul numelor literare”??? Confuză exprimare!

    8. leagă articolul hotărât în cazul ???numelor literare???/sunetelor (x-ul, x-uri), substantivelor provenite din numerale cardinale notate cu cifre (de exemplu, 11-le ca metaforă pentru echipa de fotbal), a ?? cuvintelor împrumutate pentru care există diferențe între scriere și pronunțare (de exemplu, Bruxelles-ul sau show-ul) sau a?? substantivelor provenite din abrevieri sau sigle (pH-ul, RATB-ul);

     (0)
     (0)
  12. silvana:
    - Vezi ca (intrucat comentariul dumitale se refera la un fragment din textul articolului, nu din comentarii) ai gresit destinatarul "probozelii": autoarea articolului (si totodata coproprietara blogului) este Emi, nu Anca.
    - Pe blogul sau propriu (sau pe oricare site care nu i-o interzice) un internaut POATE (desi nu e recomandabil) "sa-si permita" cam orice (INCLUSIV - desi consider ca nu este cazul aici - sa "dea lectii" (sau "sa faca morala") pe teme pe care nu le stapaneste deplin si corect - sau pe care nu le intelege).
    - Mie nu-mi facuse impresia (nici anume de aici, si cu atat mai putin cu referire la intreaga activitate desfasurata pe acest blog) ca vreuna dintre cele doua persoane (Anca sau Emi) ar avea la gramatica / ortografie / vocabular necunoasteri / neclaritati / dificultati (ceea ce (in principiu) nu exclude erori intamplatoare, de neatentie, ci doar pe cele sistematice).
    - Cu referire la cazul exemplului concret pe care l-ai ales, eu considerasem ca era vorba despre o eroare de tastare (sau in cel mai rau caz de o confuzie de termeni) si ca intentionase sa se refere la nume (su eventual la numeRE) "literale", nu "literare". In rest, nu inteleg EU - CARE anume iti sunt nedumeririle.

     (0)
     (0)
  13. Imediat ce citisem prima propozitie a Silvanei ma si dusesem pe comentariile Ancai, intrigata ca nu-mi sarisera MIE in ochi problemele ei cu acordul, ba nici datul de lectii nu-l remarcasem! Daca n-am gasit nimic, m-am intors... si apoi am vazut: se referea la Emi! Si nu merita urecheala aia pentru asa o greșeluța involuntara! Eu am fost convinsa, citind, ca era o eroare de tastare.
    Cavalerul Victòr... ce s-a aricit, mai tare ca Emi". Emi, insa, are clasa... "multumesc pt atentionare" si gata! salut, bunică! :))
    NOI va multumim, Emi si Alex!

     (0)
     (0)
  14. Dar tu crezi ca ajungand la un nivel asa de mare iti permite fapul sa scrii ca un cacat?! cu minusuri si ecuatiei cu cratima?! :)))))))))))
    Dar ce facem aici matematica?! Discutam de probabilitati?! Aia la scoala, draga mea, nu pe online unde intra orice categorie de om.

     (0)
     (0)
  15. Scuze, daca te jignesc, Emi. Dar ce facem? Matematica sau romana? Le-ai amestecat de iese "matematico-romana"! Si sa stii ca nu am auzit de aceasta materie chiar daca am facut clasa pregatitoare cu clasa I!!!!

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu