Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Zău că „de” şi „fapt” nu insistă să se ţină de mână! Cel mai bine stau separaţi de-un spaţiu!
De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv.
Hahaha.”Faza” cu tinutul de mana m-a facut sa rad.Dar oricum…ma inducea putin in eroare.Mersi !
Ciudat, am purtat o discutie cu un administrator al unui forum, folosind „defapt”, si mi-a raspuns:
Nu exista de defapt. Atunci am dat un search pe google.
Interesant, am vazut o multime de oameni cum scriu: „defapt”.
Mersi pentru postare.
Cu plăcere!
Foarte tare faza cu tinutul
Merci
Păi orice relaţie sănătoasă are şi nişte limite 😀
dar cum se scrie ? :niciodata sau nici o data??
Niciodată în contextul a fost odată că niciodată si nici o dată în contextul nu am câștigat nici o data
De regulă e niciodată. Singurul exemplu la care ma pot gândi cu cealaltă formă e în genul „nici o dată din iunie nu e potrivită pentru eveniment”
niciodata poate fi adverb sau nici o data, adverb + numeral. de fapt nu se va scrie niciodata legat.
Imi vine in minte si
Nu a citit cartea niciodata.
Nu a citit cartea nici o data = nici macar o data .
Am dreptate? Sper sa nu ma insel
Pare corect 🙂
Corect. (nu are grad de comparatie, desi initial am avut intentia de a scrie si „foarte”) 😀
Razvan, exemplul pe care l-ai oferit tu este total gresit.
„Razvan December 7, 2012 at 2:40 pm
Imi vine in minte si
Nu a citit cartea niciodata.
Nu a citit cartea nici o data = nici macar o data .
Am dreptate? Sper sa nu ma insel”
Nu a citit cartea niciodata. – Pentru aceasta varianta putem intelege ca nu a citit nici (macar) odata cartea.
Despre „nici o data”, am putea alcatui o fraza cum ar fi „Nici o data din anul curent calendaristic nu cuprinde o zi in care sa se organizeze festivalul berii.”
Eu am recitit lectia de doua ori, iar tu nici o data?
La ce data se face nunta? La nici o data, se anuleaza!
LDP:
Gresesti dumneata, nu Razvan, el are dreptate (si Tatiana la fel cu primul ei exemplu): ar suna… ciudat, ne-romaneste astfel formulat, dar daca in al doilea lui exemplu ar fi nu un numeral cardinal („o”) ci unul ordinal („prima”) „data” ar putea fi inlocuit cu „oara”. (Fortand – prin similitudine cu „nici de doua ori” – ar fi „nici o oara”.)
Iar in exemplul dumitale (si in al doilea exemplu al Tatianei) „data” ar putea fi (oarecum, fortat) inlocuit cu „zi”.
Sunt 3 variante corecte:
1” niciodata”-[adv]-”Niciodata n-a desenat mai bine”
2 ”nici odata”[conj+adv.] ”Nu l-am crezut nici odata ,nu-l cred nici azi .”
3”nici o data”[conj.+num.]”Nu a mancat azi nici o data,nici de mai multe ori”
Ai dreptate, Panaite Maria (pt al treilea dumitale exemplu ar mai exista inca o varianta – sa spunem „trei prim” – care foloseste cuvantul „data” nu ca si quasi-sinonim pt „oara”, ci cu sensul de reper temporal, de zi din calendar), dar in limba romana – desi teoretic este corect – „suna” tare ciudat „nici odata”; pt punctul doi din exemplul dumitale mai romaneste ar „suna” (spre ex) varianta „nici odinioara”, sau „nici atunci, demult” (sau eventual „nici atunci, candva”).
mie mi-a ramas in minte de la latinescul „de facto” 😀
Foarte buna metoda mnemonica (de memorare).
O alta metoda de memorare sigura si relativ mai facila: prin analogie cu ” „sau” se scrie „legat”, intr-un cuvant, atunci cand poate fi inlocuit cu „ori” „, „niciodata” se scrie intr-un cuvant atunci cand poate fi inlocuit cu „nicicând”.
Da, dar sa stiti ca nicio si niciunul se scriu legat.
Teodora, noi iti multumim pt contributie, DAR:
– Ar fi mai bine primita (mai putin neplacuta formularea) daca ar fi emisa pe un „ton” mai putin sententios („Sa stiti” „suna” de parca s-ar adresa ex cathaedra maestrul catre discipoli), ci ar pastra si o nuanta de rezerva, continand si vreo formulare de genul „din cate stiu eu” sau „eu consider ca” – si asta cu atat mai mult cu cat:
– CEVA dreptate ai dumneata in asertiunea dumitale – atata cat ai dreptate. Da, intr-adevar IN MOD NORMAL se scriu „legat”, CU EXCEPTIA cazurilor… (Hm!) sa zicem „speciale”*, cand se scriu separat, despartit. (Dumitale iti „suna” bine – spre ex – „nu i-am spus nicio data, nici de doua ori, ci de trei ori”? Nu ti-ar „suna”* si dumitale mai bine sub forma „nici o data, nici de doua ori”?)
* Nu vreau sa intru acum in teoria limbii ca sa detaliez felul in care in acest caz „o” este (prin sine insusi) – si ramane – un numeral, nu intra in alcatuirea unui cuvant compus.
Foarte tare faza cu mana :)) You made my day!!
Teodora:;;nicio” ,niciunul” ,
Nu cunosc nicio eleva cu numele acesta ![vreo eleva]=adj pron negativ.
Niciunul nu stie ce s-a intamplat [nimeni] =pron. negativ
In aceste situatii scriem”legat”
Dar :”N-am nici o verisoara ,nici mai multe” [ ”nici”=conj , ”o” =numeral]
Sint inginer electronist. Am studiat Liceul de Metrologie Bucuresti liceu deci tehnic, dar am avut profesori de literature si franceza extraordinari. Am citi enorm de multe romane in tinerete. Nu-mi amintesc o mare diferenta intre defapt si de fapt, dar este evident o nunta sau o diferenta mai bine zis in contextual folosit. Nu cred ca e gresit sa scrii ‘defapt’. Sint de accord cu tine De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv.
Sint insa si alte cuvinte legate: defazat, nefapt, defalcate care se pot scrie separate. Cred ca aceste locutiuni gramaticale sau literare sint parte din limba noastra vorbita si chiar scrisa. Aici americanii le numesc idioame sau unele colochiale, sau cum spunem noi regionale. Nu sint expert, spun insa ca am gasit in cartile mele de lieratura sau chiar tehnice ambele variante. Incintat sa vad ca sinteti tineri si va preocupa. Merci.
Marian, ne bucurăm că ai ajuns aici și cu atât mai mult ne bucurăm că ne-ai scris de bine și că ai contribuit cu informații utile. Totuși, articolul în sine a fost atât de succint și tranșant pentru că normele actuale pur și simplu nu-l includ pe ”defapt”. Ba nici măcar în DEX n-am dat peste el, iar acesta (spre deosebire de DOOM) e ceva mai tolerant la unele ”anomalii” care se impun prin uz.
Poate ca mai usor s-ar evidentia necesitatea de a scrie „despartit” cuvintele „de fapt” daca am asemana cu formula (relativ antonimica) „de drept”. (ASTA – CUM ar mai parea, scrisa „impreuna”?)
Marian Spitza: Cateva nedumeriri / pareri diferite de ale dumitale (neglijand multimea de mistype-uri):
1. „am avut profesori de literature si franceza extraordinari.”
Pt dumneata este un contrast (o diferenta) intre „literatura” si „franceza”?
2. „Nu-mi amintesc o mare diferenta intre defapt si de fapt, dar este evident o nunta sau o diferenta…”
Fii te rog amabil si incearca sa sugerezi cam CARE ar fi aceasta diferenta (fie ea si mica, chiar si numai de nuanta sau de subtext).
3. „Sint insa si alte cuvinte legate: defazat, nefapt, defalcate care se pot scrie separate.”
Scuza-ma – scrie-mi, te rog, SEPARAT cuvintele din „cuvantul compus” „defalcat” (si explica-mi ce inseamna si ce functie sintactica are fiecare dintre ele). Bine ca n-ai plasat in insiruirea asta si cuvantul „departe”…
(Nu mai intru in detalii legate de folosirea prefixelor „de-” („des-„), „ne-„, „a-„, „i-” etc pt a nega (a inversa) sensul cuvantului-baza initial: „defazat” („desprins”), „nefiresc”, „apolitic”, „imoral” etc – unde nu prea vad CUM ai putea separa prefixul de cuvantul caruia ii este ATASAT.)
4. Pot eventual sa accept ca folosirea regionalismelor s-ar incadra la „idioame”, dar vorbirea colocviala SIGUR inseamna CU TOTUL altceva, si se poate inscrie (eventual, chiar daca putin „fortat”) mai degraba la argouri (sau poate mai corect ar fi spus la jargoane?).
Marian, idiomul, pe românește expresia (cu sens figurat), este una, cuvîntul, fie el derivat sau nu („defazat”, „defalcat”), e alta. Altminteri, cuvîntul românesc „idiom” are alt sens (grai, limbă vorbită de un anumit grup etnic etc.).
VictorCh
Cred ca ai dreptate, sint insa sigur ca acest cuvint era sau a fost tiparit in ambele variante. Am incercat sa-i gasesc rostul sau diferentele. Merci pentru comentarii. Sigur ca acestea ajuta enorm in a ne explica multe din cuvintele pe care uneori le scriem asa cum ni le-am intiparit sau invatat in anii de scoala elementara, liceu
sau chiar facultate. Apreciez acest site si il citesc cu placere. Succes la toti!
In ultimul timp mereu am avut aceasta dilema si niciodata nu m-am lamurit. Daca imi amintesc eu bine, am folosit „defapt” in mai multe randuri si acum mi-e rusine cand ma gandesc la asta, dar macar am invatat din aceasta greseala si m-am lamurit, sper, pentru totdeauna datorita glumitei cu tinutul de mana. Multumesc! ^-^
Hachi :)). Mă bucur că te-am ajutat 😀
in fapt „nici o data” nu exista.Doar nicio data -DOOM2
mai caută. du-te pe dexonline.ro, dă o căutare cu „nici o dată” și vezi ce găsești.
skytrancer: „in fapt “nici o data” nu exista.Doar nicio data -DOOM2”
1. Eu parca stiam ca in mod corect s-ar scrie „niciodata” (impreuna, intr-un cuvant), nicidecum „nicio data”…
2. Exemple:
– „Nu stiu pe cand sa planificam actiunea; NICI O DATA nu mi se pare mai breaza decat celelalte, asa ca vom alege la intamplare”
– ” Sa stii ca n-am gasit ceea ce-ti cerusem in locul indicat de tine, desi n-am cautat NICI O DATA, nici de doua ori, ci in repetate randuri.”
Crezi ca ar fi fost cazul ca in cele doua exemple sa fi scris „nicio data” (sau eventual – corect – „niciodata”) in loc de „nici o data”?
de fapt defapt mi se pare mai coerent; defapt conteaza foarte mult unde pui accentul:
de asemenea (defapt) eu stiu niciodata/nici-o data ca fiind forma legata/scurtata a formularii ‘nici una data’ > prin 90′ nici-o a devenit nicio..
in alta ordine de idei ‘amu io cunoscu a scrie cu „i” ci nu cu „a”…de pe vremi’ era viata mai simpla atunci…
defapt graiul a generat scrisul si nu invers, ‘scriti cum graiti’ si nu invers
e funny afirmatia initiala..cu tinerea de mana, dar doar atat.. parerea mea
dan, orice se naște (indiferent din ce) ar trebui să și evolueze 😉
@emi.. dezaprob afirmatia; invartitul in jurul cozii nu e evolutie;
gasesc ca regionalism, arhaic, e mult mai evoluat decat neologism superficial din ‘lumea moderna si evoluata’
defapt 1000 de cuvinte cu acelasi inteles ‘sint’ praf in ochii evolutiei…
a mea parere de 2 lei 🙂
dan, eu n-am nimic împotrivă să avem păreri diferite. Dar normele ne ajută să ne înțelegem între noi, să avem aceleași repere (de comunicare în cazul ăsta). Altfel, dacă ai insista să vorbești, de exemplu, ca în Moldova lui Ștefan cel Mare, s-ar putea să nu te înțeleagă prea bine cei cu care intri în contact.
@dan: de-aia sînt (sic!) bune niște reguli, pentru că fiecare „știe” niște chestii, mai mult sau mai puțin după ureche.
@v – sînt – pace!;
@emi – generalizezi, caz in care discutia e mult mai lunga; lingvistic vorbind si de evolutia limbii exista scrierea SMS, poate ca nu este ca mai corecta gramatical/lingvistic/national/etc.. dar oamenii se inteleg prin ea, iar cei care nu ‘sint’ in trend ii descurajeaza sau fac misto de ei.. etc; daca te uiti pe forumuri mai generale observi usor corectorii.. desi n-au nici o legatura cu subiectul articolului, ei corecteaza greselile gramaticale si de exprimare
regulile ‘sint’ facute ca unii sa ‘arate cu degetu’ … si altii sa se simta prost.. ca ‘sint’ aratati cu degetu
cand s-a facut unirea.. ‘sint’ sigur ca s-au inteles pe campul de lupta.. dar tot s-au omorat intre ei.. si era limba ‘dacu’ 200 de ani.. analfabeta(in sensu ca ‘nu stia ceti si scrie da putea grai’)
regulile ‘sint’ bune cand ‘sint’ reguli.. nu enciclopedii sau telenovele
deci:
de fapt=defapt=de facto=faptic
de fapt scris dezlegat cand accentul cade pe componente: ‘situatia de fapt si de drept este aceasta’
defapt scris legat cand nu are accente: ‘defapt nu prea conteaza’ pt ca accentul este dupa cum il pronunta fiecare si defapt romana nu are accent.. e imprumutat din ‘frantuza’ de pe vremea cand aspiram spre franta acu vreo 2-3 centenare 🙂 cand aspiram spre rusia.. s-a cam dus.. acu aspiram ‘deepshet american’.. vedem in 50 de ani efectele..
niciodata > Panaite Maria January 30, 2013 at 10:29 am; ‘aprob pozitiv’
constructia: nicio, niciun e ambigua.. cu toate ca e DEX.. prefer vechea formulare ‘nici-o’ sau ‘nici o’
si cam atat cu parerile de 1 leu.. ca ‘mambogatez’ prea mult!!
regulile nu sînt făcute ca să fie arătați unii cu degetul, regulile sînt făcute ca să ne înțelegem între noi. vezi celebrele meme internetistice cu ‘let’s eat grandma’. 🙂
*
nu există „vechea formulare nici-o”.
Scuza-ma, dan, nu consider ca replica dumitale „eu stiu niciodata/nici-o data ca fiind forma legata/scurtata a formularii ‘nici una data’ ” ar fi constituit un raspuns pt intrebarea finala din comentariul meu din January 23, 2014 at 9:18 pm (vezi exemplele din acel comentariu).
Nota bene: intrebarea mea a fost provocata de tonul peremptoriu al afirmatiei lui skytrancer (citata de mine la inceputul acelui comentariu).
Eu as avea o intrebare legata de formele „aceea”, „acesteia”, acesteea”, „ceia” si „aceia”. Sunt forme pe care le putem utiliza exact asa cum sunt, dar in contexte diferite. Dar chiar si asa, cine imi poate explica unde pot diferi aceste forme?
Un alt amanunt as vrea sa-l aduca cineva la cunostinta, daca este posibil, despre forma corecta asociata acestor propozitii: „Aceia sunt prietenii mei”, dar si: „Campul stelar si cometele sunt ceia ce pot reintregi neantul.” ( ambele citate sunt transpuse dintr-o carte de astronomie – nivelul lexical este si el slab ).
Havoc, acesteea categoric nu există în limba română. Apoi, nici ceia nu e tocmai o formă literară, ci una populară pentru aceia (și nu, nu e nimic în neregulă cu aceia – e pur și simplu forma de plural pentru acel).
Havoc: Ai facut „salata de forme” pe de o parte intre formele pt masculin si feminin, respectiv cele pt singular si pt plural, pe de alta parte intre „acesta” si „acela”, precum si intre cazuri. Corect:
– La nominativ: masc sg: „acesta” – „acela”, fem sg: „aceasta” – „aceea”, masculin plural: „acestia” – „aceia”, feminin plural: „acestea” – „acelea”. („Cesta” – „cela”, „ceasta” – „ceea”, „ceştia” – „ceia” si „cestea” – „celea”: forme populare.)
– La feminin sg: „aceasta” – „aceea” la nominativ si acuzativ, „acesteia” – „aceleia” la genitiv si dativ. („Acesteea” – inexistent, incorect.)
Erata: La nominativ masculin plural: „aceştia”, nu „acestia”.
Am citit fiecare comment, iar la tine VictorCh am observat ca ai adaugat la sfarsitul commentului tau forma cuvantului „acesteea” ca fiind o forma de adresare inexistenta. Acest amanunt imi era chiar necunoscut. Multumesc mult pentru comentarii si suport!
Aceste cuvinte nu se scri cum vrem noi si cum e corect
@marin florin – sint sunt – corect este relativ dupa cum vezi; e mai bune regionalismele taica… au supravietuit mileniilor si nu e creatia ingineriei genetice din ultimii 50 de ani 🙂
(ps: pune ‘ci’ in loc de ‘si’)
Mi se pare greşit separat. O monstruozitate lingvistică.
Sună ca naiba, măcar cratimă.
Nu văd dece româna nu ar putea forma cuvinte compuse.
Aceste reguli împiedică evoluţia limbii române, nu au nicio logică.
De multe ori se bat cap în cap.
Nu mi se pare tot una Defapt cu În fapt. Defapt, stai!
Efectiv, stai !? Şi s-a dus teoria pe apa sâmbetei 🙂
Noroc că aceşti erudiţi intransigenţi au apărut doar acum, altfel încă vorbeam Khoisan.