Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Sau nu m-ar mira să văd scris și launmomentdat că doar pe toate le zicem cam deodată, nu? 🙂 Ori nu din cauza pronunției scriu unii legat momentdat?
Alt motiv nu-mi vine-n minte, dar cert e că nici nu există vreun motiv bun pentru care s-ar scrie împreună și corect este la un moment dat.
neah, stai să vezi „un momendat” 🙂
logic, nu?
Aș pune pariu că l-am și văzut, dar cred că mintea mea a insistat să-l citească măcar într-o formă un pic mai corectă :))
cre’ că-i neam cu lamulțean ăla, deși o rudă mai umilă, că nimic nu se compară cu lamulțean 😀
Haha! Da, este ca si cum ai scrie „niciun” sau „nicio”, in loc de „nici un” si „nici o”. …Sau „vreodata” in loc de „vreo data”. Mai sunt si problemele alea de fizica, ce contin expresii de genul: „…la un moment dat, ‘t’ ” care suna usor diferit de „moment dat”-ul folosit in majoritatea cazurilor.
Stiu ca asa se scrie corect, da’ poate putina retinere in caterinca ieftina si aere de superioritate n-ar strica pe viitor. Zic si eu, nu dau cu paru’.
CINE, sau CE, mai exact, dă un moment? Cine este beneficiarul momentului dat? Vorbim despre un „moment dat” de la Dumnezeu?
„Se dă paralelogramul abîcîdî, cu latura abî de atît și cu bisectoarea…”
cum se dă paralelogramul, așa s-a dat și momentul. sinonim pentru „se consideră”, „anume”.
de rest, o oglindă-n față și mai subțireanu cu fițele.
@v, nu-ti inteleg tonul, din moment ce nu ai facut altceva decat sa intaresti observatiile mele. Exact asta spuneam: logic ar fi sa existe o deosebire scriptica intre aceste exprimari, din moment ce exista, in mod cert, una fonetica.
fonetica nu-i, de cele mai multe ori, un argument pentru ortografie. dac-ai vedea scris ieste te-ai strepezi oleacă. nu-nseamnă că n-ar putea, cîndva, în viitor. dar deocamdată, nu.
.
tonul e pe cale de consecință, poate-ai uitat c-ai venit să ne dai linii la palmă că ne-am permis să zîmbim, tovarășa, fără să cerem voie din bancă.
Prima afirmatie e, cumva, o gluma? Fonetica ESTE, de cele mai multe ori, un argument pentru ortografie.
Exemplul oferit de tine, „ieste”, nu iti serveste cauzei pt. ca reprezinta, de la bun-inceput (Hahaha, orice prost ar trebui sa stie ca se scrie „bun inceput”. Logic, nu?!), o greseala de pronuntie; nu este si cazul expresiei de fata.
Pe de alta parte, imi ridici mingea la fileu, admitand ca este posibil ca ceea ce astazi este „hahahahaha, logic!”, maine sa devina „hahahahaha, ilogic!”. Si atunci, ma intreb, pe buna-dreptate ( 🙂 ), de unde siguranta asta de sine si pofta de a ridiculiza pe cei care nu rezoneaza cu „logica” voastra …efemera?
Trebuie sa intelegeti ca eu nu am o problema ce tine de fond, ci una ce tine de forma, ca sa zic asa. Comentariile de aici lasa sa se subinteleaga faptul ca ortografia este INTOTDEAUNA logica, cand, in realitate, ea respecta acest deziderat doar in majoritatea cazurilor. Mai mult decat atat, consider ca ortografia acestei expresii este lipsita de logica. E suficient sa ajunga la aceeasi concluzie un grup de profesori plictisiti de pe la Iasi, Bucuresti si …hop! Vom rade cu (aceeasi) pofta de cei care nu scriu legat.
In alta ordine de idei, tonul m-a surprins pentru simplul fapt ca „te-ai impuscat singur in picior”. Atitudinea mea in ceea ce ii priveste pe „snobii lingvisti” ramane neschimbata.
eh, cu bapamătii nu merge argumentarea, merge doar o miuță.
.
ieste e pronunția corectă, nicidecum o greșeală. greșeala e să pronunți este, așa cum scrii. poate de-aia n-ai înțeles argumentul meu. 🙂
Nu am nici cea mai vaga ideea de ce te-ai simtit jignit. Singura „insulta”, care nici macar nu te viza direct, a fost cea cu „snobii lingvistici”. Restul apelativelor si expresiilor erau folosite, sarcastic, pt. a …potenta mesajul postarii si ne vizau pe noi, ceilalti, muritorii de rand care nu au acces la logica lingvistica.
Daca, in schimb, te-ai simtit „privit de sus”, nu face nimic! Doar „ai gustat putin din propriul medicament”, cum spun americanii.
In fond, indemnul meu la cumpatare nu se adreseaza unui individ, ci unei intregi clase.
Multumesc sincer pt. precizarea din ultimul paragraf! Nu stiam.
nu-i util ca pe internet, fără să cunoști preopinentul și fără să citești prea atent, să faci presupuneri (pe care să le dai drept certitudini) despre cum se „simte”. e o treabă greu de lămurit și față-n față, darămite…
acuma, sigur, nu trebuie să mă crezi pe cuvînt că nu m-am simțit în niciunul dintre felurile pe care le pomenești. bașca, nu te-ai prins nici de tonul și sîmțirile noastre din dialogul pe care l-am purtat în absența ta.
și, apropo, cînd mai ai păreri neclintite despre chestiuni din limba română, e de asemenea util să nu arăți cu degetul presupusa neclintire a părerilor altora 🙂
PROPUNERE: Ambele variante (moment dat și momentdat) valabile, in funcție de situația descrisă.
ARGUMENTE: „MOMENT DAT”, când ne referim la un moment cunoscut, precizat, știut, dat, ales… dintr-un interval de timp. Exemplu: Trenul pleacă din gara la un moment dat.
„MOMENTDAT”, când ne referim la un moment necunoscut, neașteptat, întâmplator, ocazional… Exemplu: La un momentdat trenul a deraiat (din cauza unei defecțiuni). (Atenție! Dacă deraierea a fost cauzată de o acțiune terorista, pentru teroriști este un moment dat, ales, știut).