Pe tren

18

Aveţi şi voi prieteni teribilişti, pasionaţi de mersul pe tren? E drept că trenurile noastre nu-s chiar TGV-uri, dar, când mergem cu trenul, e recomandabil să rămânem în tren.

Exemple corecte:

Sunt în tren. Vin acasă.

Cred că va călători cu trenul.

Exemple greşite:

Sunt pe tren. Vin acasă.

Cred că va călători pe tren.

 

18 comentarii

  1. :))) asta nu e nimic, cu mersul/călătoritul "pe tren", fiindcă, zic eu, ea apare cu o frecvenţă mai redusă decât apar expresiile cotidiene pe care le voi semnala. În oraşul în care locuiesc (lumea îi spune cu obstinaţie "municipiu", că altfel s-ar simţi, probabil, inferioară celei din localităţile cu rang de oraş), dar, de fapt, în tot judeţul, expresia invariabilă este "ne-am întâlnit pe autobus", "am urcat în autobus" etc., iar în municipiul reşedinţă de judeţ, unde circulă şi tramvaie, se spune graţios "ne-am întâlnit şi am povestit pe tramvai". Nici din greşeală n-ar spune "în autobuz" sau "în tramvai", deşi în cazul ambelor vehicule de transport e vorba de spaţii închise. Şi, pentru a dovedi cât sunt de consecvenţi cu modul lor de exprimare hilar, dacă n-ar fi mai ales defectuos, amintesc o formulare scrisă, similară, care apare şi în hotărârile consiliului local privind călătorii frauduloşi şi afişate în tramvaie şi autobuze spre ştiinţa populaţiei care foloseşte mijloacele de transport în comun: cei care sînt găsiţi fără bilet "pe" mijloacele de transport în comun etc. etc. etc.

     (0)
     (0)
  2. ERATA: "dar, de fapt, în tot judeţul, expresia invariabilă este “ne-am întâlnit pe autobus”, “am urcat pe autobus” etc."

    :)) Din greşeală, scrisesem corect.

     (0)
     (0)
    • Nu e grozav, dar, la nivel logic, parcă e mai rezonabilă formularea decât "pe tren" 🙂

       (0)
       (0)
  3. Alexandru Mitache pe

    De fapt cred că ajungem, ca în maghiară (limbă pe care n-o cunosc decât din auzite), la „în Paris” vs „la Paris”, „din Paris” vs „de la Paris”...
    Finețuri...

     (0)
     (0)
  4. În limbajul colocvial se tot produc mutaţii şi cred că e normal să fie aşa. Important este ca normele în vigoare să rămână rigide la fel de fel de "minuni" şi să existe limite clare pentru ce este corect şi ce nu.

     (0)
     (0)
  5. eu tot pe tren voi merge.

    acum sincer, profa de meditatii de romana din liceu mi-a zis ca expresia "cana de apa" este corecta.

    tind sa cred ca "pe tren" este cam acelasi lucru.

     (0)
     (0)
  6. Doru, evident că nimeni n-are ce-ţi face dacă insişti să spui "pe tren". Totuşi, dacă te obişnuieşti cu o anumită expresie (greşită) s-ar putea să o foloseşti şi într-un anumit context în care să fii "taxat" pentru asta şi să-ţi pese. Adică e ok să-ţi suni părinţii să le spui că eşti "pe tren" şi vii acasă - vor înţelege mesajul - dar s-ar putea să laşi o impresie nu tocmai bună unui interlocutor mai pretenţios, de a cărui impresie să conteze ceva important pentru tine.

     (0)
     (0)
  7. "pi tren" nu exista. In Moldova se zice "in tren". Doar in sud exista formulari de genul "Mergem pe club", "Ne-am intalnit pe autobuz".

     (0)
     (0)
  8. Meredith, lasand deoparte faptul ca o caruta este trasa de cai / catari (daca-i trasa de magar se numeste cotiga), pe cand vehiculul similar tras de boi se numeste car (forma generala este asemanatoare ca aspect, dar toata conceptia sistemului mecanic de directie / tractiune este principial diferita), caruta / carul (cele clasice, taranesti - MAI ALES cele cu boi) nu reprezinta tocmai cel mai potrivit exemplu pt combaterea acestei expresii - "pe" un vehicol: sunt vehicole deschise si in mod obisnuit silueta cuiva care calatoreste cu ele este (macar partial) vizibila deasupra marginii superioare (indiferent daca se gaseste "pe capra" sau in spatiul util al carutei - in acest ultim caz doar daca nu-i culcat) chiar si daca vehicolul este gol, si cu atat mai mult daca este incarcat, exprimarea "PE car / caruta" (spre deosebire de exprimarea similara referitoare la tren, autobuz etc) nefiind deci tocmai nejustificata.

    Altfel... PE tren (la propriu - pe acoperisurile vagoanelor) s-a calatorit (mult) imediat dupa razboi, in perioada marii foamete, oamenii strabatand tara in lung si in lat doar-doar or gasi CEVA de mancare sa duca acasa la familii. (La acea vreme parea ciudat un tren fara siluete umane PE vagoane.)
    Intrucat foametea cea mai crancena a facut ravagii mai ales in Moldova, moldovenii erau preponderenti (ca numar) printre cei care calatoreau astfel, si de acolo li se trage porecla generica "sârmă": pt acesti calatori cel mai mare pericol (fizic) - inafara de a fi dati jos de pe tren de catre "nas" tragandu-li-se si o bataie buna, ceea ce se intampla doar foarte arareori - era reprezentat de (relativ rarele) sarme de "curent" si/sau de telegraf (telefonia era EXTREM de putin dezvoltata, mai ales cea interurbana) care traversau calea ferata pe sus (dar nu suficient de sus - mai ales vara cand caldura facea sa se dilate metalul care astfel ajungea sa "faca burta"), riscand astfel sa-i decapiteze pe cei neatenti daca acestia erau situati prea sus.
    In urma experientei (triste) dobandite, calatorii DE PE tren puneau in fata cativa "pândari" al caror principal rol era sa semnaleze celorlalti trecerea pe sub o asemenea sarma, in care caz toti cei de pe tren se lungeau pe burta pe acoperisurile vagoanelor. Aceasta atentionare se facea strigand cat ii tineau plamanii "Sârma, mă-ă-ă!", strigat reluat de alte si alte voci, avertizarea propagandu-se astfel catre calatorii de pe vagoanele urmatoare. In acest fel, respectivul strigat a devenit ulterior, dupa trecerea foametei, o aluzie... peiorativa la adresa presupusei saracii infometate a interlocutorului caruia ii era adresat.
    (Interesant si ciudat era faptul ca - intrucat din cauza vitezei reduse de deplasare asemenea calatorii durau nu ore, ci zile (multe - uneori saptamani) - calatorii ajunsesera sa reactioneze la acest strigat cu un automatism reflex teribil de asemanator celui instinctiv, uneori fara macar sa se trezeasca complet din somn, astfel incat ulterior ANI DE ZILE, daca auzeau - oriunde s-ar fi aflat asezati - respectivul strigat, prima reactie (reflexa, inainte de analizarea situatiei concrete existente) era sa se tranteasca pe burta aparandu-si capul cu mainile...)

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?