Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Peiorativ sau Periorativ

Peiorativ sau Periorativ
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

N-aș putea să vă spun exact cum s-a ajuns la periorativ și de ce se folosește relativ frecvent, dar cert este că doar peiorativ este corect:

Peiorativ = care are sens defavorabil, depreciativ, disprețuitor.

Citește și:   Dulceți sau Dulcețuri

Articole interesante

14 comentarii

  1. ASTA este prima data cand intalnesc (si remarc…) forma „periorativ”.

  2. Victor, mie mi se pare că o aud mai des decât pe cea corectă :). Uite, verifică pe Google și ai să vezi în câte locuri apare periorativul ăsta…

  3. Să mai spun că mie, uneori, îmi vine să spun ceva în genul „preriorativ”?

  4. Bianca, câtă vreme știi care e varianta corectă și-ți iese bine până la urmă, e în regulă :D. Eu am fixul meu cu a înfinge și de când am aflat că e corect a înfige mă tot străduiesc să-l spun bine (deși îmi sună ne-natural pentru că toată viața l-am spus cu n) și-mi iese bine chit că e încă un efort voluntar.

  5. eu toată copilăria am spus stracană și stracojiu, mi-a luat ani întregi, fără exagerare, să scap de obișnuințele astea :))

  6. (plus că, pentru un copil rîrîit, e de neînțeles de ce și-ar strecura niște r-uri suplimentare în cuvinte 😀 )

  7. Am să presupun că ți-au plăcut mereu provocările :))

  8. nu mi-au plăcut niciodată! :))
    dar îmi aduc aminte că la un moment dat consideram că în interiorul meu mai există un v mic-mititel, care uneori îmi pune bețe-n roate. așa i-am zis o dată maică-mii cînd m-a certat că spusesem o prostie, naiba mai știe ce anume. eu n-aș fi zis-o, dar veul mic-mititel din interior… 😀

  9. Emi, cred că aproape toți, la un moment dat, dăm peste situația în care, hopa!, ne dăm seama că am stâlcit timp de câțiva ani un cuvânt sau că sensul real al unuia nu coincide cu ceea ”știam noi că înseamnă”. Și-apoi vine perioada în care ne chinuim să recuperăm, ca să spun așa. 🙂

  10. „nu mi-au plăcut niciodată!”
    Nu ti-or fi placut, dar este posibil sa stea (subconstient, intr-un mod psihologic-intortocheat) la baza introducerii literei suplimentare: sa-si fi spus creierul dumitale (siesi, cand era nesigur daca litera exista acolo sau nu) ca poate litera respectiva ar fi acolo si doar i se pare ca nu pt ca sa ocoleasca o dificultate de pronuntie. (Cam in acelasi fel in care pt a convinge un copil (o minte simplista) sa faca ceva ce parca n-ar prea vrea sa faca i se interzice sa faca acel lucru: „psihologie inversata”.)

  11. hmm… nu știu ce înțelegi matale prin „minte simplistă”, dar copiii nicidecum n-au minte simplistă.

  12. In opinia mea, copiii pot avea (majoritatea lor CHIAR AU) multa imaginatie, si pot uneori sa gandeasca foarte intortocheat – dar (in mod inerent, lipsindu-le (inca) nu numai experienta personala, dar neavand inca timp sa invete nici din lectii / din experienta altora) ei gandesc simplist: nu stiu inca nici sa analizeze mai multe fatete ale aceluiasi subiect, nici sa gandeasca consecintele vreunei concluzii trase (decat eventual cele mai imediate si mai directe ale unei actiuni) etc. (Tocmai de aceea consider ca ei nu pot – spre ex – sa joace sah in mod competitiv: nu pot analiza suficienti „pasi” inainte.)
    Iar „o minte simplista” o gandisem ca o minte insuficient deprinsa sa gandeasca: a unui om matur, dar care gandeste ca un copil.

  13. Breban: Perora = a vorbi cu emfază. Aceasta este oare şi originea cuvântului peiorativ? Este oare paronime?

  14. Breban: A perora = a vorbi cu emfază. Aceasta este oare şi originea cuvântului peiorativ? Sunt oare paronime? Scuze! M-am grăbit.

Lasa un comentariu