[via Idei]
Într-adevăr, DEX semnalează prezenţa lui „trebuiesc”, chiar dacă are menţiunea „rar”. Totuşi, DOOM2 este dicţionarul normativ, deci cel ce înglobează formele corecte în prezent, iar acesta nu îl menţionează pe „trebuiesc”.
Din DEX:
TREBUÍ, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ♢ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ♢ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să…) = asta a așteptat (ca să…) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să…, este obligatoriu să…, se cere (neapărat) să… 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trébui și trebuiésc] – Din sl. trĕbovati.
Sunt curios CUM ar formula DOOM2 (FARA a inlocui „a trebui” cu (oarecum) sinonimele „a fi necesar”, „a avea nevoie”, „a avea trebuinta” et simili) ideea „daca nu-ti mai trebuiesc, lasa-ma si du-te!”
Toata viata am stiut ca se zice si pentru plural si pentru singular: imi trebuie.Dar de o vreme aud:imi trebuiesc.Si parca as inclina spre asta:”Imi trebuiesc trei caiete”.E corect sau tot cu” trebuie” e bine? Multumesc.
Oficial e corect cu „trebuie”.
tatiana,nu este corect „trebuiesc”,eu stiam ca „trebuie”,”pare” si „poate” sunt verbe impersonale si intranzitive.cel putin asa am invatat in scoala.le-am invatat drept „exceptii”.
am vazut ca se foloseste „imi trebuiesc” dar dupa parerea mea nu este corect.
mai placut suna „imi trebuie”
De acord cu Silvana, iar principalul argument este tocmai acela că vorbim despre un verb impersonal. De asta nu-mi sună corect nici forme precum ”ei trebuiau”, pentru că un verb impersonal e acela care nu-și schimbă forma în funcție de persoană, nu? Dacă spunem ” ei VOR trebui să învețe” e ca și cum am spune ”ei ar fi NECESARI să învețe”. DOOM2 mie mi se pare o aberație, cu toate intențiile lor.
Subscriu 100% Alecsandrei.
1. Limba romana nu este o limba moarta, ea a suferit si sufera continuu modificari.
2. Nu asociez limba romana cu matematica, fizica sau alte stiinte exacte.
3. Eu cred ca o limba se asociaza mai mult cu arhitectura. Azi inca se mai construieste si ca acum 200 de ani, dar si ca in prezent, ba chiar futuristic.
In unele tari vestice dupa ce s-a construit un cartier, un grup de case, nu se fac trotuare din proiect. Se seamana gazon pentru a se studia tendinta locatarilor de a alege calea cea mai scurta sau convenabila. Acesta ar fi exemplul pentru cum lucreaza DEX-ul.
In tari mai putin vestice se pun placute pe spatiile verzi, (din proiect prevazute), cu inscriptia; „NUMAI BOII CALCA IARBA”…..Acesta fiind exemplul pentru cum lucreaza DOOM1;2 si cate vor mai apare!
Trebuie sa inchei cu subiectul neterminat, mi-a venit un oaspe.
da,huissan66 ,este posibil ca noi sa fim subiectivi cand nu prea suntem de acord cu unele reglementari 😀
@silvana…..Am recunoscut mereu ca sunt un subiectiv si nu o voi nega niciodata. Sunt nenumarate teorii care arata ca nu putem fi obiectivi, noi subiectii, oricat ne-am stradui!!! ;P
eu incerc pe cat posibil sa fiu obiectiva…
@silvana… Nu-i nimic rau in asta, continua, poate vei reusi. Astfel poti demostra unor retrograzi ca mine si nu numai,ca este posibil. „Succesuri”!
pai ma lupt cu toata lumea sa le induc chiar si subliminal ideea de obiectivitate 😀
,sa le demonstrez ce inseamna o decizie obiectiva comparativ cu una subiectiva…
dar asta e alta mancare de peste si nu isi are locul aici …bye!
@Silvana: găsește-i un loc pe undeva! Nu de alta, dar subiectul e interesant și ar fi doritori de o polemică ;))
sigur,sa se descchida un subiect de genul…e specialitatea mea :))
silvana, Alecsandra: In opinia mea, exista domenii si/sau imprejurari in care luarea unor decizii cat mai apropiate de obiectivitate este o necesitate (in justitie, in chirurgie (si chiar si in medicina), in constructii, in armata (in lupta), in macropolitica economica, etc), dar pt noi, omenasii „de rand”, deciziile subiective sunt cele recomandabile, fiind mai practice (cel mai usor si cel mai rapid de luat, si nu genereaza probleme psihice) – atunci cand nu afecteaza drepturile si libertatile altor semeni de-ai nostri.
dupa parerea mea,tocmai in viata de zi cu zi,in viata personala e important sa luam decizii obiective,astfel evitand probabilitatea esecului.
Victor, eu nu spusesem nimic legat de opinia mea despre subiectivism și obiectivitate, ci doar îmi anunțam curiozitatea. Dar acum o să spun 🙂 Nu cred că există decizii obiective. Există decizii mai puțin subiective, poate. Sunt de acord: nu există un anumit tip de decizii corect, ci depinde de situație. Și în medicină există decizii subiective: doctori diferiți pot avea opinii diferite asupra necesității de operație a unui pacient.
Mi se pare minunat că am ajuns să vorbim despre asta, deși am plecat de la o chestiune de gramatică:))
Doamne, da’ ce am facut, iar am declansat infernu’ !
daca tu consideri asta un infern :))
@silvana…Am zis-o cu sensul de batalie grea. „Al mio gegnale scatenatel’inferno !”
Rectific….”Al mio segnale scatenate l’inferno!”,mamaei de tastatura!
nu vad batalia :))
@silvana….Urmeaza, acum isi ascute armele si pregateste tactica cavalerilor !
da,fiecare vede ce vrea ! 🙂
Alecsandra:
1. „…eu nu spusesem nimic legat de opinia mea despre subiectivism și obiectivitate…”
Ai dreptate, nu-ti anuntasesi pozitia – si nici n-am afirmat ca ai fi facut-o, ci doar imi enuntasem EU opinia. M-am adresat catre voi doua pt ca pana in acel moment doar voi abordaserati subiectul.
2. „Nu cred că există decizii obiective. Există decizii mai puțin subiective, poate.”
SI EU ma exprimasem sub forma (scuzati auto-citarea) „…decizii cat mai apropiate de obiectivitate…”
3. „Și în medicină există decizii subiective…”
Da, si in medicina (si chiar si in chirurgie) exista (uneori) decizii care pot avea SI un grad ridicat de subiectivism – dar in general domeniul este cel care pretinde (alteori) o cat mai mare apropiere de obiectivitate.
silvana: „…in viata personala e important sa luam decizii obiective,astfel evitand probabilitatea esecului.”
Alecsandra: „Nu cred că există decizii obiective. Există decizii mai puțin subiective, poate.”
Poate ca n-ar fi rau sa incepem prin a defini notiunea de „decizie obiectiva” si a antonimului sau, „decizie subiectiva”, caci altfel poate nu vorbim despre acelasi lucru, sau – dimpotriva – intentionam sa afirmam acelasi lucru si nu ne intelegem din cauza confuziilor create de limbajul folosit.
In opinia mea, cam orice decizie pe care o luam in viata implica o doza (mai mare sau mai mica) de subiectivism, pe de o parte deciziile noastre fiind in general probabilistice (consideram ca – in opinia noastra, inerent subiectiva – o anumita evolutie a fenomenelor ulterioare unei decizii a noastra si cauzate de aceasta – direct sau indirect, exclusiv sau in conlucrare cu alte evenimente cauzale – are sanse mai mari/mai mici sa se indeplineasca decat o alta posibila evolutie preconizata, sau chiar si decat vreo evolutie pe care nu o putem prevedea) si pe de alta parte deciziile noastre fiind in general determinate de optimizarea (inerent subiectiva) – in mod constientizat sau doar in subconstient – a vreunui raport: intre pret si calitate, intre riscuri si avantaje, intre efortul depus (efort de orice fel: fizic, intelectual, psihic, spiritual, material, financiar, etc) si rezultatele obtinute, etc.
husisan66: „…iar am declansat infernu’ !”
Nu stiu daca nu-ti atribui puteri mai mari decat cele de care dispui in realitate, da’-‘n orice caz „tartorul-sef” (!) iti multumeste! 😀
„Urmeaza, acum isi ascute armele…”
Bagsama sunt destul de predictibil… (da’ se putea sa nu am timp / energie / dispozitie / etc pt asa ceva, in orice caz nu imediat).
P.S. silvana: „…astfel evitand probabilitatea esecului.”
Presupun ca voisesi sa spui „pt a REDUCE probabilitatea esecului”; daca reusesti sa EVITI esecul nu mai e vorba de probabilitate ci de certitudine – si daca reusesti sa ajungi in mod frecvent la asemenea certitudini te rog sa ma anunti si pe mine, ca sa-mi scot palaria in fata dumitale (dupa un amanuntit control asupra dumitale, ca sa fim siguri ca nu esti victima iluziilor): nu degeaba americanii obisnuiesc sa spuna ca sigure sunt doar impozitele si moartea…
@Victor Ch…Sta scris in codul nostru genetic. Noi oamenii ne atribuim puteri si merite mai mari decat cele pe care le putem avea, vezi Gaddafi si nu numai. Sincer tartore sef, eu ma refeream la BoBo-eric, dar se pare ca esti mai rapid si mai concis.
„husisan66: “…iar am declansat infernu’ !”
Nu stiu daca nu-ti atribui puteri mai mari decat cele de care dispui in realitate, da’-‘n orice caz “tartorul-sef” (!) iti multumeste! :D”
Are cuvantul domnul BoB-e ,sau nu e? Daca nu e, va relua discursul domnul VictorCh.
BoB BoB, roger…..Victor, roger….roger. Nu mai raspund. Deci preiau.
Propun combat intre predictibil si previzibil…site… ma auzi? Roger….
pai mai oameni buni,referitor la obiectivitate…nu am generalizat-o in nici un moment.eu am spus ca la mine functioneaza si ca intotdeuna am reusit sa fac asta.spre exemplu cand ne cramponam de unele detalii,e semn clar ca suntem prea aproape asa ca singura solutie este sa facem cativa pasi in spate,sa iesim din arealul subiectivismului si altfel arata lumea 🙂
si daca voi spuneti ca ati vrea sa faceti asta,dar ca nu exista sau ca nu sunteti capabili de a o face…va spun doar atat: nu vreti!sau nu realizati ca puteti,va subestimati si va conformati cu ideea ca „nu se poate”!
De acord cu Victor, problema e: ce înseamnă decizie obiectivă? În alegerile pe care le fac zilnic, nu mă întreb dacă decizia pe care am luat-o e obiectivă sau subiectivă, ci dacă am luat decizia respectivă luând în considerare toate elementele importante în acel context și dacă le-am oferit ponderea cuvenită în ecuație.
Silvana, am două curiozități: ce vârstă ai – și dacă ți se pare prea personală întrebarea pot înțelege => nu răspunde – și a doua: de ce spuneai că această temă de discuție e ”specialitatea ta” (mă gândesc că te-ai referit la faptul că e o chestiune importantă pentru tine, că ține de studiile tale sau de jobul tău, etc.)
@myself: chestiunea cu modul în care iau eu decizii a sunat mai algoritmic și matematic decât e în realitate. 🙂
1.am 21 de ani
2.am spus ca e „specialitatea” mea pt ca de cand ma stiu am tot incercat sa ma perfectionez in sensul asta.nu are nici o legatura cu studiile ori cu ocupatia mea.
cred ca dorinta de a fi obiectiva s-a instalat pe fondul necesitatii mele de a judeca corect,fara nici un fel de implicare,din faptul ca nu am suportat niciodata nedreptatea de nici un fel.
Mulțumesc, Silvana 🙂
@silvana…Multi inainte! Daca o tii tot asa, la 35-40 de ani ori vei inebuni ori vei deveni un geniu, dupa care vei inebuni! Asta-i soarta geniilor! 😛
:)) stau linistita in baza asta…nu voi fi niciodata un geniu
Eu cred că Întâi înnebunești și pe urmă devii geniu :))
@Alexandra….Marea majoritate a geniilor a inebunit, reciproca nu-i valabila pentru marea majoritate a nebunilor! Nu-mi spune ca „au”, ca inebunesc!
Au înnebunit!
*așteaptă să vadă cum husisan66 înnebunește
test!
Multe din tulburările mentale sunt asociate cu un nivel de inteligență peste medie, vorbit-a studenta (în anul III la Psihologie) din mine.
am vrut sa vad de ce nu imi apar posturile :))
am scris vreo 2 si nimic :))
@Alecsandra…Scuze, te-am rebotezat, uitasem de Alecsandri, un alt geniu! Asta nu ma absolva de vina, stii se apropie Pastele si nasul tra’ sa dea un miel ! Asa-mi trebui daca nu-mi vad de treaba mea! ;))
tulburari mentale zici…adica ..in general..cand un om nu gandeste ca noi,e „nebun”,daca vede ceva ce noi nu vedem,e clar „nebun” …daca simte ceva ce noi nu simtim ..e „nebun”…
Silvana, I don’t get your point. Eu am zis „tulburări mentale”, nu ”nebun” sau ”perspective diferite asupra lumii.”
da ,stiu ce ai spus…ma refeream la tulburari mentale…dar si la discutia de mai sus cu geniu si nebun…eu mai postasem 2 comment-uri dar vad ca nu au aparut 🙂
@Alecsandra…Scuze, am scris innebuni ca si ineca, inota, nu ca si innoda. Imi fac mea „pulpa”, ai dreptate, nu se va mai repeta!
Alecsandra:
„În alegerile pe care le fac zilnic, nu mă întreb dacă decizia pe care am luat-o e obiectivă sau subiectivă, ci dacă am luat decizia respectivă luând în considerare toate elementele importante în acel context și dacă le-am oferit ponderea cuvenită în ecuație.”
„…chestiunea cu modul în care iau eu decizii a sunat mai algoritmic și matematic decât e în realitate.”
In mod concret, in principiu cam pt fiecare dintre noi aceasta optimizare a deciziilor „se face” (corect: „este facuta”) sub forma unor intrebari puse (din nou – in mod constientizat sau doar sub forma unei mini-analize subconstiente) de genul: oare ce poate sa mearga rau? si CAM CE as putea sa fac pt a impiedica sa mearga rau? da’ mai bine nu se poate? (fie cu risc mai mic si/sau cu efort mai mic, fie cu rezultate mai bune, fie „doborand doua pasari cu o singura piatra”, adica rezolvand cu acelasi efort, facut cu aceeasi ocazie, mai multe probleme (trecute – si cu solutionarea amanata -, prezente sau doar preconizate sa apara), fie transferand o parte (dificila pt noi) a rezolvarii catre altcineva pt care respectiva parte din rezolvare sa fie facila, adica sa fie facuta mai usor / mai repede, etc.) Si CAM CE as putea face ca sa mearga SI MAI bine? (cu mai mari sanse de succes / mai usor – cu efort mai mic, adica?)
„Eu cred că Întâi înnebunești și pe urmă devii geniu”
Succesiunea cronologica imi este necunoscuta, dar in orice caz atat nebunia cat si geniul reprezinta aspecte – diferite sau nu – ale unei stari anormale.
„Multe din tulburările mentale sunt asociate cu un nivel de inteligență peste medie, vorbit-a studenta (în anul III la Psihologie) din mine.”
In general, tulburarile mentale – pozitive (ca geniul) sau negative (ca nebunia) – sunt asociate cu un ALT fel de a percepe realitatea SUBIECTIVA.
husisan66:
„BoB BoB, roger…..Victor, roger….roger. Nu mai raspund.”
Eu personal te cred ca te amuza sa joci un rol cuprins undeva intre antrenor si arbitru, dar – dupa cum scrisesem si in partea adresata dumitale din comentariul precedent – nu totdeauna am timp / energie / dispozitie pt a raspunde provocarii (in orice caz, nu (neaparat) imediat). De ACEASTA data pur-si-simplu avusesem ALTE probleme (in viata reala) nu re-intrasem pe blog suficient de curand. „Unii” mai au si ALTE probleme (care sunt – sau macar POT FI) prioritare…
„Marea majoritate a geniilor a inebunit, reciproca nu-i valabila pentru marea majoritate a nebunilor! Nu-mi spune ca “au”, ca inebunesc!”
Pe mine personal m-ar mir sa fi innebunit „majoritatea” – MULT mai probabil mi se pare sa fi innebunit „geniile” – deci sunt de acord cu Alecsandra: corect este „AU innebunit”. Si acum suntem DOI care asteptam sa vedem CAM CUM se manifesta husisan66 atunci cand innebuneste…
silvana:
„…intotdeuna am reusit sa fac asta.”
Felicitari! EU nu reusesc CHIAR INTOTDEAUNA! (Asta inseamna ca „ESTI BUNA”!)
„stau linistita in baza asta…nu voi fi niciodata un geniu”
Poate ca STII DUMNEATA ceva…
P.S. Alecsandra: „Multe din tulburările mentale sunt asociate cu un nivel de inteligență peste medie…”
„Multe din tulburarile mentale sunt asociate cu un nivel de inteligenta” DIFERIT de medie (in sus, in jos, sau – eventual – doar in alte directii, diferite NU cantitativ, ci calitativ).
P.P.S.: silvana:
„…nu am suportat niciodata nedreptatea de nici un fel.”
Hm! Vezi ca afirmatia asta-i cu doua taisuri: n-ai compatimit niciodata de cineva care suferea din cauza unor urmari ale actiunilor sale proprii? (Desi „drept” ESTE sa suferi urmarile propriilor tale actiuni?)
Victor, asa e, deviatiile de la curba normala a inteligentei pot fi pozitive sau negative. Cei cu sindromul Asperger, de exemplu, au o memorie extraordinara si au o fascinatie inspre a retine informatii si teorii abstracte, si a teoretiza la randul lor. De asta, de multe ori, ei „vorbesc o limba diferita decat ceilalti”. Copiii autisti pot fi mult mai dezvoltati decat ceilalti copii de varsta lor; un copil de doi ani cu autism poate face constructii din blocuri lego care sa te lase cu gura cascata. Sunt nevoita sa concluzionez cu dictonul psihologilor de pretutindeni: „depinde” 🙂
Alecsandra:
„…deviatiile de la curba normala a inteligentei pot fi pozitive sau negative.”
De aici s-ar deschide o intreaga dezbatere, nu numai pe tema „ce este normal?”, ba nici macar numai pe definirea „pozitiv vs negativ” (CINE-i arbitrul impartial care sa decida „ex cathedra” ce e pozitiv si ce e negativ?), ci pana si pe tema „CE e inteligenta? CUM o definim, CUM o apreciem si CUM o masuram?” – da’ acuma n-am nici timp, nici rabdare pt o dezbatere de asemenea amploare.
Oricum, o intrebare conexa ar fi daca memoria chiar face parte din inteligenta (si daca da – in CE masura), si o provocare interesanta ar fi dezbaterea metodei de determinare a IQ-ului personal.
Daca definim inteligenta drept capacitatea de a face fata la provocarile ridicate de catre mediul inconjurator (si mai ales de schimbarile petrecute in acesta), metoda actuala de masurare a IQ – oriunde in lume – printr-un ACELASI set preconceput (in tarile dezvoltate tehnologic) de intrebari si probleme este – in opinia mea – complet gresit, atata vreme cat „mediul inconjurator” in discutie (SI modul de evolutie al acestuia) este cu totul diferit nu numai intre bosimani sau zulusi si eschimosi, ci mai ales intre triburile (din insulele pacifice) din epoca de piatra (care au in jur mediul ideal pt ei), extrem-orientali (care se straduiesc sa se adapteze EI la pretentiile mediului, sa se autoperfectioneze ei) si occidentali (care – prin tehnica si tehnologie – se straduiesc sa adapteze mediul la necesitatile lor).
(Daca „vesticii” sunt convinsi ca – asa dupa cum indica testele lor – ei au IQ (MEDIU) comparativ atat de ridicat si est-europenii il au atat de scazut, sa verificam CUM si CAT DE BINE / USOR / REPEDE / CORECT se adapteaza est-europenii la conditiile din vest, si CUM si CAT se adapteaza vesticii la conditiile din estul si sud-estul Europei, daca „cetatenii medii” ai celor doua regiuni fac „schimb de locuri”. Ar mai fi valabila – in acelasi sens – SI „permutarea” locurilor intre tribali, orientali si occidentali. Nu ma pot impiedica sa ma intreb oare CATI „inteligenti” din zona bine dezvoltata tehnologic ar mai supravietui dupa doar o luna petrecuta in mediul celorlalti, dar n-am prea mari indoieli referitoare la succesul adaptarii celorlalti.)
VIctor, de obicei orice fel de test psihologic trebuie sa aiba anumite caracteristici ca sa poata fi folosit. Una dintre ele este tocmai validitatea ecologica, cea care implica posibilitatea ca testul sa fie utilizat in medii diferite, fara ca diferenta de mediu sa afecteze rezultatele. Pe de alta parte, sigur ca nimeni nu propune aceleasi probe de logica matematica si de comprehensiune verbala oamenilor din toate zonele acestei lumi, pentru ca exista diferente atat de mari care trebuie luate in calcul.
Exista multe feluri de a privi normalitatea, si cel mai periculos sau hai sa nu zicem periculos… dezavantajos mod este de a accepta criteriul statistic: cu cat un comportament e mai frecvent, cu atat el este mai normal.
Uhm… din cate inteleg, in ultimul paragraf tu spui ca ai mai mare incredere ca oamenii din zone nedezvoltate tehnologic se pot adapta la mediul tehnologizat decat viceversa. Nu cred deloc ca e asa, ci cred ca ambelor categorii le-ar fi la fel de greu sa se adapteze la medii diferite.
Cat priveste diferentele de care spui tu – cum ca vesticii se considera mult mai inteligenti decat esticii -, e vorba aici de o informatie oficiala, de un sondaj, de o statistica sau e doar parerea ta?
„…posibilitatea ca testul sa fie utilizat in medii diferite, fara ca diferenta de mediu sa afecteze rezultatele.”
NU diferenta de mediu afecteaza rezultatele, ci diferenta de experienta specifica normala rezultata pe de o parte in urma diversificarii mediului si pe de alta parte in urma nivelului diferit de interes ridicat de necesitatile supravietuirii in aceste medii diferite si/sau variabile.
„…sigur ca nimeni nu propune aceleasi probe de logica matematica si de comprehensiune verbala oamenilor din toate zonele acestei lumi…”
„Sigur ca nu propune”? Incearca „bineinteles ca propune”.
Nu e vorba neaparat „de logica matematica si de comprehensiune verbala” (probe – oricat de particularizate, de adaptate mediului specific – referitoare la aceste aspecte nu pot avea nici o relevanta DECAT intre persoane / societati pt care aceste aspecte ale… (logicii? oricum – ale vietii) sa aiba aceeasi semnificatie – cu sensul de „importanta”), ci de acordarea unei importante similare in cadrul testului unor aspecte de importanta similara in mediul societatii / individului. Nu stiu CE proba (pt determinarea IQ-ului) ar putea fi considerata suficient de relevanta (complexa / dificila / complicata / importanta) pt a fi oferita spre rezolvare vesticilor ca fiind echivalenta unei probe care sa ceara unui eschimos sa demonstreze CU anumeM procedeaza pt a supravietui frigului arctic in urma pierderii / distrugerii caiacului sau in timpul unei expeditii de vanatoare de unul singur (sau prabusirii igloo-lui sub asaltul unui urs alb flamand), sau uneia care sa intrebe (TOT despre supravietuire) pe un tribal insular presupus tarat in largul oceanului (agatat de – spre ex – un trunchi de pom plutitor, in urma unui tsunami), sau pe un oriental ramas blocat in munti de vreo avalansa (de zapada, de pietre, etc), sau surprins la campie de vreo inundatie masiva.
„…cel mai periculos sau hai sa nu zicem periculos… dezavantajos mod este de a accepta criteriul statistic: cu cat un comportament e mai frecvent, cu atat el este mai normal.”
CUM altfel decat statistic ar putea fi facuta definirea „normalului”, a „normalitatii”?
A propos exact de directia („obiectiv” vs „subiectiv”) in care deviase discutia pe marginea articolului,”normalitatea” nu este o marime sau o lege naturala, obiectiva, astfel incat descoperirea ei sa se poata dovedi – la modul absolut – corecta si imuabila, ci este un criteriu subiectiv, definit exclusiv social, artificial.
Afirmai intr-un comentariu anterior ca esti „studenta (în anul III la Psihologie)”. In aceasta calitate (desi nu cunosc programa de studii) nu-mi imaginez ca n-ai studia SI sociologie. In aceste conditii, CE parere ai avea dumneata despre o societate ampla si pretins normala care ar fi de parere ca majoritatea (numerica a) membrilor sai sunt „anormali”? Iar daca intotdeauna majoritatea mmbrilor sunt normali, consideri ca aceasta proportie majoritara este cumva un cadou de la Duhul Sfant, si nu o urmare a modului de definire a „normalitatii” in acea societate? (Sunt curios cam CE parere ar avea vreun occidental despre naturaletea cu care un eschimos ofera vecinului sau imediat venit in vizita (o plimbarica de vreo saptamana cu sania) „spre utilizare” nevasta, si despre naturaletea cu care ulterior isi prezinta (cu egala mandrie) vreunui ocazional alt vizitator familia (copiii), precizand: „acestia sunt ai mei, acesta este al lui… iar acestialalti sunt ai lui…”, acei „altii” mentionati fiind doi dintre vecinii lui.)
„…ambelor categorii le-ar fi la fel de greu sa se adapteze la medii diferite.”
Din perspectiva mea, subiectul NU este DIFICULTATEA adaptarii, ci SUCCESUL si RAPIDITATEA acesteia, si anume nu neaparat in intregime, pana la adoptarea fara cusur a modului de viata a „celorlalti”, ci doar in suficienta masura pt a ingadui supravietuirea si eventual prosperarea.
„…din cate inteleg, in ultimul paragraf tu spui ca ai mai mare incredere ca oamenii din zone nedezvoltate tehnologic se pot adapta la mediul tehnologizat decat viceversa.”
Aici discutia din nou se desparte in functie de acceptiune pe care o acordam diferitilor termeni. N-ai vrea dumneata sa definesti notiunea DUMITALE de „usurinta / putinta / succesul / etc adaptarii”?
Ultima fraza a ultimului paragraf din comentariul meu precedent „suna” asa:
„Nu ma pot impiedica sa ma intreb oare CATI “inteligenti” din zona bine dezvoltata tehnologic ar mai supravietui dupa doar o luna petrecuta in mediul celorlalti, dar n-am prea mari indoieli referitoare la succesul adaptarii celorlalti.”
In ea, eu „m-am legat” (verbatim) de supravietuire. Sa incerc sa „traduc”: in opinia mea, indiferent daca transferul (reciproc) s-ar face integral, cu TOATA populatia, in locul „celorlalti” (plecati si ei integral, deci pe un loc si in niste imprejurari lipsite de populatia anterioara) sau daca transferul este doar partial, mutand un numar limitat de persoane (care ar urma sa se integreze in societatea „celorlalti”, care „ceilalti” sa se poarte fata de ei EXACT ca si fata de semenii lor plecati, daca acestia s-ar comporta asa cum o fac nou-venitii), extrem-orientalii / nordicii / tribalii / etc „transferati” (fie goi-pusca, fie cu tot „echipamentul” pe care il au asupra lor la un anumit moment dat) in locul occidentalilor tehnologizati vor avea (probabil in ordinea inversa celei a mentionarii lor de catre mine) o rata de supravietuire (care ALT criteriu ar putea fi mai obiectiv pt aprecierea succesului adaptarii?) (atat in imprejurarile „normale”, curente, ale vietii, cat si (MAI CU SEAMA) in cazul unor vitregii ale naturii / tehnologiei care INTR-ADEVAR „sa puna la incercare” „pana la limita” capacitatea de adaptare, de raspuns) MULT mai mare decat rata de supravietuire a acelor vestici tehnologizati transferati (prin reciprocitate, in exact aceleasi conditii) in locul celorlalti.
Corolar: in opinia mea, vreun eventual cataclism (sa zicem gen asteroid mare, sau supervulcan, sau glaciatiune) care ar duce la moartea marii majoritati a populatiei, lasand in viata (in mod aleator) doar (sa spunem) unu din fiecare 1.000 (sau 10.000) dintre persoanele traitoare pe planeta anterior cataclismului, ar conduce in scurt timp la schimbarea CU TOTUL a structurii genetice a populatiei supravietuitoare, favorizand in mod clar si net pe cei care sunt EI mai adaptabili la exigentele mediului decat pe cei care au tendinta sa adapteze mediul la necesitatile lor, si – DIN CADRUL celor care sunt de principiul adaptarii LOR – ar fi cel mai… putin defavorizati (anteriorul „favorizand” este o stupida eroare de exprimare, in cadrul discutiei despre un cataclism!) cei care sunt cu atat mai aproape de natura, de primitivism.
Da, „inventii” precum principiile (teoretice, chiar daca nu si teoretizate) care stau la baza notiunilor de adapostire, imbracaminte / incaltaminte, arma / unealta (bata, bolovanul, acul de cusut, carligul de pescuit, roata, parghia, cutitul, toporul, sapa, sulita, arcul), intretinerea (si chiar si producerea) focului, domesticirea animalelor, stimularea si ajutarea inmultirii (si protejarea pana la maturizarea care sa permita culesul) a anumitor plante utile (in primul rand comestibile, dar si tehnice – pt ulei, fibre, etc – sau medicinale / aromate) vor continua sa fie utile si aplicabile (chiar daca poate aceste principii vor fi aplicate in vreun alt mod si/sau sub vreo alta forma care pt noi ar putea fi de nerecunoscut), dar cam toate artefactele (pe care supravietuitorii le-ar putea avea, dar nu ar sti / nu ar putea sa si le confectioneze / repare singuri) sunt sortite pieirii INAINTE de adaptarea majoritatii oamenilor la lipsa lor.
„…vesticii se considera mult mai inteligenti decat esticii -, e vorba aici de o informatie oficiala, de un sondaj, de o statistica sau e doar parerea ta?”
Afirmatia mea se referea nu la considerarea nivelului comparativ de desteptaciune, ci la media IQ-urilor considerate reale si corecte pt diferite populatii (da, am citit in cateva locuri statistici in acest sens, dar HABAR NU MAI AM – UNDE anume, asadar nu am la dispozitie argumente irefutabile in acest sens), iar obiectia mea TOCMAI ACEASTA era: ca (in optica mea) rezultatele metodei actuale de determinare a IQ-ului nu reflecta in mod corect raportul de inteligenta intre diferitele populatii. Sau dumneata crezi cumva ca ar fi importante pt eschimosi sau pt tribali sau pt taranii chinezi cunoasterea raspunsului la intrebarea „cat fac trei ori sapte?”, sau pozitia relativa a tinutului lor pe harta lumii, sau clasificarea pe categorii a legumelor / cerealelor / animalelor / etc, sau alte asemenea cunostinte (obiective, dar care sunt complet lipsite de interes din perspectiva supravietuirii si/sau autoperfectionarii individuale, care sunt directiile care ii intereseaza pe aceia)? Oare un occidental tehnologizat care cunoaste raspunsul la toate aceste intrebari teoretice ar fi favorizat, SAU defavorizat, in aplicarea in practica supravietuirii a acelor cunostinte, daca in schimb nu stie sa prinda (fara scule sofisticate produse de altcineva) un paste sau o foca, sau un mistret, sau sa se catere pt a culege o banana, sau o nuca de cocos, si daca n-ar sti CARE si IN CE RITM sa taie arborii de saguaro, si CE sa faca apoi pt a obtine faina de tapioca, sau n-ar sti sa recunoasca planta care trebuie prasita si sa infiga sapa LANGA aceasta, etc?
GATA! Urmarea EVENTUAL – ULTERIOR, ca daca mai continui asa nu mai fac nimic in viata reala!
Victor,
am renuntat sa-ti mai citesc mesajul pentru ca am observat ca te opresti la lucruri marunte si reintepretezi tot ce am spus ca sa ai material de critica. Inteleg ca esti o persoana inteligenta si inteleg ca asta e motorul polemicii, dar pe mine polemica de dragul de a polemiza ma intereseaza doar pana la un anumit punct, punct care deja acum este depasit. Ar fi mai nimerit sa-ti recunosti semi-doctismul in psihologie, pentru ca asta e, fiecare are domenii in care e expert si domenii in care nu stie prea multe. Eu am foarte multe domenii in care nu stiu multe, si nici in psihologie nu sunt experta, dar la tema asta chiar cred ca stiu mai multe decat tine. Sigur, pe tine nu te intereseaza ce stiu eu sau ce idei am eu, ci cum poti sa-ti demonstrezi superioritatea plasandu-te intr-o pozitie antagonica fata de mine, Asa ca imi rezerv dreptul de a parasi discutia, intrucat mi se pare ca orice as spune ai ajunge in directia in care ai dori tu sa ajungi, pentru ca tu detii piatra filozofala a cunoasterii. Mi se pare o pierdere de timp sa iei opiniile unei persoane si sa le despici in materiale de corectat. Asadar, multumiri pentru discutie si sa ne re-citim cu bine, si cu alt ton!
Regret ca interpretezi asa (poate pe buna dreptate in functie de rezultat, dar CATEGORIC nu – in functie de intentie).
Sunt FERM convins ca am o cultura generala de mare intindere, dar din pacate cam prea lipsita de profunzime ( http://www.blogger.com/profile/14880058464601845410 ), dar aici am incercat sa prezint mai putin cunostinte acumulate din alta parte cat interpretari personale ale acestora si respectiv concluzii pe care le-am tras pe baza lor.
Daca discutia te-a excedat, probabil e vina mea si a faptului ca „am lungit pelteaua”. In plus, daca PE DUMNEATA – pe care subiectul te intereseaza – te-am plictisit, imi imaginez CUM si – mai ales – CAT tre’ sa sufere cei mai putin interesati de acest subiect. Scuze (in primul rand dumitale si posesorilor blogului, si apoi si celorlalti cititori)!
Daca doresti ca alta data sa nu te mai inoportunez cu replici si/sau raspunsuri la comentariile dumitale, te rog sa-mi comunici. In caz contrar, sa ne citim (si sa ne raspundem) cu bine!
Sa fii sanatoasa, si sa ai o zi buna!
Buna seara, pe mine nu m-ai plictisit, ba chiar a fost f interesant. Acum, daca vrei, poti, te rog, sa-mi explici cum vine cu expresia”marii majoritati”? Si care e diferenta dintre „inoportunez” si „inoportunizez”? Sau cea din urma nu e corecta?Multumesc si astept. Sunt f dornica sa invat.
tatiana:
1. Multumesc pt aprecierea pozitiva! (chiar daca eventual nu e motivata).
2. Majoritate = partea cea mai mare dintr-o multime.
50% + 1 reprezinta cea mai mica majoritate, iar cea mai mare majoritate este reprezentata de totalitate (100%).
Presupun ca esti si dumneata de acord ca 50% „plus unu” REPREZINTA o majoritate, dar o majoritate mica (daca acel „plus unu” isi schimba votul, majoritatea „se rastoarna” si majoritari devin „ceilalti”).
Pe de alta parte, chiar lasand deoparte notiunea de unanimitate, 100% „minus unu” inseamna o MARE majoritate.
Concret de la CE valoare procentuala majoritatea (crescand) devine „mare” – sau (scazand) devine „mica” – este o problema care poate fi dezbatuta (notiunile respective nefiind precise, ci mai degraba vagi, „imponderabile”), dar expresia „marea majoritate” (in sine) nu reprezinta o greseala de exprimare. (Imi permit sa presupun ca la ACEST aspect se referea rugamintea dumitale.)
3. „INOPORTUNÁ, inoportunez, vb. I. Tranz. și intranz. (Fam.) A importuna. – Din inoportun.
Sursa: DEX ’98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink ”
(Din http://dexonline.ro/definitie/inoportuna)
Forma „inoportunizez” nu stiu sa fie valabila, valida (la modul serios).
Altfel – SI MIE imi plae sa ma joc cu cuvintele si/sau cu formele acestora, si „inoportunizez” reprezinta „un banc bun”.
4. Invatatura placuta!
Nu exista marea majoritate, Victor! Sunt convins ca stii situatiile in care se utilizeaza atat termenul cat si…expresia, dar ideea ramane aceeasi, exprimarea majoritatii. Marea majoritate este un pleonasm! Cat timp nu exista „mica majoritate”, orice alta incercare de a dovedi contrariul este in zadar. Te rog, pentru ca sunt convins ca urmeaza s-o faci, ca mai inainte de a te contrazice cu mine, sa te documentezi. Intr-adevar este o greseala care se face foarte des dar asta numai de dragul unei exprimari „bombastice”, fara fundament in limba romana literara.
dan: Presupun ca protestezi la fel de vehement si impotriva expresiei „majoritate covârşitoare”.
Ba – in optica mea – EXISTA „mica majoritate” – mai ales in cazul analizelor nu bipolare, ci multipolare, unde majoritatea poate fi obtinuta cu 34%, sau cu 26%, sau chiar si cu 11%.
În toată polemica asta, eu cred că „dan” are dreptate; Efortul lui VictorCh de a demonstra expertiza sa în probleme de lingvistică, este peste medie şi nu -şi are locul aici între oamenii obişnuiţi. Un elev de clasa cincea vede cu uşurinţă „pleunasmul” pe care -cu tot respectul- Victor nu-l miroase.
Helpful info. Fortunate me I found your website unintentionally, and I am stunned why this accident did not took place earlier! I bookmarked it.
Problema cu „trebuiesc” apare in principal cand folosim pluralul, cred ca asta ii deruteaza pe multi. De ex:
1. Imi trebuie cheia asta.
2. Imi trebuiesc cheile astea.
Eu unul pana acum dintr-un simt gramatical am schimbat forma in „trebuiesc” la plural dar poate si dintr-o mediocritate de a adapta cuvintele la plural.
Categoric „trebuie” se scrie pentru toate formele, verbul este invariabil (nu se acorda in numar cu subiectul!!!)
De mică m-am obișnuit cu forma ”trebuie”: ”Ei trebuie să cânte”, ”Lucrurile trebuie aranjate în ordine” etc. Când aud pe cineva spunând forma ”trebuiesc” mă cam deranjează, nu-mi place cum sună.
cum e corect: „o sa trebuie făcute lucrările” sau „o sa trebuiască făcute lucrările”
eu as folosi „vor trebui facute lucrarile.”
in nici un caz „o sa trebuie…”
inca nu mi-e clar cum e cu „o sa” .pt ca imi vine in minte si „or sa”.
daca ar putea cineva sa ma lumineze si pe mine…
@ tatiana
Tatiana, mai româneşte ar fi dacă modifici formularea: În loc de „vor trebui făcute lucrările” să spunem: „Lucrările trebue făcute”… până la calandările greceşti, ce zici?
Nu-mi dau seama daca ai gresit sau ai scris gresit intentionat. Dar ai scris ” trebue” in loc de „trebuie”. Si sunt calendele grecesti, eu asa stiam, parca…
In rest, cred ca ai dreptate, suna mai bine cum ai spus tu. Dar e corecta si formularea mea, nu? Eu am asezat partile de propozitie in ordinea lui.
Mama ce de desteptozauri pe aiiici :))
Tu ai vrut, de fapt, sa te numesti Deceneu? Pentru ca nu pari deloc a fi. Sau e ” why not”?
Decenu, ai dreptate, asa este: o parte dintre noi suntem „antici, vechi si de demult”, probabil (privit dinspre varsta pe care presupun c-o ai) de pe vremea dinosaurilor, si poate c’-om fi si „destepti” (cu sau fara ghilimele) in felul nostru, si bagsama ai reusit deja sa gasesti si un nume pt specia careia consideri ca ii apartinem.
Acuma sper ca esti satisfacut cu aceste realizari ale dumitale si ne vei lasa pe noi linistiti sa ne… coacem (la soare) si sa ne… marinam in mlastina noastra laolalta cu restul dinosaurilor ca noi, impreuna chiar si cu cei mai tineri (dar la fel de… tolomaci) dintre noi.
Dumneata in schimb gaseste-ti niste tineri destepti, asa-a… cam de seama dumitale – sau ar fi trebuit sa „spun” „de teapa dumitale”? – si joaca-te cu ei (sau discuta, sau exploreaza, sau iesi „la femei”, sau la vreun spectacol / meci / mol / bar / club, sau la cafea / bere / gratar / whatever, sau orice-or mai fi facand acum tinerii destepti de varsta voastra). Du-te sanatos!
Victòr, nu fi suparacios ! O fi avand si omu’ nevoie de niscaiva semne de punctuatie, nu vezi ca-i lipsesc? Oricum, din partea mea are deja o bila alba, macar pentru faptul ca a intrat aici, si nu din greseala. S-a inregistrat, a si citit, deci…
Si acum, spune-mi tu mie, te rog, de ce scrii ” dinosauri”? Ridica si ăsta aceeasi problema ca si dizertatie/disertatie sau aghiazma/aghiasma? Parca nu… E tot un moft de-al tau, un pitic de pe creier? Sau e o scapare?
Constat acum existenta unui interval de timp in care n-am raspuns la comentarii (probabil nu primisem mailurile de instiintare despre postarea lor, sau pur-si-simplu o fi de vina scaderea vazului). Asadar:
Jr (December 18, 2011 at 12:48 pm):
„…“pleunasmul” pe care -cu tot respectul- Victor nu-l miroase.”
Intr-adevar, dragul meu. Odata cu inaintarea in varsta mi s-a cam atrofiat („tocit”) SI simtul mirosului (alaturi de vaz, auz, memorie, puteri si (Hm!)… „altele”). Imi pare bine ca macar dumneata mai mirosi… (Vezi ca – in ACEST caz – in principiu fiecare dintre cele doua cratime ar fi trebuit sa fie „incadrata” de cate un blanc (spatiu) pe fiecare parte – ca in aceasta paranteza a mea – nu doar pe partea exterioara.)
joe (June 28, 2012 at 7:23 am):
„Problema cu “trebuiesc” apare in principal cand folosim pluralul…”
1. …sau atunci cand se refera la propria persoana – ceva gen „ai grija de mine daca-ti mai trebuiesc” (cu sensul de „daca-ti mai sunt de trebuinta / trebuincios / trebuitor”), adica exact in cazurile in care conjugarea prezinta forma „trebuiesc”.
2. Poate ca n-ar fi fost rau sa specifici si faptul ca este vorba nu numai despre plural, ci si despre persoana a treia (caci altfel – TOT la plural – poate fi forma „imi trebuiti, voi, cheilor”, sau chiar „oare noi, eu si cheile, trebuim cuiva?”)
doesn’t matter !! (June 28, 2012 at 2:47 pm):
„Categoric “trebuie” se scrie pentru toate formele, verbul este invariabil (nu se acorda in numar cu subiectul!!!)”
Eu personal sunt nerabdator sa te cred, si ASA voi face – dar numai dupa ce imi vei fi demonstrat adevarul asertiunii dumitale printr-o referire (cu link activ, desigur) la vreo sursa documentara… „autorizata”.
PANA atunci insa (si pana te vei fi invatat sa-ti asumi – prin „semnatura” in locul unui pseudonim atat de las – afirmatiile astea atat de categorice) te rog sa ma ierti daca eu continui sa cred mai degraba continutul http://dexonline.ro/definitie/trebui – care pt acest verb indica chiar DOUA forme de conjugare, nu numai una.
Si vezi ca verbul se acordeaza* cu substantivul nu numai in numar ci si in persoana.
* Desi consider ca este mai… „putin prezentabila”, mai inestetica (in special sonor, in pronuntie) accept ca SI forma „se acorda” – folosita de catre dumneata – este corecta, intrucat si http://dexonline.ro/definitie/acorda prezinta doua forme de conjugare SI PT ACEST verb.
Meredith (June 28, 2012 at 4:59 pm):
„De mică m-am obișnuit cu forma ”trebuie”: ”Ei trebuie să cânte” […] forma ”trebuiesc” mă cam deranjează, nu-mi place cum sună.”
ASA o fi, ca PREA „zici” cu foc – da’ CE te faci cu conjugarile mentionate putin mai sus?
Nota bene:: Daca INTR-ADEVAR te deranjeaza, si daca esti dispusa sa-ti asumi acest lucru si „sa te bati” pt a-l apara, si daca nici dumneata nu mai ai de dat socoteala altora pt felul in care scrii (acesta (felul de a scrie) nemaiputandu-ti influenta viitorul – la fel ca in cazul meu), n-ai decat sa procedezi si in continuare in acelasi fel ca si pana acum, DAR nu gresind din nestiinta, ci fiind in cunostinta de cauza (adica ASUMANDU-TI intr-adevar greseala constienta). SI EU – cu buna stiinta – incalc un numar (nu foarte mare) de reguli (deobicei de ortografie, nu chiar de gramatica, da’ acu’… treaca-mearga) – in aceleasi conditii.
tatiana (July 10, 2012 at 6:49 pm):
„inca nu mi-e clar cum e cu “o sa” .pt ca imi vine in minte si “or sa”.”
Ai reusit sa ma „îmbârligi” si pe mine. AM eu o opinie, dar – intrucat nici eu nu-s foarte sigur pe ea – prefer sa n-o enunt ca sa nu induc in eroare pe altcineva.
Mai bine ia mata problema asta si ridic-o (prezint-o) „dincolo”, pe http://diacritica.wordpress.com/index-ortografic/loc-de-ntrebat-v/ , sa vedem cum apreciaza lucrurile cineva mai avizat.
Jr (July 11, 2012 at 11:48 am):
„În loc de “vor trebui făcute lucrările” să spunem: “Lucrările trebue făcute”…”
CUM (Biiip!) faci de reusesti sa gresesti chiar si cand ai dreptate? (Ai dreptate cu o formulare mai… neindoielnica – in cazul nesigurantei asupra formei corecte – da’ ai gresit exemplul: viitorul se formeaza (pt toate persoanele) pornind de la infinitiv, deci IN ACEST CAZ forma verbului este INTR-ADEVAR invarianta (eu va trebui/ tu vei trebui / el/ea va trebui/ noi vom trebui/ voi veti trebui/ ei/ele vor trebui) (pana si dumneata – pt a schimba forma verbului – ai schimbat (probabil instinctiv, fara sa-ti dai seama) timpul de la viitor la prezent).
CE (re-Biiip!) te-a impiedicat sa formulezi EXACT ACELASI exemplu NU la viitor, ci la prezent? ATUNCI sa te vad – CUM modifici (in mod corect) forma verbului (pt a evita conjugarea)…
Tatiana (January 11, 2013 at 10:12 pm):
– Am pretentia ca nu-s suparacios. Nici macar in cazul in discutie nu m-am suparat (oare DE CE ti-o fi facut impresia asta?), ci doar am dat si eu o replica (civilizata, sper), dar oarecum in acelasi „ton” condescendent (si parca mai atenuat) in care ni se adresase el.
– Nu-i contest niciun fel (nici un fel) de alte calitati, eu „ma legasem” doar de modul ireverentios in care ni se adresase inca de la (parca) prima „intalnire”.
– Nu era nici moft, nici „pitic”, nici „scapare” – a fost vorba pur-si-simplu despre o greseala, nici macar nu-mi dadusem seama ca am scris cuvantul sub aceasta forma. Intrucat (pt mine) cuvantul nu ridica dubii, nu prea stiu exact CARE ar fi explicatia, adica CUM (pe ce cale) s-o fi ajuns in aceasta situatie – poate prin mimetism subconstient, involuntar (citisem recent ceva despre dinozauri in franceza si altceva despre ei in engleza, si in acele limbi cuvantul ASA se scrie), sau poate pt ca (in timp ce scriam) mi-a „fulgerat” prin minte (in mod subsidiar, in paralel cu subiectul principal al gandirii) originea etimologica a denumirii lor (care provine de la actualul ordin (biologic) al saurienilor – cu care (din cauza formei corpului / capului / membrelor / cozii) se considerase initial (in mod gresit) ca ar fi inruditi)…
Sincer, daca as avea destui bani m-as „trage” toata ziua cu TAXI-ul lui Victor doar sa-l ascult, ca in orice directie merge, merge bine…
Pomeneam de bani, ca vaz clar ca nu este omul care sa nu porneasca taxatorul, sau cum s-o mai chema…
Si eu m-as ” trage” , si anume… cu taxiul ! Eu am bani, dar sunt departe.
Stai sa vezi ce perdaf de 16 pagini ne „trage ” el acusica… :))
ce bucurie sa va vad tot la „trebuie sau trebuiesc” ! :))
nu stiu de ce dilema asta din moment ce acest verb este intranzitiv.
„trebuie”,”pare”,”poate” ….remember??
Aveam pretentia ca este un verb impersonal, unipersonal.
Desigur, exista si o exceptie: Ei trebuiau sa…
husisan66 (January 12, 2013 at 9:34 am):
Denumirea respectivului dispozitiv este „taxametru”, si – intrucat din taximetrie imi castig traiul – daca urci in masina mea in calitate de client care „ia un taxiu” – BINEINTELES ca pornesc taxametrul (cu exceptia cazului in care convenim dinainte un cost global pt o cursa / un „circuit” (in jargon taximetristic – o cursa mai lunga si/sau mai complexa si in principiu (dar nu neaparat) cu destinatii multiple: cu opriri pe parcurs – cu asteptare mai scurta sau mai indelungata la fiecare oprire – indiferent de locul in care urmeaza sa se termine respectiva cursa) / o perioada determinata in care sa stau cu masina la dispozitia clientului in conditii convenite dinainte).
Da’ daca NU deplasarea propriu-zisa iti este scopul, ci „sa stam de vorba”, nu vad nici un motiv pt care nu ai putea sa urci in masina mea (aceeasi) in mod prietenesc, in calitate de om cu care „am conversat” cu drag prin comentarii pe acest blog si de care imi place (privind lucrurile prin prisma modului in care isi exprima, sustine si argumenteaza ideile), urmand sa ne deplasam fie (pe distante „rezonabile”) fara nici un cost pt dumneata (fara cost FINANCIAR, ca altfel nu scap eu ocazia sa te „taxez” cu o placuta discutie amicala), fie (poate, daca distanta este mai mare) punandu-te sa platesti dumneata combustibilul consumat.
SAU – SI MAI bine – respectiva conversatie (mai lunga sau mai scurta) am putea s-o purtam intr-o cafenea sau („in caz de timp favorabil”) pe o „terasa” sau intr-un parc (sau „la iarba verde”), sau eventual – daca suporti conditii ambiante mai… modeste si poate mai… ciudat de neobisnuite – la noi acasa, la un suc, sau la o „tarie” si/sau la un „gratar” si-o bere, si/sau la o cafea, da’ oricum „la o gura de vorba”…)
Tatiana:
(January 12, 2013 at 9:39 am): Poate imprejurarile vietii vor face sa fii vreodata si „mai aproape” (pt indiferent CAT timp)…
(Da’ daca zici ca ai un trai mai… inlesnit, atunci de… http://dexonline.ro/definitie/caniot%C4%83 (chiar daca nu jucam nimic) te vei „ocupa” dumneata 😛 – SAU o vom face in comun, „jumi-juma’ „! )
(January 12, 2013 at 9:40 am): Recunosc de bunavoie faptul ca vorbesc / scriu mult, da’ nu-‘nteleg care-ar fi motivul pt un perdaf, atata vreme cat – in mod deschis sau doar implicit – au fost enuntate adevaruri: eu sunt taximetrist profesionist (DIN ASTA imi castig actualmente traiul), sunt „logoreic”, conversez cu placere cu voi (si ma bucur daca / atunci cand si reciproca este adevarata)…
silvana (January 12, 2013 at 11:07 am):
Nu spun ca ar fi imposibil sa ai dumneata dreptate, da’ eu nu pricep CE legatura este intre „dilema” de care spui ca suntem cuprinsi si tranzitivitatea / intranzitivitatea acestui verb (sau a oricarui altuia): din cate stiu eu, nu este NICIO legatura intre tranzitivitatea vebelor si conjugabilitatea lor.
Cele trei cuvinte prezentate de dumneata drept exemplu (cele despre care intrebi daca ne amintim) reprezinta forma corespunzatoare persoanei a treia singular la modul indicativ, timpul prezent „pentru” verbele „a trebui”, „a parea” si respectiv „a putea” (cu mentiunea ca acesta din urma mai reprezinta (ca omonim) SI un adverb).
Eu presupun (fara a fi convins) ca ITI AMINTESTI dumneata ceva, dar nu bine / corect, ci ti s-au „amestecat” in minte doua idei distincte: EXISTA verbe neconjugabile (in general referitoare la fenomene naturale) care nu sunt conjugabile, intrucat nu se folosesc DECAT (EXCLUSIV) la persoana a treia singular („a ninge” si IN SPECIAL* „a ploua”). (Daca nu crezi, incearca sa conjugi respectivele verbe.) Aici nu este acest caz.
*”In special” pt ca, daca se mai poate admite (fortand putin limitele) o exprimare de genul „de la balconul catedralei eu am nins peste miri cu petale de trandafir”, pt verbul „a ploua” EU nu sunt in stare sa gasesc vreo (echivalenta) exceptie „fortata”.
Ze34 (January 12, 2013 at 5:07 pm):
CEVA dreptate ai dumneata: conjugarea verbului „a trebui” IN CADRUL EXPRESIEI „a trebui sa…” ESTE „uniforma” CU EXCEPTIA persoanei a treia plural a imperfectului („eu trebuia sa…”, „tu trebuia sa…”, „el trebuia sa…”, „noi trebuia sa…”, „voi trebuia sa…”, dar „ei trebuiaU sa…”), dar – din cate stiu eu – asta n-are nimic de-a face cu conjugarea acelui verb CA ATARE (nu in expresii) la indicativ prezent (mod si timp caruia apartin formele „trebuie” si respectiv „trebuiesc”, cele care constituie „punctul central” al acestei dezbateri): eu trebuiesc doamnei mele, tu trebuiesti iubitei, el/ea trebuieste celor dragi etc.
Sa ne gandim…
Exemplu: Eu par intelegatoare.
Eu ii par intelegatoare.
Eu scriu o scrisoare.
Eu ii scriu o scrisoare.
Eu scriu iubitei.
Eu ud florile.
Eu ii ud florile.
Eu ud florile vecinei.
Forma nu se modifica, corect?
Asadar, dumneavoastra sugerati ca verbul ”a trebui” sufera o modificare? Si daca nu ne referim la ”trebuie sa”, atunci ne referim la verbul a carui conjugare suna…
Ze, eu acuma nu ma simt prea bine (am oleaca de febra) asadar nu exclud posibilitatea ca eu sa fi gresit si dumneata sa ai dreptate sa protestezi – dar nu inteleg impotriva A CE protestezi, nu inteleg CE anume ai vrut sa demonstrezi cu acel „exemplu” din acest cel mai recent comentariu al dumitale (era sa scriu „ultim comentariu”, da’ n-as vrea sa crezi ca eu as dori ca acel comentariu sa fie – Doamne fereste! – ULTIMUL).
Ceea ce sunt eu in stare sa deslusesc acum este faptul ca ai conjugat in diferite moduri, la persoana intaia singular indicativ prezent, verbele „a parea”, „a scrie” si „a uda”, si (cred ca) te astepti ca eu sa inteleg ceva referitor la verbul „a trebui”.
Daca exemplul voia sa demonstraze ca am gresit afirmand ca verbul „a trebui” are forma invariabila pe parcursul conjugarii in expresia „a trebui sa…”, sau respectiv afirmand ca inafara acelei expresii se conjuga „normal”, te rog sa ma contrazici punctual , specificand CAREconjugare ti se pare gresita:
– eu trebuie sa… / tu trebuie sa… / el/ea trebuie sa… / noi trebuie sa… / voi trebuie sa… / ei/ele trebuie sa…
– eu trebuia sa… / tu trebuia sa… / el/ea trebuia sa… / noi trebuia sa… /voi trebuia sa… / ei/ele trebuiau sa…
– eu trebuiesc (cuiva) / tu trebuiesti (cuiva) / el/ea trebuieste (cuiva) / noi trebuim (cuiva) voi trebuiti (cuiva) / ei/ele trebuiesc (cuiva)
Iti multumesc (si multumesc si autorilor blogului cat si celorlalti cititori) pt intelegere si bunavointa.
P.S. Completare la finalul celei de a doua conjugari (cea din mijloc):
…unde „ei/ele trebuiau sa…” constituie exceptia mentionata de catre dumneata in finalul comentariului dumitale imediat anterior celui caruia ii raspund eu acum.
@Jr:
,,Expertiza în domeniu” -greșit.
Experiență în domeniu-corect.
Toate cele bune !
Dragoș
@VictorCh
Nu DEX online-ul face legea ! Ci DOOM2 ! Când accesezi linkul menționat e bine de urmărit forma dată de DOOM2 fiindcă acolo sunt formele acceptate de norma lingvistică în vigoare.
Toate cele bune!
Dragoș:
– Faptul ca cineva are experienta in vreun domeniu anume nu il face expert (nu inseamna ca are si expertiza) – poate sa activeze timp FOAERTE indelungat in respectivul domeniu in mod pur rutinier, sau fara sa se intalneasca cu probleme cu un mai ridicat grad de dificultate). „Experienta” si „expertiza” sunt lucruri diferite.
– STIU de DOOM si de virtutile sale, dar nu-l am tiparit pe suport solid si (din cauza slabei cunoasteri de catre mine a mediului virtual si a modului de utilizare a calculatorului) accesarea sa imi este dificila (n-am gasit nicaieri „DOOM online”, si „descarcarea” sa „nu stiu cu ce se mananca”), astfel incat pt aflarea afirmatiilor DOOM in privinta diferitelor subiecte ma bazez pe citarea acestora de catre co-comentatorii (!) „mei”. Ti-as fi recunoscator daca m-ai ajuta si dumneata in aceasta privinta.
VictorCh:
– Sintagma ,,a avea experiență” e o eroare relativ recentă în limba română( nu mai mult de 4-5 ani) ca și folosirea inadecvată a cuvântului ,,locație”-,,loc”. Sună rău…așa mi se pare și mi-a crescut inima când a fost semnalată ca eroare într-o grilă la Drept parcă. Eu sunt de partea celor care optează pentru evitarea ,,expertizei” și folosirea ,,expertului în domeniu”…
-Nu am fost suficient de explicit referitor la DOOM, te-am indus în eroare; linkul pe care l-ai postat e bun dar el afișează mai multe definiții (DEX,NODEX,DOOM2).Voiam să zic că în materie de forme flexionare ale cuvintelor DOOM2-ul prezintă formele acceptate de norma în vigoare.Defințiile cuvintelor sunt aproximativ la fel deși, foarte rar, se mai bat cap în cap. De aia nu îți trebuie neapărat DOOM2 online fiindcă accesarea linkului DEX online e suficientă și trebuie doar să te uiți sub fiecare din definițiile afișate ca să vezi sursa(scrisă cu litere mici…poate știi deja). De multe ori formele coincid în toate definițiile afișate de DEX online dar în unele cazuri nu. Sigur că te voi ajuta în măsura în care mă ajută și pe mine DOOM2-ul pe care l-am achiziționat recent în suport solid.
Erată: – sintagma ,,a avea EXPERTIZĂ în domeniu”.
Scuzați. 🙂
Roger, roger, husisane! Am văzut că m-ai „strigat” anul trecut! Dacă vii prin Timișoara (unde locuim, separat, și eu, și Victor, dă un semnal ca să facem un menage a trois lingvistic). 😀
P.S. Victore, am văzut că folosești „a propos” în loc de „apropo”. De ce?
Dragoș: „Eu sunt de partea celor care optează pentru evitarea ,,expertizei” și folosirea ,,expertului în domeniu”…”
Un om experimentat este cel care are experienta. Un om expert (nu ma refer la „expert” ca profesie) are CE? NU „expertiza”? Nici mie nu-mi suna bine, dar pana acum n-am fost in stare sa gasesc un alt cuvant mai „neaos” cu care sa inlocuiesc „expertiza” (care dealtfel este un cuvant VECHI romanesc, intens utilizat (in special in anumite domenii) dar cu ALT sens – spre ex „expertiza dactiloscopica”, sau „grafologica”; doar sensul in discutie acum este nou, nu si cuvantul in sine).
BoB-e: „…am văzut că folosești “a propos” în loc de “apropo”. De ce?”
Dupa cum mi-am mai asumat aceasta „vina” (SI altele – spre ex folosirea concomitenta atat a cratimei cat si a apostrofului, sau folosirea (in scop diferit) atat a formei „de asemenea” cat si a formei „deasemenea”) si in alte comentarii (mai mult pe blogul asta, dar nu numai), este una dintre greselile pe care le cunosc si STIU ca le fac dar pe care nu-mi (mai) „bat capul” sa mi le corectez. In acest caz anume, ASA am invatat in copilarie de la maica-mea (femeie simpla (copil de targovet de mahala) dar „cu mintea la ea” si „citita” si – raritate pt fete pt acea vreme, pt perioada interbelica – cu bacalaureatul luat, dar altfel nu excesiv de culta) si mi s-a fixat ATAT de bine (ca si „vis-a-vis”) incat n-am reusit sa ma dezbar de aceasta forma – si (decat sa tot caut si sa tot revin ca sa corectez) mi-am zis ca eu ORICUM nu mai dau examen la limba romana… ALTE „greseli” le fac intentionat, uneori (spre ex) pt a evidentia si grafic diferenta intre variatele intelesuri, sau pt ca mi se pare mai sugestiva o anumita forma care nu este cea „corecta”, sau pt ca („in ochii mei”, atat cat pot eu sa judec) forma „corecta” (oficiala) nu respecta vreo logica…
Victor: E bine că optezi pentru evitarea expertizei.
… Cuvântul este împrumutat din franceză și are sensul de ,,cercetare cu caracter tehnic efectuată de un expert” !! Crezi că așa ceva se poate poseda? Spunând ,,am expertiză”, spui: ,,am cercetare cu caracter tehnic efectuată de un expert” ???? E și un pic pleonastic… E ca și cum despre un preot ai spune că ,,are rugăciune” în loc de ,,face rugăciune” sau ,,are har”!! E simplu :,, expertiza se face” nu ,,se are”.
Sensurile noi și împrumuturile din alte limbi trebuie atent cizelate, altfel în ceva timp, o să trebuiască să stăm cu dicționarele lângă noi pentru a ne înțelege…De aia orice sens și/sau cuvânt nou nu trebuie clișeizat dacă normele Academiei Române nu reglementează acest lucru.(nu trebuie clișeizat niciun fel de cuvânt – se ajunge la ,,limba de lemn”)…
Toate cele bune !
uneori limba asta romana e complicata a naibii, nu ma gandeam vreodata sa-mi dea batai de cap, dar cu timpul se pare ca regulile se mai uita 🙂
Fraților, eu nu înțeleg de ce voi nu puteți înțelege că și forma „trebuiască” este corectă. Este la alegerea fiecăruia dacă vrea să spună „o să trebuiască să merg până la…” sau „va trebui să merg până la…” . Legați-vă puțin de exemplele practice din viața de zi cu zi. Multe dintre acestea au o vechime considerabilă și o răspândire largă în arealul mioritic. Nu spun că trebuie să acceptăm orice, doar că trebuie să analizăm cu grijă situațiile în care diverse probleme lingvistice apar. Vă spun sincer, nici DEX-ul nu le știe pe toate, iar cei care l-au conceput pot face niște alegeri subiective în explicarea unui cuvânt. De multe ori mă uit în DEX și mă doare mintea când văd cu câtă puerilitate aleg „experții” noștri etimologia unui cuvânt. Iar „marea majoritate” papă orice li se pune în farfurie. Și că am ajuns și la problema „marii majorități” , de multe ori, în limba română, întâlnim situații în care se întărește o afirmație printr-un cuvânt. Este drept că nu putem spune „mica majoritate” , dar cred cu tărie că „marea majoritate” este un pleonasm care trebuie acceptat. Exprimarea pleonastică în limba romană are legătură, de cele mai multe ori, cu împrumutul de cuvinte din alte limbi sau cu schimbul de cuvinte dintre diverse regiuni ale aceleiași țări. Trebuie studiată istoria și corelată cu limba. Și nu vorbesc doar de istoria si limba română. Acum, să vă dau și eu o temă : „morminte” sau „mormânturi” . Victore, mi-aș dori să întâlnesc mai mulți oameni ca tine în țara asta. Jos pălăria!
@Victor Ch – Dacă ne abatem de la talvegul pur gramatical al discuției putem accepta diverse tipuri de majorități: simplă, calificată,absolută etc.
Totuși nici măcar în alte domenii nu există consacrate formule ca mică majoritate, mare majoritate…aceste expresii conținând puternice emergențe pleonastice sau contradictorii…
Putem imagina un mic principiu al simetriei( sub imperiul căruia stau multe situații – deși nu toate !) . Să exersăm : mica minoritate, minoritatea (ne)covârșitoare, MAREA minoritate(!)- de ce nu ??
Aceste construcții le-aș numi stereotipuri jurnalistice…limbaj de lemn, clișee ( e termenul standard)…Fiindcă din ce în ce mai mult în ultimii ani, jurnaliștii au nevoie de multe „cunoștințe” gramaticale și ortografice( ce să mai vorbim de logică) deși ei ar trebui să fie printre cei buni stăpânitori ai limbii…
O să se găsească argumentul: „limba trebuie reinventată…îmbogățită ș.a” – Dar expresii de genul : ” decât 10 lei am ” sau ” oamenii e răi” niciodată nu vor trece testul limbii române. Limba trebuie vorbită unitar iar „reinventarea” ei trebuie atent supravegheată, în caz contrar în câteva săptămâni nu ne vom mai înțelege între noi.
@Pleistoros:
Sper să nu mă înșel dar tema are o rezolvare simplă: conform DOOM II – „morminte”.
Pleistoros, aici încercăm să vorbim despre normele actuale și despre limba literară. O să trebuiască este o formă regională și, chiar dacă este în uz, nu e cea recomandată. Altfel, sigur, nu poate nimeni să oblige pe nimeni să vorbească și să scrie într-un anumit fel. Ba câteodată poate să stea în picioare și argumentul ”ce, dacă eu vreau să scriu k în loc de ca nu mă înțelegi?”. Dar aici pur și simplu alegem să rămânem la reperele actuale de corectitudine…
Pleistoros:
– „Este la alegerea fiecăruia dacă vrea să spună „o să trebuiască să merg până la…” sau „va trebui să merg până la…” .”
Corect (aproximativ) – sub rezerva faptului ca dumneata pari sa nu fi inteles dilema din titlu: nu este vorba despre antagonismul „va trebui” vs „o sa trebuiasca”, ci despre „imi trebuie (spre ex niste bani)” vs „imi trebuiesc (niste bani)”.
– „Este drept că nu putem spune „mica majoritate”…”
Cum sa nu!?! Pe mine nu ma doare gura sa spun (spre ex) „in ochii opiniei publice, parerea lui Cutarica a prevalat asupra celei a lui Cutarescu – chiar daca doar cu o majoritate foarte mica -…(etc)”, sau „Icsulescu a convins brigada de arbitrui, determinandu-i sa-i acorde LUI victoria, chiar daca cu o majoritate mica”…
– „…cred cu tărie că „marea majoritate” este un pleonasm care trebuie acceptat.”
In opinia MEA, NU este un pleonasm, ci descrierea / caracterizarea unei stari de fapt.
– ” „morminte” sau „mormânturi” ”
Dupa stiinta mea, „mormanturi” este o forma arhaica. (Bunica-mea – nascuta la sfarsitul secolului al XIX-lea – (cu „patru clase elementare” si crescuta la tara) de Pasti obisnuia sa cante „…/ Cu moartea PRE moarte calcand/ Si celor din MORMANTURI/ Viata daruindu-le.” Daca acceptam „pre” ca forma arhaica a lui „pe”…)
– „Victore, mi-aș dori…”
Iti multumesc pt frumoasa parere pe care o exprimi (in mod implicit). Cu putine exceptii (cand sunt provocat – de obicei personal – insistent si/sau prea… „apasat”, accentuat) ma cam straduiesc sa-mi exprim si sustin opinia in mod ferm dar decent si nu virulent, nu cu violenta (verbala).
– Pacat ca tot textul dumitale se continua „otova”, constant; nici macar trecerea (abrupta – fara tranzitie treptata SI fara legatura cu subiectul precedent) la un nou subiect n-o „subliniezi” grafic – macar printr-un nou alineat, daca nu prin rand liber / „numerotare” (alfanumerica) (sau macar printr-o cratima, ceva).
dan:
– „…nu există consacrate formule ca…”
Consacrarea considerandu-se a fi fost realizata – CAND (CUM, pe CE cale) – daca faptul ca utilizarea frecventa a respectivei forme e considerata insuficienta? (In opinia dumitale „consacrarea” este acelasi lucru cu „legiferarea” – spre ex prin inserarea in DOOM?)
– „Să exersăm : mica minoritate, minoritatea (ne)covârșitoare, MAREA minoritate(!)- de ce nu ??”
Sa exersam dara: in opinia mea:
a) „mica minoritate” e legitim (EXACT simetric „marii majoritati) – spre ex intr-o exprimare de forma „Succesul a fost fulminant, doar o mica minoritate exprimand rezerve… (etc)”
b) „minoritate covarsitoare” ar fi un paradox, ceva (implicit) mic neputand coplesi (covarsi) ceva mare
c) „minoritate mare” (similar – si antagonic – atat lui „mica minoritate” cat si (in alt fel) lui „mica majoritate”, acestuia din urma fiindu-i si complementar): de ce nu? („In ciuda opozitiei vehemente a unei mari minoritati proiectul a fost adoptat, desi majoritatea care-l sustinea – pe langa ca era fragila, mica – nici argumente convingatoare n-a prezentat.”)
– „…din ce în ce mai mult în ultimii ani, jurnaliștii au nevoie de multe “cunoștințe” gramaticale și ortografice…”
La ASTA – CATEGORIC nu te contrazic!
– „…argumentul: “limba trebuie reinventată…îmbogățită ș.a”…”
In cazul in speta, limba A FOST deja imbogatita (in exprimarea orala) cu respectiva expresie. Argumentul MEU este o intrebare: „Contrazice logica?” (al carei raspuns – din partea mea – este „Pe-a mea nu.”)
– „…expresii de genul : ” decât 10 lei am ” sau ” oamenii e răi”…”
CE facem, „salata de idei”? Comparam (implicit) o eventuala greseala de RATIONAMENT (de LOGICA) cu una de VOCABULAR (SAU de gramatica) si respectiv cu alta (CLARA) de GRAMATICA? (Este adevarat, ambele (ultimele) – eventual toate – sunt / ar fi greseli de exprimare, da’ chiar sa le bagam asa in aceeasi oala?)
– „Limba trebuie vorbită unitar iar “reinventarea” ei trebuie atent supravegheată, în caz contrar în câteva săptămâni nu ne vom mai înțelege între noi.”
Ai dreptate – macar partial. (Dupa atata amar de ani de cand expresia „marea majoritate” se tot foloseste – ba chiar si dupa anii de cand se foloseste „decat” in loc de „doar”, „numai” – ai avut vreodata fie si cel mai mic dubiu referitor la CE anume „vroia” sa transmita „preopinentul”?)
@Victor Ch : Mulțumesc pentru atenția acordată. O să răspund în stilul pur românesc – reactiv : Desigur că „salata de idei” a fost o excedare a temei dar în același context se înscrie și „consacrarea” invocată de tine…Oare e necesar, după tot ce am comentat despre termenii ,,majoritate calificată”, „simplă” ș.a.m.d. să ne mai explicăm unul altuia ce ar însemna…unde și de către cine, ar trebui făcută „consacrarea” unui termen ?? În acest caz ar fi o sincronie în ton cu eventualele mele „dubii” referitoare la ce vrea să zică „mare majoritate”(pe care în mod corect ai anticipat că nu le am) …Totuși acest argument nu e infailibil, nu am dubii nici atunci când „preopinentul” zice „decât 10 lei am” dar asta nu înseamnă că vreodată o voi considera corectă fiindcă …pur și simplu nu sună bine în limba română !!
Inserarea formulelor de genul „mari minorități” în contexte elevate…nu schimbă cu nimic rezonanța logică antagonică a acestora. Prin urmare, DA, ar fi un criteriu, un reper, consacrarea în DOOM II sau în vreun „Ghid de exprimare corectă” a formulelor dubioase(sub rezerva explicitării acestora). Am văzut multe cuvinte între ghilimele…sper că nu sunt greșeli de-ale mele( nu am mai comparat comentariul trimis), dacă sunt, regret fapta…Cel puțin cu „vroia”… mi-ar părea enorm de rău să o fi comis.(scuze și dacă această digresiune înmulțește „salata”).Toate cele bune !
am intrat intamplator pe aceasta pagina pentru ca ramasesem putin intr-o ”pana” de gramatica sau de limba romana, si dand cautare pe google am intrat pe pagina voastra si am citit tacit toate comentariile si replicile pe care voi vi le aruncati incercand care mai de care sa fie mai destept decat celalalt. DOAR CA! imi place foarte mult ceea ce citesc aici si ma multumeste faptul ca exista cateva persoane care isi comunica in mod frecvent ideile si conceptiile sau si invataturile sale de-a lungul anilor, ba chiar si corecteaza greselile altora. exista doua persoane aici pe site care imi sunt dragi da numa din modul in care vorbesc si se exprima si anume ” victorch si tatiana” si nu numai ci si altii pe langa insa cei doi in mod deosebit . bravo!
1. Multumesc pt parerea frumoasa pe care ti-ai facut-o (si) despre mine.
2. Vezi ca http://dexonline.ro/definitie/tacit inseamna (oarecum) altceva decat http://dexonline.ro/definitie/tacut, si (dupa parerea mea) aici parca nu prima varianta se potriveste, ci a doua.
3. Inainte de a incepe sa scrii o fraza cred ca ar fi bine s-o gandesti „de la cap la coada” – cred ca exprimarea dumitale ar avea de castigat in limpezime.
Of… multumesc, Mihaita! S-a spart gașca…
Tatiana, Tatiana, tu ma porti catre Nirvana….