Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Vreun, vreo – (adjectiv nehotărât) care este un/o oarecare, careva; aproximativ
– (cu valoare adverbială) cam, circa
– (pronume nehotărât) în forma vreunul, vreuna cu sensul de cineva, oarecine, oarecare.
Deci fără cratimă, da?
Completare-precizare: Daca nu ma insel, respectiva valoare adverbiala o are doar forma feminina (vreo), nu si cea masculina (vreun): „vreo sapte” (indiferent daca se refera la carti – substantiv feminin -, la milioane – neutru – sau la metri – masculin).
Oare CUM „ar suna” „vreun sapte baieti”?!?
Am auzit de expresia „avea la vreun metru”. Are tot valoare adverbială, nu?
Presupun ca da, dar eu nu tin minte sa fi auzit aceasta formulare. In acest caz am gresit. (N-ar fi nimic de mirare sa gresesc relativ frecvent: am educatie tehnica, nu umanista, si de cand am invatat eu formal gramatica au trecut vreo patru decenii.)
In fraza „la vreun metru”, de fapt combinam vreo + un. Ar trebui sa fie „la vreo un metru”, deoarece „un” este numeral in acest caz, si singura forma a „vreo/vreun” care se foloseste pentru numerale este „vreo”, asa cum a zis VictorCh.
Dar când vorbim despre „vreo fată” nu ar trebui să se scrie „vreo o fată” ca „vreo două fete”? Unde dispare numeralul?
@Vlad: In acest caz, vorbesti de adjectiv (nu adverb), iar definitia acelei forme nu necesita numeral – i.e. nu este „aproximativ”, ci „o oarecare”.
Corect, Alex! Diferenta intre cele doua exemple date de Vlad rezida in intelesul expresiilor: din „vreo doua fete” se intelege ca este vorba despre putine fete, cam (aproximativ) doua (poate chiar trei sau patru, sau poate numai una), pe cand din „vreo fata” nu se va intelege niciodata „aproximativ o fata” ci – asa cum ai spus – o oarecare fata, neprecizata.
Mulțumesc Alex și VictorCh!
Cu tot dragul.
Doamne, cat de frumos ! Explicatiile voastre au rasunat ca vioara minunata a lui George Enescu. Cata lume ar trebui sa va citeasca ! Felicitari tuturor si multumim !
Dar în „vreo carte, două” cum e?
Nu inteleg intrebarea (nu-mi dau seama CE ai vrea sa sugerezi ca ti-ar fi neclar), te rog sa dezvolti putin ideea.
Ai dreptate, știu c-am venit și eu după o lună jumate cu comentatul și ar trebui măcar să formulez mai clar.
Mă refeream la ceea ce ai spus dumneata mai sus: „pe cand din “vreo fata” nu se va intelege niciodata “aproximativ o fata” ci – asa cum ai spus – o oarecare fata, neprecizata”.
Dar din „vreo carte, două”?
Felicitari tuturor pentru explicatiie redate.