Limbi străine

7

Am vrut să vă scriu ceva despre BAC, iar una dintre primele știri peste care am dat a fost aceasta. Bine, între noi fie vorba, abia mai spre final aflați care-i treaba cu spaniola asta, chit că titlul include ideea că ”limba spaniolă câștigă teren printre liceenii olteni” și în principiu e vorba despre fix 31 de elevi (din 3145). Însă poate că e într-adevăr o tendință notabilă, deși din informațiile de acolo nu ne putem da seama… Sigur că majoritatea se orientează tot spre limba engleză și, la cum arată lucrurile acum, e bine să fie așa. Dar nu pot să nu mă întreb pentru ce se pregătesc cei 31 care au preferat spaniola.

Oricum, orice limbă străină învățată e un câștig. Poate fi un real avantaj în anumite situații, poate fi un mare punct în plus la angajare, ba există inclusiv câteva studii care arată că e un mare câștig pur și simplu pentru flexibilitatea cognitivă.

Generația mea a cam învățat engleză din desene animate. Uitați în fața televizorului pe Cartoon Network, mulți am asimilat suficient de multe cuvinte încât să ne descurcăm binișor. Acum, din motive pe care nu le înțeleg până la capăt, totul e dublat și, oricât de dragă mi-e limba română, mi se pare o pierdere pentru cei mici de astăzi. În rest, presupun că se studiază de zor la școală, meditațiile extra-școlare au devenit și ele regulă și inevitabil copiii tot intră în contact cu engleza prin produse, jocuri și aplicații de tot felul.

Citește și:
Limba spargă

Apoi, o bună parte din generația mea cred că a avut noroc să învețe și o brumă de spaniolă, grație, culmea, telenovelelor. Eram la început de gimnaziu când a apărut molima asta la noi, iar elementul de noutate i-a prins pe mulți (hai, lăsați, dă bine să spuneți că nu, dar cifrele nu mint – de exemplu). Mă rog, după ce ai urmărit una și te-ai uitat sporadic la a doua sunt șanse mari să te prinzi că toate poveștile-s cam la fel, doar că se mai schimbă actorii și personajele au (aproximativ) alte nume (ah, Jose Armando! :D). Dar cert este că alea 2-3 telenovele la care m-am mai uitat m-au ajutat să învăț destule cuvinte și, sincer, astăzi m-aș descurca mult mai bine la nivel conversațional în spaniolă decât în franceză, iar franceză am tot făcut la școală din clasa a VI-a până la sfârșitul liceului.

Dacă tot am ajuns la franceză, o spun cu mare regret – îmi pare rău că n-am făcut eforturi mai mari ca să stăpânesc bine și limba asta. Nu știu exact de ce, dar mulți dintre cei de vârsta mea aveau în școală aproape o aversiune față de franceză, iar eu una nici n-am avut noroc de profesori care să mă facă s-o iubesc…

Citește și:
Tabloid

Așadar, dragi părinți, dacă citiți asta, încurajați-vă copiii să învețe limbi străine! Nu vă sfiiți să-i mai îndrumați și spre altceva în afară de engleză, ba poate chiar și spre ceva mai ”exotic”! Și n-ar fi rău să țineți minte și că momentul optim pentru asimilarea limbilor străine este în intervalul de vârstă 5-12 ani.


7 comentarii

  1. Apropo de varsta optima pentru asimilarea limbilor straine, cred ca tine mult si de cum "raspunzi" curiozitatilor copiilor. Ai mei au 2, respectiv 3 ani si 8 luni si ne "jucam" cu primele cuvinte in limba engleza. Absorb ca buretele! Si nu, nu cred ca sunt ai mei niste deosebiti.
    Ca drept dovada, cel mare e la gradi la grupa mica si mi s-a parut destul de devreme sa faca optionalul de engleza. Insa ideea articolului mi se pare extraordinara: parinti, incurajati-va copiii sa invete limbi straine! Cu siguranta e o investitie in viitorul lor.

     (4)
     (2)
  2. Ina, sigur că-s dornici să asimileze de toate la vârsta aia. Eu mă refeream la ”perioada optimei dezvoltări”, adică momentul în care poți învăța cel mai mult cu cel mai mic efort. În plus, învățarea propriu-zisă a unei limbi presupune și înțelegerea unor reguli și rapoarte, ceea ce, din nou, presupune un anumit nivel de dezvoltare cognitivă.

    Însă e foarte bine că-i stimulezi! Prin joacă se învață cel mai frumos 🙂 Eu țin minte foarte viu primul cuvânt pe care l-am prins și eu în engleză. Eram la cămin și profesoara care venise să ne vorbească a luat din grămada de jucării un pește albastru și i-a zis ”fish”. A fost un moment așa, cam cum îmi închipui că a fost atunci când omul a descoperit focul și i-a zis ”foc” 😀

     (4)
     (2)
  3. nu ştiu, io toată copilăria am căutat ghemul, fir-ar el de ghem pe care ne punea educatoarea să-l căutăm la final de numărătoare (...nine, ten, count again)

     (4)
     (2)
  4. In copilaria mea mica (prescolar, ba cred ca inca dinainte de gradinita), un vecin (care ulterior mi-a devenit cel mai bun prieten) de varsta similara (un an mai mare) vorbea in casa o limba cu parintii si alta cu bunica paterna (care locuia impreuna cu ei), si le-a invatat pe amandoua deodata (fluent), impreuna cu a treia limba - romana. Ba MAI mult, cam pe la inceputul scolii s-au pomenit parintii sai ca (pe nestiute) incepuse sa inteleaga binisor (si sa poata folosi in mod elementar) si o a patra limba, pe care (mai rar, si - binenteles - fara traduceri si explicatii pt "cel mic") o foloseau parintii intre ei cand nu voiau sa inteleaga copilul ce vorbesc. Este adevarat, nu cunostea "teoria" (gramatica) respectivelor limbi - exact la fel cum copiii romani prescolari nu cunosc gramatica limbii romane - dar folosea acele limbi (le vorbea) in mod fluent si (aproximativ) corect, suficient cat sa se faca inteles corect si complet de catre interlocutori. El invatase TOATE acele limbi in paralel, in calitate de "limba materna": nu luase ore, ci le invatase folosindu-le, dinspre simplu spre mai complex, asa cum invata orice copil sa se exprime, si la un moment dat a trebuit sa-si "faca ordine" printre cunostinte, fiindca (involuntar) incepuse sa amestece in exprimarea intr-una dintre acele limbi cuvinte si expresii (sau doar moduri de formulare) caracteristice vreuneia dintre celelalte limbi stiute. (Ciudat este ca asta a inceput sa se intample de la un moment dat, cand deja vorbea cel putin binisor toate acele limbi, la inceput nu facuse aceste confuzii, un cuvant pronuntat in una din acele limbi parea sa-i actioneze un comutator intern care il trecea pe folosirea respectivei limbi, fara amestec cu vreo alta.)

    Da, Emi, cel mai mult deodata (in unitatea de timp - indiferent ca e vorba de o ora sau de sase luni) invata copilul cam dupa 5 ani, dar cel mai USOR (spontan, natural, fara vreun efort suplimentar) - si cel mai durabil in timp, in ani - se invata de la cea mai mica varsta, de cand incepe sa vorbeasca. Este adevarat ca nu invata (teoretic) regulile limbii, dar invata sa le aplice in mod automat, instinctiv, "pt ca asa ii vine", si vorbeste corect si fluent. Acest gen de invatare nu-l pregateste pt (spre ex) admiterea la - ca principal obiect de studiu - (sau in - ca limba de examinare) respectiva limba, dar il pregateste excelent pt folosirea ei in viata de zi-cu-zi, poate sa emigreze (fara pregatire prealabila si fara dificultati de adaptare dpdv al folosirii limbii*) in vreo tara unde ACEEA este limba folosita.

    Later edit: SI TOTUSI: nu are probleme in a se face inteles, dar e posibil SA AIBA probleme in a intelege - daca in acea tara se vorbeste un dialect (desprins din limba de baza) deja prea indepartat de aceasta. Ma gandesc (spre ex) la intelegerea germanei austriece provinciale daca vorbesti germana culta, sau la intelegerea francezei canadiene (sau a celei din Louisiana americana), sau a englezei indiene (sau australiene, sau neo-zeelandeze) daca stii limba literara (franceza, respectiv engleza).

    Si DA, exista o zicala care "spune" ca "cate limbi cunosti, de atatea ori esti om". Cunoasterea limbilor straine este foarte utila in viata. Si parca - in opinia mea - e mai important sa cunosti mai multe limbi decat putine sa le cunosti mai bine: daca nu te pregatesti pt a face o cariera in domeniul limbii respective, important este sa intelegi cam tot si sa poti exprima cam orice idee, fiind inteles de cam toti interlocutorii, este mai putin important daca nu folosesti forma gramaticala corecta sau daca topica e nitel "rasturnata", inversata - cu exceptia cazurilor in care asta schimba intelesul celor sp[use. (Nu-i totuna daca ai fost / ai facut sau daca vei fi / vei face, nici daca ai furat sau ti s-a furat, nici daca iti cari prietenul sau daca prietenul te cara...)

     (4)
     (2)
  5. Victor, plus că, pe lângă toate astea, cu siguranță sunt și oameni care au nativ niște abilități care-i ajută să învețe (în cazul ăsta particular limbi străine) mult mai ușor decât învață majoritatea oamenilor.

     (4)
     (2)
  6. Corect - dar nu suficient, nu determinant. (Un individ astfel dotat nativ, dacu toata viata nu pleaca de la stana unde s-a nascut si a copilarit, nu va invata nici o alta limba - decat (eventual, in cel mai bun caz) CUM sa interpreteze anumite sonoritati din "Be-e" si din "i-ha" si din "ham-ham")...

     (4)
     (2)

Lasă un comentariu