Prima carte împrumutată de la bibliotecă

6

Continui seria confesiunilor despre cărți și vă spun că prima carte pe care am împrumutat-o de la bibliotecă (în clasa a V-a, parcă) a fost Alice în Țara Minunilor.

N-am reușit să găsesc pe marele Google o poză cu ediția respectivă, dar țin mine că era un format mai mic, pătrățos și avea o ilustrație portocalie pe copertă.

A fost o lectură grozavă la vârsta aia, deși acum aș vedea sigur alte profunzimi în rândurile lui Lewis Caroll. Însă n-aș mai putea să o recitesc acum așa cum se cuvine, pentru că am văzut mai multe ecranizări și mi-am însușit niște reprezentări care nu-mi aparțin 🙂

Distribuie:

6 comentarii

  1. Dan Nietzsche: Cam pretentios pseudonimul adoptat - SI nepotrivit, daca "ne luam dupa" exprimarea "a copertilor acestei carte": Nietzsche - in ciuda sustinerii cu fervoare de catre el a unor teorii care acum sunt intens... controversate (in general repudiate) - era un om cult.

     (0)
     (0)
  2. Hm! Din "Singur pe lume" mi-au ramas in amintire (cu pregnanta) doar doua scene: cea in care cainele (plin de bunavointa, dar nepriceput, desi dresat) goneste vaca in loc s-o linisteasca si s-o "aduca pe drumul cel bun", si cea in care "tatal", venit acasa dupa "rataciri", cere sa-i fie facuta supa de ceapa din materia prima procurata (cu greutate) pt junior de catre "mama" (ci'ca "vitrega") pt clatite... Tre' s-o recitesc.

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu