Cu sau fără diacritice?

20

[via Idei]

Cred că unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care-i cunosc este profesorul meu de fizică din liceu (despre care am mai scris puțin aici) și am învățat de la el o mulțime de lucruri. Dar când te uiți în urmă e destul de greu să spui cu certitudine că X aspect l-ai preluat de la Y și tot așa. În realitate, cred că pentru fiecare trăsătură sau atitudine e responsabil un cumul de surse de influență și, cel puțin teoretic, cele pe care le preluăm sunt cele cu care ne întâlnim cel mai des. Totuși, gândindu-mă la profesorul meu de fizică din liceu, știu sigur-sigur că acolo e sursa primară a dragostei mele pentru rigoare în ceea ce privește tehnoredactarea. Fără niciun fel de dubiu, pot spune că el e motivul pentru care am început să scriu cu diacritice, motivul pentru care mereu aliniez textul ”justified” într-un document, motivul pentru care pun spațiul după semnul de punctuație și nu înainte etc.

Spre marea mea surprindere, în facultate am constatat că imensa majoritate a colegilor mei nu respectau regulile cu pricina atunci când își scriau proiectele și, culmea, nici profesorii nu prea păreau să aprecieze lipsa/prezența rigorii atunci când venea vorba de tehnoredactare. Abia pentru lucrările de licență și disertație deveneau obligatorii regulile astea care pentru mine erau deja automatisme după niște ani de practică, așa că în sfârșit aveam un oarecare avantaj. Altfel, nu cred că pot spune că folosirea diacriticeleor mi-a deschis vreodată vreo ușă. Însă le folosesc în continuare, firesc și fără niciun fel de efort. Pe de o parte e obișnuința, dar pot să găsesc și un motiv rațional – niciodată n-aș scrie de mână fără ele. Dar în același timp nici nu cred că mă deranjează grozav dacă altcineva nu le folosește. De fapt, am momente în care mă bucur grozav că cineva mă mai scutește de un ”cf?”, așa că…

Pentru voi cum e povestea cu diacriticele? Le folosiți sau nu? De ce?

Edi, îți mulțumim pentru sugestie!


20 de comentarii

  1. Într-o zi, la birou, s-a deschis o “fereastră” de Yahoo Messenger. Era contul unui coleg (împărţeam acelaşi calculator), bun prieten, şi primise un mesaj de la un alt bun prieten. I-am răspuns eu, iar după câteva rânduri mi-am dat seama că nu “m-am prezentat” şi i-am spus: “Sunt X, Y nu este aici.”. Răspunsul ce a urmat m-a impresionat plăcut: “Mi-am dat seama fiindcă scrii corect şi foloseşti semnele de punctuaţie.”

     (0)
     (0)
  2. Cine scrie fără diacritice, așa să și vorbească...

    E unul din cele mai simple și edificatoare probe ale stilului de viață bazat pe "merge și-așa".

    Chiar dacă mai accept fără să crîcnesc lipsa lor în e-mailuri și genul acesta de comunicații, saiturile web care se prezintă fără diacritice, în limba română, îmi repugnă. Nu le vizitez decît pur accidental, nu le păstrez, nu mă interesează... Ibidem pentru bloguri.

    Și nu cumpăr niciodată, sub nici o formă, felicitări pe care scrie „Sãrbãtori fericite!”. Mi se duce dracului 99% din bucurie la văzul celor „ã”-uri cînd le primesc.

     (0)
     (0)
  3. Am incercat sa scriu cu diacritice. Poate e usor pentru cei care doar redacteaza texte si eventual doar in limba romana. Daca mai scrii si cod, e greu sa treci de la layout-ul din romana la cel din engleza(semnele de punctuatie sunt pozitionate diferit in cele 2 cazuri). Se poate dar nu e eficient, mai mult te incurca. Mai folosesc local diacriticile unde e cazul, adica unde cuvantul fara diacritice exista in dictionar si ar putea crea confuzie.

     (0)
     (0)
  4. ceberele, pot să-ți spun că asta e o scuză? 🙂 Eu scriu zilnic la calculator și în limba engleză și în română, ba uneori se întâmplă să scriu mai des în engleză. Și te asigur că automatismul ”alt+shift” care trece de la o limbă la alta pe tastatură se formează mult mai ușor decât cel de găsire propriu-zisă a diacriticelor pe tastatură.

     (0)
     (0)
  5. @ceberelu: îmi cîștig bună parte din pită ca programator. Scriu multe e-mailuri zilnic, în română, germană, engleză, deseori cu caractere maghiare sau franceze. Normal că mi-am făcut un layout, _unul_, care să-mi convină, nu? Nu-i interzis... Măcar atunci cînd scriu de pe calculatorul meu vreau ca el să facă ce vreau eu și nu eu să fac ce vrea el. Se poate. (Dar e edevărat: e mai simplu să nu. Cum ziceam: merge s-așa.)

     (0)
     (0)
  6. ceberelu:
    ...sau pt a preciza intentia mea cand (spre ex) cuvantul este "gasca" si este necesara alegerea intre "gâscă" si "gaşcă".
    EXACT aceeasi este situatia si la mine, si de aceeasi parere sunt si eu. (Dac'-ar trebui neaparat sa folosesc intr-una diacriticele cred c'-as renunta la comentarea pe bloguri...)

     (0)
     (0)
  7. Abia acum urmeaza sa iau cunostinta de ce-o fi pe-acolo.
    Multumesc frumos pt buna intentie, nu stiu daca (deocamdata) voi si avea timpul / energia / rabdarea necesare pt a putea sa si profit (imediat, sau crand) de pe urma ei. Da' macar am retinut linkul pt incercari ulterioare.

     (0)
     (0)
  8. Diacritice, de vreo trei ani, inclusiv de pe telefon. Devine interesant când scriu cod și numele variabilelor sunt în română.
    Este o formă de respect pentru propria persoană, în primul rând, poate un exemplu pentru ceilalți.

     (0)
     (0)
  9. Cu plăcere.
    Sunt, într-adevăr, multe platforme care nu permit scrierea cu diacritice (inclusiv serviciul de e-mail de la locul meu de muncă...), dar se împuținează în fiecare an. Poate că în trimiterea unor mesaje scurte utilizarea diacriticelor nu este vitală, dar știu că sunt necesare pentru înțelegerea corectă și rapidă a unor texte mai lungi (chiar și a unor articole de ziar, de pildă).

     (0)
     (0)
  10. @VictorCh: nu... Înclin să cred că introducerea lui Edi se referă pur și simplu la faptul că îi face plăcere să scrie cu diacritice.

     (0)
     (0)
  11. Nu chiar, Cicu! 🙂 Emi îmi mulțumea la sfârșitul textului introductiv pentru sugestie, iar eu i-am răspuns.

     (0)
     (0)
  12. Vedeti CE-'nseamna sa se simta omu' (daca nu-i o exagerare sa ma refer la mine cu acest apelativ) "cu musca pe caciula"? Presupune...

    Oameni buni, eu am incurcat-o! De cateva zile ma tot plang de "opacitate", de "obtuzitate" a creierului. Ieri m-am pomenit cautand prin memorie vreun sfert de ora dupa denumirea acelui scaun purtat de carausi umani (pt mai lesnicioasa si comoda deplasare a vreunei "goange" - sau "legume" - umane) si nu-mi venea nicicum in minte nici "lectica", nici "palanchin", ci numai "litiera", care (in ciuda definitiilor din DEX, care sugereaza sinonimia lor) este altceva (pe ea omu' e carat nu asezat, ci "intins", culcat). (A propos, habar n-am CARE ar fi termenul nostru occidental potrivit pt a denumi "dispozitivul" in care in Japonia esti carat culcat intr-un hamac suspendat de capetele unui par purtat pe umeri de carausi.)

    Si-o consideratie filozofico-lingvistiCA_CAre mi-a "trasnit" prin minte azi dupaamiaza (in urma cine-mai-stie-CAREI asociatii de idei): DIN NOU - IN CIUDA unora dintre definitiile din DEX, substantivele verbului "a alerga" ("alergare" si "alergatura") in opinia mea nu prea sunt sinonime, nu prea inseamna CHIAR acelasi lucru (cel putin CONOTATIILE lor sunt diferite)...

     (0)
     (0)
  13. Edi: "Emi îmi mulțumea la sfârșitul textului introductiv pentru sugestie..."
    TOPICA!
    (CHIAR voiai sa te referi la "sfârșitul textului introductiv pentru sugestie"? "Text introductiv" pt "sugestie"?
    Nu-ti face si dumitale impresia ca ar fi fost mai lipsita de ambiguitate formularea "La sfarsitul textului introductiv Emi imi multumea pt sugestie"? Sau MACAR "Emi îmi mulțumea - la sfârșitul textului introductiv - pentru sugestie"?)

     (0)
     (0)
  14. @VictorCh: http://en.wikipedia.org/wiki/Kago; francezii și englezii îi zic „kago“ și-l deosebesc de „norinomo”, după cum se vede. Da' care-i legătura cu diacriticele și folosirea lor...?

     (0)
     (0)
  15. Multumesc!

    TARE mi-ar placea sa te cunosc si in viata reala, nu doar in mediul virtual. (Eu aveam pretentia ca am o cultura generala de mare intindere (chiar daca prea lipsita atat de profunzime cat si de structurare) dar fata de dumneata se pare ca sunt un mic copil...)

    Legatura este nu cu diacriticele, ci cu recent instalata mea "opacitate". ("Lipsusuri"* mai avusesem eu, bineinteles (din-ce-in-ce mai multe si mai dese), da' parca nu atat de indelungi... si parca nu combinate si cu deficiente de promptitudine si mobilitate a gandirii.) Imi plangeam si eu de mila, off-topic...
    *EVIDENT, "lapsusuri" - ma jucam CU_CUvintele...

     (0)
     (0)
  16. 1. Dupa rezonanta (sonoritate), "kago" imi pare a fi un cuvant japonez adoptat SI de occidentali.
    2. Oare DE CE ramasasem eu (din lecturi) cu impresia ca dispozitivul ar fi un HAMAC, daca el este o structura rigida?
    3. Oare norinomo era purtat de samurai, nu de "plebei"? (Sau DE CE - in a patra poza de la articolul corespunzator de pe Wikipedia - purtatorii au umeri atat de lati la kimonouri, nu pt ca ar fi straie de ceremonie de-ale samurailor?)

     (0)
     (0)
  17. @VictorCh: evident, „La sfârșitul textului introductiv, Emi îmi mulțumea pentru sugestie”! Căldura ne afectează pe toți 🙂

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?