Limba spargă

5

Grație Simonei Tache, am aflat ieri că există așa-numita limbă spargă. Nu e chiar o limbă străină, ci tot limbă română, dar îmbogățită de Nina Cassian cu adăugiri lexicale proprii. De exemplu:

În câmpul ce ițea de bruturează,
A cțipitat un ptruț, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoțit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutușleagă,
Și șomoiogul meu cu zdrolociță,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Țichi-mi-ai sima simibleagă!

Morala: În lanțuri apa să se tragă!

Distribuie:

5 comentarii

  1. La cat de frumoase catrene imi amintesc ca am citit candva din creatia dumneaei, din perspectiva mea privind lucrurile e pacat ca a "deviat" spre acest gen de exprimare... hai sa-i spun si eu artistica: nu sunt catusi de putin un adept al acestui gen... inovativ de exprimare in arta: nici in pictura, cu combinatii de pete aleatorii de culoare - vorba bancului "aia-i carpa mea pe care-mi sterg pensula" - nici in sculptura, cu forme abstracte imbarligate intre ele, nici in arhitectura - CUI foloseste faptul ca o cladire (in ciuda (probabil) riguroaselor calcule ingineresti care-i garanteaza stabilitatea) pare tot timpul sa "pice in nas"? - nici in muzica (oricand prefer un country, sau un vals, sau ABBA, sau chiar un rap armonios, decat zgomotele care acum sunt numite muzica)...

     (0)
     (0)
  2. Doamne fereste! E prima oara cind aud despre o astfel de ,,limba"! Aduce cu pasareasca pe care o vorbeam la scoala, in clasele primare! Dar macar noi aveam scuza ca eram mici si prostuti! A Ninei Cassian care e?

     (0)
     (0)
  3. Lidia, nu știu dacă e cazul chiar de ”Doamne ferește”. E o manifestare artistică, iar arta cred că știi bine că nu prea are limitări 🙂

     (0)
     (0)
  4. lidia: Limba astfel folosita ti se pare mai "devianta" de la "normalitate" decat (spre ex, in pictarea abstractionista a unui portret) plasarea "nasului" (poate un simplu triunghi) in spatele "urechii" (reprezentata poate de un ovoid neregulat si situata deasupra ochiului - singurul recognoscibil)? Sau decat - in poantilism - reprezentarea trasaturilor doar printr-o succesiune (uneori aparent aleatoare) de puncte (de culori diferite - fiecare punct de o culoare unitara) de-a lungul liniei intentionate? Este doar recunoscuta ca o arta "altfel"... (Eu personal sunt traditionalist, pt mine asta nu e arta - dar asta NU inseamna ca as fi (sau ca m-as simti) eu infailibilul judecator coborat cu harzobul din cer pt a da unica sentinta corecta. Atata timp cat lucrarea trezeste in unii (chiar daca nu si in mine) emotii si sentimente de tip artistic, ar fi greu sa fii indreptatit atunci cand respingi / combati caracterizarea (de catre altii) a... "lucrarii" drept "arta"... (Si mie mi se pareau artistice felul in care Nastase juca tenis si cel in care Spasski juca sah.)

     (0)
     (0)

Lasă un comentariu