Istoriografia românească

0

A introdus pe scară largă primele elemente specifice literaturii artistice.

Mişcarea culturală europeană,cunoscută şi sub numele de Renaştere, a pus în centrul activităţii sale omul.

Iniţiatorii acestei mişcări erau conştienţi că omul nu se poate perfecţiona decât prin cultură şi de aceea s-a dat o mare amploare dezvoltării tuturor ramurilor ştiinţei şi culturii, determinând o adevărată explozie şi înflorire a vieţii spirituale, stimulând marile creaţii şi descoperiri geografice, promovând, pe toate căile, o concepţie filozofică şi socială umanistă, având ca scop suprem emanciparea fiinţei umane şi umanizarea societăţii.

În perioada renaşterii, secolele XIV-XVI, mulţi dintre domnitorii români sunt adepţii curentului umanist european, distingându-se ca promotori ai culturii (Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab, Iancu de Hunedoara).

De asemenea s-au remarcat, în această perioadă, pleiade întregi de cărturari, de spirite luminate ca Udrişte Năsturel, Varlaam, Dosoftei, Simion Ştefan, Nicolae Milescu Spătarul, Grigore Ureche, Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir.

În ţara noastră, alături de arhitectură şi pictură, a cunoscut o amplă dezvoltare şi istoriografia. Spiritele luminate au văzut în ea singurul mijloc de a transmite urmaşilor date şi dovezi despre istoria neamului nostru. Mărturisirea lui Miron Costin este concludentă din acest punct de vedere:

„Să încep osteneala aceasta, după atâtea veacuri de la descălecatul ţărilor cel dintâi de Traian, împăratul Râmului, cu câteva sute de ani peste mie trecute, să sparie gândul. Alăsa iarăşi nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta de o seamă de scriitori, este inimii durere. Biruit-au gândul să mă apuc de această trudă, să scot lumii la vedere felul neamului din ce izvor şi seminţie sunt lăcuitorii ţării noastre, Moldovei şi Ţării Româneşti şi românii din ţările Ungureşti că toţi un neam sunt şi o dată descălecaţi sunt.”

Citește și:
Hanu-Ancuţei de Mihail Sadoveanu (comentariu si rezumat)

Cele mai valoroase scrieri istoriografice sunt:

  • Letopiseţul Ţării Moldovei, realizat în ordine, de Grigore Ureche, de la 1359 la 1594; de Miron Costin, de la 1594 la 1661 şi de Ion Neculce, de la 1661 la1743.
  •  Letopiseţul cantacuzinesc şi Cronica Bălenilor, realizate de autori anonimi pentru perioada 1290-1688 şi continuate de Radu Greceanu, între 1688-1714, de un anonim şi Radu Popescu, de la 1714 la 1729.

Importanţa istoriografiei româneşti :

  1. A susţinut şi a demonstrat, pe baza unor dovezi istorice, lingvistice şi arheologice:
  • Originea romană a poporului şi a limbii române.
  • Continuitatea neîntreruptă a românilor pe teritoriul vechii Dacii.
  • Unitatea etnică a tuturor românilor.
  1. A introdus în circulaţie, prin puterea cuvântului scris, primele elemente specifice literaturii artistice:
  • naraţiunea;
  • descrierea;
  • dialogul;
  • portretul literar;
  • aspectul subiectiv al evocărilor;
  • caracterul memorialistic.

Portretul literar al lui Ştefan cel mare, realizat de Grigore Ureche, a rămas până astăzi celebru în întreaga noastră literatură:

„Fost-au acest Ştefan Vodă om nu mare de stat, mânios şi de grabă a vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorâia fără giudeţ. Amintrelea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi, şi unde nu gândeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter; unde eranevoie, însuşi se vârâia, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze, şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, că ştiindu-se căzut gios, se rădica de-asupra biruitorilor.”

Citește și:
O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale (rezumat si comentariu)

Demn de reţinut este şi portretul metaforic-contrastiv al lui Ion Neculce, la adresa unuia dintre domnitorii moldoveni:

„Pe de-asupra, pom înflorit, iară pe dinlăuntru, lac împuţit.”

  1. A exercitat o puternică influenţă asupra literaturii române moderne.

Celebra nuvelă istorică „Alexandru Lăpuşneanul”, de Costache Negruzzi îşi are izvorul în Letopiseţul Ţării Moldovei de Grigore Ureche, ca şi drama istorică „Despot Vodă” de V. Alecsandri, trilogia „Apus de Soare” de Barbu Ştefănescu-Delavrancea, „Fraţii Jderi” şi „Nicoară Potcoavă”, de M. Sadoveanu. Din „Letopiseţul Ţării Moldovei”, de Miron Costin, s-au inspirat: B.P.Hasdeu în drama „Răzvan şi Vidra”, M.Sadoveanu în romanele „Neamul Şoimăreştilor” şi „Nunta domniţei Ruxandra”.

Letopiseţul Ţării Moldovei, precedat de O samă de cuvinte de Ion Neculce a constituit, de asemenea, o sursă inepuizabilă pentru numeroşi scriitori, printre care la loc de frunte se află Mihail Sadoveanu.

Cronicarii munteni, a căror cronică excelează prin violenţa polemică şi tenta satirică, au constituit modele pentru pamfletele de mai târziu realizate de vestiţii Tudor Arghezi şi N.D.Cocea.


Lasă un comentariu