Vară de Lucian Blaga (comentariu)

0

Deşi nu este un pastel în accepţiunea clasică a noţiunii, din poezia Vară se desprinde o imagine anotimpului, caracteristic, atât prin întinderea lanţurilor, cât şi prin căldura copleşitoare: „Dogoare,/ Pământu-ntreg e numai lan de grâu/ şi cântec de lăcuste.”

Imaginea peisagistică a câmpului se impune prin percepţia la nivel senzorial a proceselor care se produc în arşiţa ucigătoare când „Spicele îşi ţin la sân grăunţele iar timpul îşi întinde leneş clipele.”

Comparaţia: „ca nişte lungi picioare de păianjen”, ca şi personificarea de proporţii hiperbolice: „În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele/ ca nişte prunci ce sug”, au în context rolul de a impune imaginea peisegistică ca atare, odată cu percepţia valorilor pe care le semnifică.


Daca doriti sa continuati aceste comentariu va rugam sa ne contactati.


Lasă un comentariu

Ai nevoie de ajutor la teme ?